Ce e cu dragostea
-
0 0Tocmai m-am despartit de prietenul meu.Dupa 4 ani de zile in care eu am lasat de la mine,nu s-a uitat inapoi.Am locuit impreuna si a fost foarte bine pana cand a inceput sesiunea.A fost in fiecare seara plecat,cand eu invatam si desi il rugam sa stea cu mine makr cand am examen a doua zi,pentru ca aveam nevoie de el pleca.Imi intorcea spatele si pleca.Au inceput certuri peste certuri si in final ne-am despartit.Ii cerusem o sansa,mi-a dat-o dar dupa mi-a luat-o inapoi a doua zi pentru ca "eu ti-am dat-o eu ti-o iau".
A spus ca m-a cunoscut cu adevarat si vrea sa isi vada de viata lui...ca s-a saturat.Totusi a spus la plecare ca are nevoie de timp ca sa se gandeasca la noi.Este o metoda de a se indeparta de mine pentru ca stie ca il iubesc enorm si ii este mila de mine?Am lasat de la mine aproape totul in relatie.Am ajuns dupa o relatie de o gramada de timp sa am o serie de complexe(ca nu ma place nimeni,ca sunt cea mai rea persoana care exista,ca nu sunt decat un copil)care nu ma fac decat sa imi indepartez si prietenii pe care ii mai am( ca pe restul a avut grija sa ii indeparteze el).Dak nu ma pot adapta in cercul lui de prieteni(ptr ca aproape nici nu ma baga in seama cand e cu ei) asta inseamna ca ca am eu o pb?
Nu stiu ce sa fac sa il mai astept sa se hotarasca el,sa il sun si sa ii spun ca o relatie se bazeaza si pe compromisuri si nu numai prin "mularea" comportamenului meu asa cum vrea el.?Mi-e foarte frik sa raman singura si in acelasi timp mi-e frik de raul pe care mi-l poate face el dak ne impacam.Mi-a spus de atatea ori ca eu sunt persoana pe care o cauta ca ma iubeste ca ar face totul ptr mine.Cum se pot scimba toate sentimentele astea in indiferenta in 2 saptamani.Am mai fost despartiti 6 luni dar m-a -
Te inteleg 100%, desi iti vine foarte greu poate sa crezi asta, insa... Sfatul cel mai intelept si poate care ti se va parea cel mai greu de acceptat si de urmat ... ar fi sa te desparti de el definitiv si in sufletul tau!
Privind la rece lucrurile, nu stie sa aprecieze ce este langa el, nici macar faptul ca tu ai facut atatea compromisuri si te-ai schimbat pentru el. Asta in timp incepe sa aiba sens pentru tine, sa te intrebi "oare eu mai sunt in relatia asta sau e numai prietenul meu?"... Ai si tu sentimente, meriti sa fi apreciata de un barbat adevarat!
Stiu ca ti-este greu, ai zice ca imposibil, insa trebuie sa treci singura prin tot procesul! TU poti sa faci asta, nu noi, indiferent ce ti-am spune!
Acum ai o parere "proasta" despre tine pentru ca el nu te-a apreciat, nu ti-a dat dovada ca te iubeste, tu ai devenit confuza si uite de aici probleme...
Insa... esti un om cu caracter, esti importanta, daca nu pentru el, pentru altcineva!
Hai fi curajoasa, ia situatia in maini, fi stapana pe viata ta si nu te mai lasa calcata in picioare! Sunt convinsa ca o sa reusesti!
-
Stiti ceva? Noi femeile intotdeauna suntem tentate sa dam dreptate persoanei care se plange la noi fara sa ne gandim si la celalalt, fara sa ne intrebam daca si cel care se afla de partea cealalta a baricadei are nemultumiri, daca se plange de ceva,...etc; si suntem foarte radicale : lasa-l! da-l incolo! nu te merita! si altele de genul asta. Eu nu iau apararea nimanui dar daca vrem sa dam un sfat in cunostinta de cauza ma gandesc la faptul ca ar trebui sa adresam mai multe intrebari sa ne putem pronunta. Din ceea ce ne-ai spus tu acum, nu as putea sa-ti spun decat cea as face eu : as incerca sa ma rup de el ( chiar daca as fi cu el) in sensul de a fi mai independenta, nu as mai vrea sa depind de el; mi-as face noi prieteni daca cei vechi nu mai exista si as iesi mai des cu ei ( mai ales ca ai spus ca esti studenta..exista perioade cand ai mai mult timp..daca nu esti si angajata ); mi-as face o schimbare care sa-mi modifice starea de spirit, as iesi la cumparaturi ( mi-as reinnoi garderoba daca am posibilitatea daca nu, ceva bani tot as gasi pt niste margelute, panglicute, fermoare sau mai stiu eu ce..pentru reimprospatarea celei vechi)..si poate in felul asta i-as demonstra ca nu el este centrul universului meu si cu toate ca il iubesc sunt si eu...CINEVA, nu doar prietena lui pe care n-o baga in seama cand iese cu prietenii lui.
-
Stiu ca are nemultumiri cu privire la mine,sunt foarte constienta ca am gresit si eu,si de asta i-am si spus ca vreau o sansa.Nu mi-a dat timp sa imi gasesc noi ocupatii pentru ca asa cum ti-am spus in primul semestru totul a fost ok,doar in sesiune au intervenit pb;i-am demonstrat ca nu e el "universul meu".A fost vb de a fi cu mine cand mi-e greu .De la asta a pornit totul,am avut o perioada grea in care nu era vorba decat sa imi acorde si mie timpul suficient.De la serile petrecute impreuna nu au mai ramas decat orele p care le petrecea el la calculator.Ideea este ca sunt o fire independenta dar aveam nevoie de el la greu.Si mi-a intors spatele.Poate sunt mult mai multe lucruri de spus cu privire la relatia mea,dar nu as stii de unde sa incep...
-
mai, nu stiu cum iti doresti sa ramai langa un om care nu te vrea pe tine...ci pe acea persoana pe care el o poate face din tine. el pana acum n-a facut altceva decat sa te schimbe, sa te transforme intr-o persoana noua, in timp ce persoana aceea care erai aproape ca a murit... si in momentul in care el se va hotari ca n-ai iesit cum si-ar fi dorit dumnealui, va pleca. lucru care vad ca s-a si intamplat. si ce faci atunci? plangi dupa el, caci da e grea si dureroasa despartirea de "creatorul" tau... intr-o relatie e important sa poti sa ramai tu insuti, individ unic cu personalitate proprie, interese si aspitatii, realizari proprii. nu e normal sa incerce sa te desparta de prieteni, sa-ti interzica anumite cursuri, carti, filme, etc. da, ii arati celulalt universul tau, ii impartasesti din experientele tale, se fac compromisuri, dar din cele mici de genul azi mergem la meci maine la teatru. si in nici un caz unilateral, ca sa renunti la tine si la ceea ce tu reprezinti. le faceti impreuna, ca sa va adaptati unul altuia.
-
Dap,scuze nu am fost explicita.Locuiam impreuna si il rugam sa stea noaptea cu mine.El lipsea noptile se ducea ba la sora lui sau la prieteni,acum nu t gandi ca in fiecare noapte dar majoritatea timp de trei saptamani.Si a fost o perioada cand eu i-am cerut sa ramana cu mine ptr ca aveam nevoie de el(tinand cont ca aveam examen a doua zi).Ok a vazut ca ma supar si tot a plecat.Dar stii ce m-a suparat cel mai tare?faptul ca inainte de sesiune nu ieseam nicaieri.Ma tinea in casa si deodata au inceput noptile dormit de in alte parti.
Plus a facut si afirmatii de genul "consider ca la greu ar tr sa fiu langa tine doar cand suntem casatoriti".
Si au mai fost si perioade (inainte de sesiune)cand venea la mine si incepea sa planga (cum ca eu sunt singurul lucru frumos din viata lui si nu vrea sa imi dea cu piciorul si mie) cand a gresit enorm de mult si am vrut sa ma despart de el si nu am facut-o.Poate merit si eu o sansa din partea lui asa cum i-am acordat-o cand a avut el nevoie .Poate nu e corectsa plece la greu,parerea mea.Asta a fost si intrebarea mea sa il mai astept si de data asta pana cand isi pune la punct sentimentele sau sa o termin... -
Acum incep sa inteleg mai bine situatia....si sunt de acord cu tine..dar pe de alta parte te intreb: cand a inceput sa plece de acasa si sa doarma prin alte parti, care a foat pozitia ta? ce i-ai spus? uneori avem langa noi oameni la care ne deranjeaza anumite lucruri dar nu am pus niciodata piciorul in prag, nu le-am spus
ana aici, asta nu ti-o permit!! -
prima oara?nu mai tin minnte ce a fost stiu ca a fost o discutie de genul"te rog dak pleci la 19 nu vreau sa t intorci la 19 maine"
Dar de unde...Nu prea i-a pasat.Si plus de asta i-am spus ca nu imi convine sa plece o data la trei zile.Nu i-a pasat prin urmare i-am spus categoric ca nu pot continua asa.Nu ne-am despartit pana la urma.oricum el e genul de tip foarte orgolios si orice ii spun ca ma deranjeaza nu tine cont.Ce a fost in relatia asta de 4 ani am lasat numai eu.O SINGURA DATA a venit la mine si si-a cerut iertare(si atunci cand mi-a spus lucruri urate de fata cu prietenii lui ).Dupa din partea lui numai eu am gresit.Si crede-ma ca nu e asa
-
Imagineaza-ti ca-ti va acorda o a doua sansa, asa cum iti doresti tu!
Ce crezi ca se va intampla? Crezi ca va fi mai bine? Crezi ca se va purta mai frumos sau iti va acorda mai multa atentie? Te inseli, foarte tare!
Va fi la fel sau poate chiar mai rau!
Nu cred ca ar trebui sa mai faci compromisuri, cred ca ai facut destule!
Din ce ai povestit pot sa trag o singura concluzie: nu te iubeste! Faptul ca plange uneori si spune ca nu vrea sa te piarda, bla, bla.....imi dovedeste faptul ca este labil si imatur.
Un barbat care nu vrea sa te piarda constientizeaza asta in fiecare zi si se poarta in consecinta!
Fa-ti un serviciu si transforma-te intr-un ghetar cand vine vorba de el! -
din tot ce-ai scris parerea mea este care un caracter infect , scuze, dar un barbat care te iubeste nu se comporta asa!
numai tu ai de pierdut daca te vei impaca cu el!vei intalni si baiatul potrivit pentru tine, ai rabdare, timpul le rezolva pe toate!
mai grav este cand vrei sa te desparti si nu poti( cazul meu)
FRUNTEA SUS! mai bine acum , decat mai tarziu!
de ce te-ai impacat dupa 6 luni cu el? era clar ca nu este omul potrivit pentru tine, la tine timpul si distanta nu si-au spus cuvantul?
trebuie sa ai vointa sa-l uiti