ce sa fac?
-
0 0Stimate doamne/domnisoare/domni,
am nevoie de un ajutor ca de aer. Nu stiu incotro s-o mai apuc, ce sa fac, ce sa ma zic. S-o iau cu inceputul...
Am 24 de ani si de 3 ani locuiesc cu prietenul meu. Familia mea spune ca nu este potrivit pentru mine eu am studii superioare, el nu, eu am o situatie materiala mai buna, el nu, eu am un job bun, el nu mai are. I-am infruntat pe toti si am reusit sa ramanem impreuna si pana acum. Toate au fost bune si frumoase pana acum 2 luni. Am vorbit cu el si mi-a spus ca s-a saturat sa mai faca tot ceea ce spun eu. Inainte asa facea si ere foarte bine. Nu-mi ofera nici un argument. Nu pot sa mai spun nimic ca incepe sa fabuleze si sa se rasteasca la mine. A spus ca el este barbatul in casa si eu trebuie sa fac tot ceea ce zice el si sa-i accept schimbarea, ca el nu va mai reveni la ceea ce a fost inainte. Mi-a spus ca daca accept totul va fi foarte bine, daca nu asta este. Ma iubeste nu are pe nimeni altcineva (pitipoanca) ci doar ca nu mai suporta sa-l tin "sub papuc". Imi spune sa-mi vad de treburile femeiesti si sa-l las in pace sa faca ce vrea, cand vrea, cum vrea. Vreau sa ma pot schimba si sa-i pot accepta toate astea, dar nu stiu cum. Il iubesc enorm de mult si nu vreau sa-l pierd. Ajutati-ma cu un sfat si spuneti-mi ce sa fac.
Va multumesc mult, si ma bucur ca m-am alaturat acestui club. -
Eu zic sa-l lasi putin sa-si revina, prefate ca abandonezi subiectul si cand vine ocazia incearca prieteneste sa stai de vorba cu el. Intre timp autoanalizeaza-te si pe tine si vezi daca explozia lui de resentimente are totusi o baza reala (chiar si micuta), atunci e bine sa-ti iee partea de vina si sa-l intelegi si pe el. Poate chiar s-a simtit manipulat.E greu de tras concluzii, insa asa de la distanta cam atat pot sa te sfatuiesc.
-
Cand pleci tu la serviciu cu cine se intalneste? Ca mi se pare ca miroase a prieten binevoitor care il invata pe el cum sa puna piciorul in prag, sa fie el barbat in casa. Teoria e simpla: barbatul in casa se defineste ca fiind persoana care asigura cele necesare traiului familiei. Deocamdata acela esti tu. Zic eu...
-
popandau, pai tu nu vrei, de fapt, decat ca partenerul tau sa stea dracului' in banca lui, facut gramada, ca poti sa "te ocupi tu de restul".
Pai cine crezi ca ar suporta o astfel de situatie la infinit? Mie mi se pare normal ca partenerul tau s-a saturat sa-i spui tu ce sa faca "ca sa fie bine". E evident ca acest BINE este numai al tau, din moment ce el nu vrea sa iti mai stea la picioare, inchinandu-se plin de recunostinta.
Probabil nu recunosti nici fata de tine acest lucru, dar atitudinea asta a ta CHIAR ARE la baza diferentele sociale dintre voi, si porneste din nevoia ta de a-ti domina partenerul.
Parerea mea este ca mai constructiv ar fi sa te compari cu oameni care iti sunt superiori dpdv social, daca vrei sa iti cresti self-esteem-ul. Cat despre viata ta intima, nivelul social al partenerului are EXACT importanta pe care i-o acorzi, iar el, partenerul, trebuie respectat pentru CINE este, nu pentru CEEA CE este. -
draga donna_imobile, mie niciodata nu mi-a pasat de ceea ce este el din punctul asta de vedere. Eu il iubesc tocmei pentru cine este el, dar ma acomodez foarte greu la schimbarea lui. Pana acum daca a fost cum am vrut eu, de acum incolo va fi cum vrea el asta-i problema. Nu prea stiu cum sa fiu supusa. Incerc, dar imi este foarte, foarte greu. Nici eu nu vreau sa ajung sa-mi reproseze in viata ca a gresit pentru ca l-am lasat sa faca ce a vrut. Tocmai asta fac,il las sa faca ce vrea el, dar problema este ca nu ma prea pot abtine sa nu-i atrag atentia atunci cand greseste. El asta nu accepta. Dar eu sper ca voi reusi pentru ca-l iubesc mult prea mult si nu vreau sa-l pierd pentru asta. Eu tot ceea ce vreau este ca el sa realizeze ca nu-i spun totul din dorinta de a domina, ci doar pentru ca vreau sa-i fie bine.
-
Draga Kristinna ,
Nu te lasa influentata de parinti...considera ca este dreptul tau sa te ajute daca tu esti fericita. Toti parintii vor ceva mai bun pentru noi. Poate si noi com fi la fel...vom incerca sa le aratam copiilor nostrii un drum mai bun. N-o condamna pe mama ta pentru asta .Ea face acest lucru din dorinta de a te proteja. Nu se pot obisnui cu ideea ca putem alege singuri in viata ceea ce este mai bun pentru noi. Daca tu vei fi fericita cu el, cu timpul se vor obisnui si vor fi multumiti de alegerea ta.
Te pupic si sa fii fericita! -
Draga mea, nu vreau sa fiu pesimista, dar nu stiu zau ce sanse aveti. Sunteti doua firi tari. In ceea ce te priveste cred ca tu tii mai mult la el, el pare doar interesat de situatia ta (il intretii).
Nici un barbat normal nu sta sub papucul unei femei, oricat de bine intentionata ar fi ea (din punctul ei de vedere, poate el gandeste atfel). Faptul ca sunteti inca impreuna, cred ca este determinat de situatia lui, fiindca are nevoie de sprijinul tau. Exista foarte mari sanse sa-ti dea papucii cand se va vedea realizat si cu un serviciu bun. La o situatie materiala buna, va gasi oricand o tipa care sa-i cante in struna, nu una care sa-i spuna mereu ce sa faca. Multi barbati isi doresc astfel de femei si viseaza la un astfel de scenariu e viata.
Eu totusi iti doresc succes si rezolvarea situatiei !!! -
Sincer cred ca la voi in cuplu este pur si simplu vorba despre lupta pentru putere, pe fatza, nici macar una subtila. Pana acum ai fost tu, acum vrea el. Si tu nu vei putea ceda, pentru ca stii ce bine ti-e atunci cand esti in posesia "fraielor" (parca asta e pluralul...
)
Si sincer mai cred ca nu veti avea sanse de supravietuire pe termen lung ca si cuplu daca nu veti face cumva sa iesiti din aceasta lupta. Pana cand ideea de egalitate nu va deveni o credinta profunda macar a ta, nu vor iesi decat scantei. Trebuie sa va gasiti teritoriul comun, unde faceti regulile amandoi, de comun acord, precum si teritoriile individuale, ale fiecaruia, in care sa luati deciziile personale in ceea ce priveste anumite lucruri. Nici unul din voi nu trebuie sa-i dicteze celuilalt ce sa faca in toate situatiile. Un cuplu nu sunteti decat daca sunteti indivizi independenti, nu doua persoane intr-una singura..
oleu, ce exprimare pe capul meu ...
-
Draga Popandau, cunosc un cuplu varstnic cu o situatie similara: sotul s-a complacut in a fi cam toata viata "barbat intretinut" cu accese periodice de orgoliu cocosesc nesustinut de nimic altceva decat de ...elementul in plus (vorba lui Censky). Sotia a capatat in timp deformatia profesionala cunoscuta sub numele de "Sefita cronica". Ca sa n-o mai lungesc (dupa p.rostul meu obicei), casnicia lor a fost un fiasco (nu-si vorbeau cu lunile, aveau frigidere separate etc. etc) si s-a incheiat cu un divort tardiv, la varsta pensiei. Tabloul e cam pesimist, dar iti permite sa "vizualizezi" lucrurile intr-un orizont de timp mai indepartat.
-
Draga popandau,
Iti urez din tot sufletul ca trezirea din visul tau (pe jumatate cosmar) sa nu te socheze foarte rau.
Iti spun asta pentru ca nici n-am putut sa citesc tot ce ai scris, a m-am vazut pe mine acum 4-5 ani, increzatoare in puterea mea de a muta muntii din loc.
Vei constata cu amaraciune ca esti un simplu om si ca oricat de mult ti-ai dori, oamenii nu sunt asa cum visezi tu, dar nici nu-i poti schimba, oricat ti-ai fi dorit si oricat te-ai fi luptat.
E bine sa nu regreti nimic dein ceea ce ai facut si din ceea ce n-ai facut (eu nu regret decat cei 4 ani pierduti impreuna cu nervii si energia aferente).
De aceea, iti doresc sa te trezesti cat mai repede si sa te iubesti in primul rand pe tine si mai apoi pe ceilalti, pentru ca meriti.
Toate meritam.
Ileana -
La fel ca tine a fost prietena mea!!!!A ajuns de a plecat din tara ( etnie germana) si pe ascuns s-a casatorit cu EL. Aceasi situatie! Ea face facultate....el si dupa 6 ani abia stie germana. Tot ce tine de acte si formalitati ea le face. Cum se inteleg? Ea spune bine! Il iubeste si acum! Deja e pe drum al 2 copil dar.....am vazut pt ca am stat la ei! EA INGHITE! uneori o vad asa de frustrata si ma gandesc ca accepta numai si numai de aceea pt ca vrea sa demonstreze! Tatal ei nu l-a lasat pe sotul ei in casa timp de 7 ani. Abia cand copilul a implinit un an si au venit acasa i s-a permis! Deci din nou un chin pt prietena mea toti anii astia cand isi impartea iubirea intre el si parinti! Iti pot spune doar atat....daca crezi ca o viata intreaga ai sa poti suporta ca TU sa fi "capul familiei" si sa accepti frustrarile...GO FOR IT! Aaaaa, si am uitat! si el are accese de"barbatie" doar ca acolo EL e departe , au putini prieteni care sa-i deschida ochii ca e sub papuc si asta mai ales ca prietena mea "are grija"
-
Popandau,il poti lasa sa faca ce vrea,doar este barbat,si tu sa-ti vezi de ale tale.Lasa garda,putin doar, jos si vezi cum se descurca.Dupa cum spui tu ai resurse (de toate genurile) si te poti descurca si singura la o adica.Fie ca l-a invatat cineva, fie ca s-a trezit in el orgoliul masculin,nu v-a inceta asa cu una cu doua.Si sa-ti mai zic ceva: poti sa faci asta acum , cand inca nu v-ati luat cu "patalama" mai tarziu iti v-a fi mai greu sa discuti, renunti, schimbi ceva.Daca vin si copii...totul v-a super dificil mai ales ptr. sufletelul tau.N-ai idee cat se schimba unii barbati dupa ce isi vad femeia si hartia in mana.Daca nu v-a fi in stare sa preia conducerea asa cum o cere un cap de familie,ai un atu.