singuratate in doi?

  •  
    • 12 mesaje
    9 Mar 2005, 11:20
    0 0
    Dragele mele,
    Sunt noua aici pe forum, dar am toata increderea ca ma ve-ti putea ajuta cu un sfat. Relatia cu sotul meu nu mai e ca la inceput.El era un romantic inascut, ma alinta, ma rasfata, iar viata sexuala era aproape de perfectiune. Acum, dupa 4 ani de casnicie, totul s-a schimbat. E mereu obosit(lucreaza 8 ore pe zi) si dupa o cearta mi-a spus ca nu mai are chef sa faca sex, nu mai simte dorinta. Ce sa fac?
  •  
    • 2249 mesaje
    9 Mar 2005, 11:29
    0 0
    Cred ca s-a acumulat oboseala , stres, eu stiu...poate aveati o perioada mai grea, financiar, sau dpdv al obligatiilor(probleme cu parintii, copiii, rude etc)... Cel mai indicat ar fi sa judecati cu calm situatia (adica sa exludeti din start vorbe spuse la nervi/oboseala). Poate reusiti sa petreceti un weekend numai voi 2....
  •  
    • 12 mesaje
    9 Mar 2005, 11:34
    0 0
    multumesc pentru raspunsul prompt. Noi locuim in strainatate de cativa ani si sincera sa fiu toate weekend-urile le petrecem numai noi doi. Sunt constienta ca trebuie sa discutam calm despre asta, dar cate o data, lucrurile nu prea ies asa cum vrem. Poate are pe altcineva? Nu stiu ce sa cred. Poate nu ma mai gaseste atragatoare?
    Oricum, e frustrant.
  •  
    • 265 mesaje
    9 Mar 2005, 21:03
    0 0
    Nu cred ca sunt in masura sa iti dau un sfat (am luat cam multe "suturi" pe forum) dar iti spun din proprie experienta ca si oboseala si stresul isi spune cuvantul ..eu lucrez cam 9-10 ore pe zi iar prietenul meu 10-12 poate si mai mult dar tot incercam ca in ziua respectiva sa facem un pic de timp pt noi sau pt un rasfat..Nu avem inca atatia ani "la activ" dar fiecare zi este la fel,nu?mergi la servii,vii acasa..tocmai de aceea se intaleaza la un anumit moment monotona..
    Eu zic doar sa discutati deschis si sincer pe aceasta tema cred ca e ceva trecator si se poate rezolva!

    Incercasem sa deschid un subiect care ar fi vrut sa dezbata si tema aceasta la "monotonia in cuplu"..dar am lasat-o balta
    te-am pupat
  •  
    • 12 mesaje
    10 Mar 2005, 11:05
    0 0
    Da, am citit parerile tale referitoare la subiectul cu monotonia in cuplu, si, sincer,imi pare rau ca ai fost 'agresata'.
    Eu sunt de parere ca e important sa eviti rutina care apare intr-un cuplu, dar pana nu te lovesti personal de problema, nu o faci.Eu sunt cam in pana de idei.Nu stiu daca mai tine faza cu lumanarele si cu lenjerie sexy,dar am sa incerc. In fond nu am nimic de pierdut.
    Te-am pupat si mai astept sfaturi.
  •  
    • 2173 mesaje
    10 Mar 2005, 11:12
    0 0
    Lasa, Pisi, nu te necaji! Rasfatati-va cat puteti de mult cat timp sunteti tineri, sanatosi si cu chef de distractie. Cu timpul, prioritatile se vor schimba, fara discutie. Dar...stiti cum e... fiecare lucru la timpul lui. Daca la tinerete nu purtati lenjerie "nostima", nu va distrati, nu va faceti surprize placute unii altora, cand o sa faceti asta? Cand veti fi batrani si bolnavi?
  •  
    • 120 mesaje
    10 Mar 2005, 13:59
    0 0
    ...
  •  
    • 12 mesaje
    10 Mar 2005, 15:32
    0 0
    noi suntem in Anglia, dar nu cred ca e de vina tara in care locuiesti.sau poate ma insel.poate lipsa unei vieti sociale are o oarecare importanta, dar nu stiu. poate si eu am partea mea de vina.am inceput sa pun cateva kg in plus (pe care ma chinui sa le dau jos), nu ma mai chinui prea tare sa il incit.poate astept sa vina totul de-a gata. oricum sper sa trecem cat de curand peste asta. si tie iti urez la fel.
    te pup
  •  
    • 686 mesaje
    10 Mar 2005, 15:42
    0 0
    lucreaza 8 ore /zi...e mereu obosit...in rest sta pe-acasa?? prieteni aveti?? totusi...cred ca e vina doar stress-ului...poate are probleme la servici....poate nu totul merge cum vrea el....ma refer la relatiile sociale,adaptarea in tara straina,etc....parerea mea e....ca....doar cu certuri nu rezolvi nimic....eventual cu o discutie directa,cu calm...afla ce-l necajeste...si gasiti impreuna o solutie...
  •  
    • 2173 mesaje
    10 Mar 2005, 15:48
    0 0
    Aproape sigur stressul e de vina! Nu cred ca e cazul sa dramatizezi.
  •  
    • 12 mesaje
    11 Mar 2005, 12:48
    0 0
    Dragele mele, va multumesc din suflet pentru sfaturi. Am discutatat calm cu sotul meu despre asta si acum se pare ca lucrurile intra in normal. Se pare ca stresul a avut un rol inportant in toata treaba asta, alaturi de lipsa mea de initiativa si ...nu mai stiu. Amandoi am contribuit la asta si sper ca pe viitor sa stiu sa prevad astfel de lucruri.
    Va pup dulce, Ina
  •  
    • 9835 mesaje
    11 Mar 2005, 12:55
    0 0
    Draga Ina, doi oameni obositi si stresati isi pot manifesta nevoia de apropiere fizica si altfel decat prin sex, atunci cand nu mai au resurse pentru asa ceva.
    Starea de satisfactie se poate obtine si printr-o mangaiere, un cuvant bun, o paturica adusa sotului pe care il vezi ca atipeste, mort de oboseala, in fata televizorului sau un pahar cu apa pe care ti-l aduce el ca sa iei o aspirina cand te doare capul - si un pupic micut, pe nas, pe care vi-l dati unul altuia inainte de culcare, cu privirea aia care zice: "Am avut amandoi o zi grea, dar suntem o echipa formidabila, ah, la ora asta nici nu imi trebuie mai mult decat sa stiu ca esti aici, la un pas de mine."
  •  
    • 299 mesaje
    11 Mar 2005, 13:17
    0 0
    Excelent Donna! Te felicit din inima pentru ultimul tau post! Ai spus multe, sau cel putin eu am avut multe de inteles de la tine.
    Ei... asta imi lipseste mie in relatia pe care o am, sa simt ca suntem o echipa...
    M-ai induiosat pana la lacrimi...
  •  
    • 12 mesaje
    11 Mar 2005, 13:44
    0 0
    poate credeti ca acord prea multa importanta sexului...dar nu e asa. o femeie trebuie sa se simta dorita, caci altfel nu se mai simte femeie (vb din punctul meu de vedere).
    Mesajul tau, donna, mi s-a parut plin de maturitate si m-ai facut sa vad si alte lucruri importante intr-o casnicie: complicitatea, comunicarea.
    Multumesc,
    Ina
  •  
    • 9835 mesaje
    11 Mar 2005, 13:52
    0 0
    dragelor, ma bucur ca m-am facut inteleasa, ca la horoscop mi-au zis aia azi-dimineata ca am probleme de comunicare astazi!
    Chiar mi-era teama ca o sa ma considerati banala si demodata.
  •  
    • 9835 mesaje
    11 Mar 2005, 13:54
    0 0
    ina, nici vorba sa te consider preocupata in special de sex. Consider fireasca preocuparea ta, deoarece si noi ne-am confruntat cu problema asta la inceputul casniciei, cand ni se parea ingrijorator ca, din cauza oboselii, nu mai facem dragoste la fel de des ca la inceput.
  •  
    • 9835 mesaje
    11 Mar 2005, 14:00
    0 0
    black_widow, din pacate, gesturile acestea care exprima mai mult decat cuvintele si care ajuta la sudarea unei relatii nu se invata (tot din pacate) de la parinti si nici nu se predau la scoala.
    Trebuie sa le inventezi si sa le furi de pe la altii, sa gasesti disponibilitaea sufleteasca de a le pune in practica si sa observi care dintre ele ajung cel mai bine la sufletul partenerului. Si apoi, desigur, sa le repeti, de dragul de a-l vedea fericit, si fara sa astepti intotdeauna sa ti se rasplateasca cumva. Incet-incet, insa, partenerul invata si el sa lase garda jos si sa daruiasca gesturi de grija si tandrete, fara sa-si mai puna problema "Aoleu, daca ma arat prea tandru o sa si-o ia in cap si-o sa creada ca sunt un prost."
  •  
    • 299 mesaje
    11 Mar 2005, 14:42
    0 0
    Donna, apreciez sfatul tau.
    Durerea din sufletul meu este insa mult mai adanca...
    L-am iubit pe prietenul meu in cel mai curat mod cu putinta! Stiu ce inseamna sa iubesti cu adevarat si stiu ce inseamna sa-ti respecti partenerul.
    L-am iubit si atunci cand mi-am dat seama ca este indragostit de altcineva in timp ce era cu mine, si desi era evident ca numai el iubea, i-am dorit toate cele bune si fericire, dandu-ma la o parte si lasandu-l liber cu aleasa lui.
    L-am iubit si atunci cand mi-a cerut iertare si ne-am impacat.
    L-am iubit si atunci cand uita sa-mi dea vreo atentie de sarbatori sau chiar de ziua mea.
    L-am iubit si atunci cand simteam nevoia sa am pe cineva aproape si el nu era atat de afectuos pe cat mi-as fi dorit.
    Am facut totul pentru el, gesturi tandre, i-am aratat cat de mult il iubesc, sa-l fac sa ma simta aproape, sa se simta implinit si iubit... Sa fiu acolo ori de cate ori are nevoie de mine!

    L-am iubit in toate felurile posibile ... pentru ca m-am ghidat dupa doua lucruri: "iubeste din toata inima si nu cere nimic in schimb!" si "iubeste ca sa fi iubit la randul tau!".

    Din toata aceasta iubire imensa a mea si cu tot efortul, dragostea si intelegerea investite... am reusit un lucru: am iubit intens si din tot sufletul! Insa am esuat in altul: nu am reusit sa ma fac iubita!

    Asta a patit si el cu acea fata cu care m-a inselat, asta am patit si eu cu el. Cert este ca amandoi am ramas cu amintiri frumoase despre persoana pe care am iubit-o.

    Asta e viata nu? Palpitanta, urata, frumoasa... Unii se indragostesc de cine trebuie, altii nu.

    Partea trista este ca atunci cand l-am cunoscut eram atat de indragostita incat credeam ca pot face ORICE, nici prin cap nu-mi trecea ca as putea vreodata sa incetez a-l mai iubii. L-am iubit enorm de mult, cu calitati si defecte...
    Acum... nu au mai ramas decat niste amintiri: unele frumoase, insa majoritatea triste si cu multe regrete!

    Pur si simplu, am incetat sa-l mai iubesc...
  •  
    • 9835 mesaje
    11 Mar 2005, 14:48
    0 0

    foarte trist
    acum inteleg de ce ti-ai spus "black_widow"

    Sincera sa fiu, in mesajul meu dinainte am evitat sa spun ca acelea sunt sfaturi pentru o relatie viitoare, pentru ca stiam deja, din alte mesaje ale tale, ca relatia voastra se afla la final.

    N-ai incotro, da-i drumul sa-si caute fericirea, si elibereaza-te si tu, ca sa faci acelasi lucru.

    O sa iti revii, desi definitiv n-o sa iti treaca niciodata.

    E bine ca poti fi recunoscatoare destinului pentru ceea ce ai primit, chiar daca nu s-a intamplat totul asa cum ti-ai fi dorit.
  •  
    • 299 mesaje
    11 Mar 2005, 15:18
    0 0
    Sunt recunoscatoare ca am putut sa iubesc cu toata fiinta mea, si regret ca nu am fost destul de inteleapta sa pot darui toata aceasta dragoste cuiva care intr-adevar merita si care m-ar fi rasplatit cu acelasi devotament si respect pe care le-as fi oferit si eu.

    Stiu ca nu-l voi uita niciodata si ca nu voi mai iubii in aceeasi masura. Ma bucura insa gandul ca astfel va reusii sa fie fericit...
    Eu ma consolez cu gandul ca voi stii mai bine cum sa procedez cu urmatorul meu prieten, ca relatia va fi bazata pe respect si incredere. Nu trebuie sa fie pasiune tot timpul (oricum se stinge in timp), atata timp cat exista respect, incredere si o buna comunicare, nu vad ce mi-as mai putea dorii...?