ce se intampla cu el.. cu noi?
-
0 0..ploua afara.. ploua si in inima mea..
Mi-e greu.. si din ce in ce mai greu..
Sunt in prag de nunta (in mai urmeaza sau nu sa fie nunta noastra), sunt cu iubitul meu de muuuti ani... si totul pare sa se naruie.
Este ca un druuum lung.. ce se pierde acum catre sfarsit.. Vezi un final fericit undeva destul de aproape si totusi nu stii daca ai puterea si norocul sa-l mai atingi.
Cu cat anii au trecut peste noi, peste iubirea si relatia noastra... ne-am departat. Iar faptul ca acum ne-am mutat impreuna, si ca urmeaza sa ne casatorim... ne duce cu relatia spre limitele suportabilitatii.
A devenit din ce in ce mai distant, mai plictisit de mine si de viata noastra impreuna. Mereu este nervos si agitat. Vorba este un strigat si un urlet. Dialogul si comunicarea au incetat. Privirea lui e ca de gheata. Indiferenta fata de mine si de tot ceea ce ne priveste ma tortureaza. Mereu e ocupat si eu ii stau in drum. Mereu e plictisit de mine si de orice program comun. Dragostea a devenit sex... iar acum sexul o amintire....
Sa fie anii si obisnuinta care ne macina?
Sa fie criza dinaintea nuntii?
Sa fie influentele prietenilor...? care nu ma vor...
Sa fie alta?! -
N-as putea sa-ti dau un raspuns clar...am insa cateva intrebari: oare nu e posibil ca prin atitudinea lui sa incerce pe tine sa te determini sa renunti la nunta asta, el neavand suficient curaj? Daca ati ajuns la o astfel de relatie inainte de ani buni de casnicie, nunta mai are vreun rost? Crezi ca merita sa faci un asemenea compromis? Sa ajungi o sotie, mai tarziu si mama si sa ajungi la concluzia ca ai facut o greseala dar sa insisti in greseala "de dragul copiilor"? Sa mai treci, Doamne-fereste, si prin experienta unui divort?Nu e mai bine sa-ti dai tie sansa de a trai asa cum iti place, asa cum te simti bine?! Sa te simti implinita si sa n-ai regrete?!
-
Este o posibilitate.. sa nu-si mai doreasca el casatoria asta. Dar de ce?
As vrea sa pot lamuri cu el toate astea, dar imi este imposibil; refuza orice dialog normal.Ii este indiferent ce se intampla pe mai departe cu mine, cu noi...
Si am obosit! Pentru toata lumea, eu zambesc si sunt fericita in pregatirile de nunta... Parintii nostrii au inceput sa mai stie din dureri si probleme.. Ai lui propun sa ne despartim, iar ai mei sunt de parere sa ne rezolvam singuri problemele. Oricum este o durere innabusita pentru toti!- mai putin el!
De cand stam impreuna, putine sunt noptile in care am adormit facand dragoste , unul in bratele celuilalt si muuuulte in care am plans si nu ne-am spus nici "noapte buna".
Ce se intampla? -
Draga Ioana, imi imaginez cat iti e de greu! Dar nu incerca sa iei toata vina asupra ta! E posibil sa fie agitat inaintea nuntii, dar atitudinea lui oricum nu e fair-play! Oricum, viata voastra de dupa nunta nu pare ca va fi usoara...ba s-ar putea chiar sa nu mai existe "noi"...Decat sa-ti pui atatea intrebari, gandeste-te la viitor, la cum ar fi mai bine...daca nu poti comunica cu el sa rezolvati problemele, rezolva-le numai pt. tine, sa-ti fie tie bine! Iar asta ma tem ca inseamna sa renuntati la pregatirile pt. nunta!
Iti tin pumnii sa iei decizia corecta! -
Cu ochi umezi (noroc ca sunt la serviciu ca altfel cred ca tregeam o bocela cum nu am mai facut de mult) si cu o strangere de inima... citesc in cuvintele voastre ceea ce eu gandesc , dar nu pot sa spun poate cu fermitate.
Nu sunt o fire slaba, o smiorcaita ci dimpotriva. Insa, se pare, ca m-au ajuns din urma muuulte dureri.. si poate am trecut cu tarie peste multe inconveniente in ideea ca "va fi bine" iar acum, cand realizez ca pote totul se termina fara nici un rost.. si ca anii mei.. si straduintele mele au fost in zadar..
Si stii ce e este iarasi greu? sa nu intelegi motivele? sa nu stii de fapt de ce se intampla ce se intampla... -
ioana iubito, eu ti-am raspuns si prima oara si ramin la aceeasi parere.
Amina nunta pina vezi exact cum stati. Nu inseamna nici sa va despartiti, dar nici sa va grabiti acuma sa va casatoriti din moment ce tu esti nesigura iar el asa de impasibil.
Totusi, ai reusit sa discuti cu el de nunta? El chiar nu iti zice nimic ce crede de situatia asta? -
Cateodata pur si simplu iubirea se termina. Trist nu-i asa? Recunoastem greu acest lucru uneori dovada situatiile de genul celei descrise de tine..Factorii care duc la rezultatul asta sunt cu gramada n-o sa stau sa-i insir acum. Cred ca ai nevoie sa pui piciorul in prag si sa aveti o discutie onesta ca sa poti vedea ce trebuie sa faci pe mai departe... Boala lunga, stii ce se spune. Si suferi inutil. Pt ca o relatie sa mearga e nevoie de 2.
-
Draga Ioana, parerea mea e sa nuvezi totul doar din perspectiva relatie sexuale. Oricum se va schimba. Trebuie sa te canalizezi, cum se spunea si mai sus, pe comunicare. Poate ca doreste in aceasta perioada mai mult un soi de prietenie, de umar pe care sa se lase seara decat altceva. Incearca sa fii tu mai optimista, ia-l cu binisorul. Multi barbati au crize dinastea.Nu dispera, daca-l simti langa tine cu sufletul, nu renunta. Altul cum crezi ca va fi? Totul e trecator, maine iti poate aduce o floare si-ti poate cere scuze.
-
Si eu am trecut prin asta..dar n-am intrebat pe nimeni..m-am dus inainte..ne-am casatorit..am avut un copil...si am divortat dupa 5 ani de casnicie chinuita...
Acum sunt fericita..dar linga altcineva care sarbatoreste fiecare zi in care suntem impreuna...
Ioana, eu cred ca nu mai este nimic de facut.
O despartire ar lamuri lucrurile..poate v-ar apropia..poate nu..
AI DATORIA SA INCERCI...fata de tine , viata , visurile si tineretea ta... -
Vad ca suferi si imi este greu sa-ti spun asta ....Aproape sigur el nu-si mai doreste sa fie cu tine ..Nu cred sa fie vorba de alta femeie..Pur si simplu nu vrea sa se casatoreasca cu tine , dar este las si nu poate sa -ti recunoasca in fata acest lucru...
Faptul ca inaintea nuntii este complet indiferent la persoana ta ..nici nu cred ca mai are rost o discutie ...
Eu zic sa-ti faci bagajele si sa pleci ..Asa ai sa afli cu adevarat daca te vrea ..Ori se trezeste la realitate , ori ...POate este doar amortit de trecerea anilor petrecuti impreuna si are nevoie sa-l scuturi cu adevarat ..Daca nu-i asa , macar ai fost tu cea inteleapta si ai luat decizia buna ..pentru tine .. -
Ma gandesc si eu ca este tare grav.
Nu mai este dragoste. Nu mai este respect. Nu mai este intelegere. Nu mai e comunicare. Nu mai este iubire.
Nu stiu de ce?
Nu stiu cum sa ma mai port fata de el? (se pare ca indiferenta mea ii convine)
Nu stiu care decizie ar fi mai inteleapta...oricum cred ca voi avea regrete.. -
Dar tu vrei sa mergi mai departe in conditiile astea? Iti place cum se comporta cu tine?
Vrei sa te mariti cu un om care nu te mai doreste si care te evita, care nici macar nu iti da ocazia sa ii spui cat te doare ce se intampla cu voi?
Sfatuieste-te cu parintii tai si eventual stai o perioada cu ei...sa vezi ce se va intampla. -
Nu cred ca se rezolva ceva, decat daca stati de vorba foarte deschis, sincer ... Si daca nu faci asta de acum, mai tarziu cred ca va fi mult, mult mai greu ...
Undeva e o problema, cand simti ca ceva nu mai merge, chiar asa e ... ti-o spune cineva care stie bine ce spune ...
Totul e sa vorbesti cu el si daca se mai poate rezolva ceva, se va rezolva. Daca nu, trebuie sa ai curajul sa accepti. Nu te sacrifica pentru ceva care chiar nu merge.
E vorba de sentimente, de suflet ... ori, cand e vorba de asta, totul e foarte serios si nu ai voie sa gresesti, sa risti ...
Iti doresc putere, curaj sa treci peste tot ... si iti mai doresc ceva : multa dragoste, cata poti tu ... si totul o sa fie bine. Ai sa vezi !
Numai bine ! -
Silvanita, ti-am citit ideile inca de mai demult. Sincer eu te admir pentru faptul ca ai avut curaj la un moment dat s-o rupi cu prima casnicie cand te-ai vazut umilita si fara sanse de a o redresa (casatoria). Si ma bucur mult ca te-ai realizat pana la urma alaturi de un om bun, capabil si serios.
S-a format o mentalitate haioasa (si in mintea barbatilor, dar si a femeilor - cele care accepta ceva ce nu mai merge): "o femeie care are x ani, plus un copil...cine se mai uita la ea?". Barbatii de aia mai calca pe alaturi....stiu ca sotia nu-i va parasi.
Eu te felicit sincer ca nu te-ai complacut in aceasta mentalitate si ca ai luat taurul de coarne cand ai considerat ca este cazul. De asta fostului tau barbat i-a si picat f p.rost....
Ioanna..eu zic ca daca nu esti sigura ca vrei/simti sa faci acest pas (casatoria) nu-l face! Nu are rost...nu stiu parca ar fi totul ca o farsa, nu simti nici o bucurie ca te mariti, ci numai indoiala....
Numai bine
Mona -
Bunica mea avea o vorba..de care nu am tinut cont cind eram(aproximativ) in situatia Ioanei..zicea ea asa.."EL trebuie sa fie in stare sa faca orice, dar orice pentru tine, macar in momentul in care sunteti in pragul casatoriei...MACAR ATUNCI..pentru ca timpul toceste inevitabil sentimentele...nu-l poti opri...oricit de mult ai vrea..."
Daca plecati deja cu probleme de la inceput, ce sansa aveti de a ramine impreuna???Pentru ca asta vrem cu toatele, asa-i ??Un om alaturi de noi, la bine si mai ales LA GREU...
Stiti voi, fetelor, la cite incercari te supune casnicia?Stiti ca omul de linga tine isi da un examen in fiecare zi, iar tu, la rindul tau, trebuie sa "dovedesti" atitea zi dupa zi...
Viata in comun are atitea momente de cumpana, in care adevarata valoare a celor doi si a sentimentelor dintre ei , "iese" la suprafata..aratind adevarul adevarat...daca sunt o echipa ..sau nu...
Mai ales daca vin copiii..care aduc atitea probleme cu ei..nervi intinsi la maxim, oboseala, disperare, lipsuri...odata cu ATITA FERICIRE....
Ce te faci daca l-ai luat pe EL pentru ca "va mergea bine la pat",sau ca "era tare dragut", sau ca "eram tare singura", sau, mai grav, ca "avea bani si pozitie"..etc, etc..
Credeti ca mai conteaza astea in situatiile limita cu care ne confrunta viata??Cind vezi, de fapt, ca ESTI SINGURA...?
La astea ar trebui sa te gindesti..acum, cit inca nu-i tirziu..sunt pline tribunalele de divorturi...uita-te odata, cind ajungi pe acolo..cu zecile in fiecare zi..
Ioana,cauta in iubitul tau VALOAREA SENTIMENTELOR PENTRU TINE..daca o vezi, lupta, daca nu,..fugi!..
Perechea ta adevarata te asteapta undeva....