Adevarata, unica, marea ...iubire

  •  
    • 437 mesaje
    7 Feb 2005, 08:58
    0 0
    Fara nici un fel de comentariu, urmatorul articol:

    Psihologii sustin cu convingere: “In om sanatos psihic nu poate iubi mai mult doi ani”

    Conform parerii psihologilor americani de la High Research Institute, din California, dragostea este conditionata genetic. Au fost alcatuite cateva statistici care se pot constitui intr-un ghid al cuplului, in incercarea de a anticipa destinul iubirii.

    O saptamana – este durata minima a unui “stadiu incipient de exaltare”, conform formularii psihologilor. Individul se aprinde in 4-6 ore, dar pe masura ce i se aduc la cunostiinta date despre persoana iubita, corzile sentimentale se destind, ajungand in 7 zile pana la neutralitate, iar in 8 zile la nedumerire “Oare ce gasisem la ea/el???”.

    1-4 luni – Durata medie a iubirilor adolescentine si a relatiilor extraconjugale incepute nu atat ca urmare a unei pasiuni zdrobitoare, ci impulsionate de imprejurari favorabile. Psihologii sustin, insa, ca in aceste cazuri unul din parteneri pune capat relatiei (brusc si cu justificari palide), iar celalalt sufera inca 6-8 luni, considerandu-se “victima”.

    5 luni-1 an – Este vorba de relatiile in care amandoi sunt foarte indragostiti, dar au complicatii ori sunt casatoriti (cu altcineva), ori sunt prea tineri si au necazuri cu parintii, ori au meserii care le stimuleaza apetitul pentru cariera, in detrimentul dragostei. In cele mai multe cazuri cei doi se despart de comun acord, desi unul pare sa sufere mai mult decat celalalt.

    1an-2 ani – Sentinta psihologilor este ferma si dezarmanta: o iubire nu poate dura mai mult de doi ani. Ceea ce urmeaza este obisnuinta, atasament, forme stabile de afectiune, dependenta, comoditate, rigoare morala (in cazul casniciilor) si multe alte ipostaza de inertie.

    Celebrele “iubiri de o viata” reprezinta, conform parerii specialistilor, complicatii patologice: obsesie, delir in lumea virtuala, psihoza, instabilitate emotionala. Altfel spus, numai cei cu psihicul afectat pot iubi o viata intreaga. Asta nu inseaman ca un cuplu care rezista mai mult timp este debil, numai ca, in acest caz, afectiunea a imbracat forme mai complexe (sau mai reduse, uneori!!!), care insa, nu se pot defini prin iubire.
  •  
    • 1969 mesaje
    7 Feb 2005, 09:10
    0 0
    veche mai aratosule, a circulat mai demult pe mail...si n-aveam nevoie de articolul asta ca sa stiu ca-s nebuna
  •  
    • 2173 mesaje
    7 Feb 2005, 09:29
    0 0
    Mai, Aratosule, mai, ce probleme mai ai si tu, mai !!! Daca esti mai tinerel, e scuzabil... Daca esti mai "marisor"... cred ca ar fi momentul sa te maturizezi .
  •  
    • 1105 mesaje
    7 Feb 2005, 13:56
    0 0
    Am iubit pe cineva 14 ani, apoi.... am suferit ,asta e,... si m-am indragostit si mai tare acum 4 ani.Iubesc cu intensitate acum...astept cu nerabdare fiecare moment ..sa-l petrecem impreuna...printre grijile cotidiene si "printre" doi copii....
    Sunt o nebuna, obsedata...????
    Sunt o norocoasa...ceea ce iti doresc si tie, Aratosule...
    Si voua, tuturor...
  •  
    • 383 mesaje
    7 Feb 2005, 14:17
    0 0
    Articolul acela este bullshit...nici nu merita comentat.
    Cheers
  •  
    • 9835 mesaje
    7 Feb 2005, 16:26
    0 0
    Haide, bre... sa reducem iubirea la cantitatea de hormoni secretata de-a lungul timpului mi se pare de-a dreptul obscen... Da, sigur, si eu am "iubit" conform ecuatiei de mai sus, dar asta era in prima tinerete, cand nu ma interesa la un barbat decat fizicul, banii si performantele sexuale. Intre timp, am descoperit ca unii barbati mai au si alte lucruri (NEPERISABILE ) de oferit.
  •  
    • 634 mesaje
    7 Feb 2005, 19:03
    0 0