M-am saturat!

  •  
    • 2039 mesaje
    4 Feb 2005, 14:09
    0 0
    Sunt depimata rau si ma simt asa singura...
    Vreau si eu sa ma asculte cineva, parca nu mai am nici un prieten adevarat!
    Cand totul era bine si frumos,n-aveam nici o pb,toti "prietenii" mei veneau,ma sunau,ieseam impreuna...Acum,cand am si eu o perioada mai dificila,parca nu mai intereseaza pe nimeni de mine!
    Pana si prietenul meu am impresia ca nu ma intelege.Vroiam si eu sa-mi fie alaturi acum,am nevoie de el.Vreau sa inteleaga asta si parca suntem intr-o continua tensiune!Nu vreau sa ma cert cu el,tin mult la el,nu stiu ce sa fac ca sa inteleaga asta ca de la un timp imi tot reproseaza ca am devenit distanta si nu-i acord destul timp!Nu-i asa,mie-mi pasa de el si am f multa nevoie de el...dar am nevoie si de intelegerea lui!M-am saturat!Vreau sa se termine toate odata,sa fiu si eu fericita!
  •  
    • 124 mesaje
    4 Feb 2005, 14:26
    0 0
    si care ar fi motivul depresiei tale? exista un motiv real sau doar e vorba de plictiseala?
  •  
    • 707 mesaje
    4 Feb 2005, 14:28
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 2039 mesaje
    4 Feb 2005, 14:43
    0 0
    Problema e ca ma simt f singura,examenele imi bat la usa,ma cert in continuu cu mama careia nimic nu ii convine,tot ce fac nu e bine,sta numai cu gura pe mine.Tatal meu e plecat in Canada si mi-e f dor de el,bunica e f bolnava,plange intruna,nici nu ne mai putem intelege cu ea,asa zisii mei prieteni nu mai dau un semn de viata cu saptamanile,iar prietenul meu are impresia ca fac special sau ca nu-mi mai pasa de noi doi!Si din contra,mie acum imi pasa mai mult decat oricand.Ce-i drept am fost cam irascibila in ultima vreme,imi sare tandara din orice.Am impresia ca nimeni nu ma ia in serios si nu intelege ca am si eu nevoie de putin sprijin!
  •  
    • 6 mesaje
    4 Feb 2005, 15:10
    0 0
    Salut

    De ce nu faci ceva care sa-ti faca placere, pentru a te relaxa din cand in cand? O plimbare, o iesire in oras doar cu prietenul, sa asculti muzica..ca sa te regasesti...
    Mama ta fii sigura ca are doar intentii bune, chiar daca probabil e greu de crezut din cand in cand. Incearca sa intelegi ce crede ea sau ce ar vrea ea de la tine atunci cand iti face reprosuri. Sau poate pur si simplu ea nu vede problema din punctul tau de vedere. Si poate chiar discuti cu ea lucrul asta, pentru ca ea nu stiu daca isi da seama ca exercita o presiune asupra ta.
    Iar cu examenele sunt sigura ca te descurci tu, mai greu este pana treci de ele.
    Prietenii...poate sunt si ei prinsi in examene si cine stie ce alte treburi. O sa revina ei daca iti sunt prieteni intr-adevar. Iar daca nu, sunt multi oameni pe lumea asta, stai linistita.

    Succes.
  •  
    • 124 mesaje
    4 Feb 2005, 15:23
    0 0
    mi se pare mie sau esti adolescenta? stai linistita caci ti-o spun din proprie experienta ca depresiile pot fi si mai serioase....mult mai serioase! incearca sa te calmezi si sa iti iei o zi doua departe de tot si de toate....gandeste-te la cine esti si la cine vrei sa fii...apoi concentreaza-te si ia examenele...dupa prima nota buna, ai sa te simti mult mai bine, ai sa vezi!
    e normal sa-ti fie dor de tatal tau si este normal sa ti se para ca nu mai esti inteleasa atunci cand esti de fapt stresata din cauza examenelor. prietenului tau explica-i ce simti, vorbeste deschis si nu-l tine in "intuneric" sa nu mai stie ce se intampla si sa creada ca ceva se intampla rau cu voi, cand de fapt tu treci prin niste momente caracteristice fiecarei fete...la o varsta mai ... mica...
    toate cele bune si ai grija de tine in primul rand!
  •  
    • 61 mesaje
    4 Feb 2005, 15:35
    0 0
    Cu siguranta e doar o etapa trecatoare! Poate s-au adunat prea multe dintr-o data, dar sunt sigura ca ai sa gasesti puterea sa treci peste ele! Faptul ca tatal tau e plecat, lipsa lui poate va face si pe tine, si pe mama ta un pic mai sensibile! Apoi neintlegerile dintre voi au repercursiuni asupra relatiei cu prietenul tau, e firesc! E ca un domino! Incearca sa iei lucrurile cu mai mult calm, sa intelegi acum (fiindca mai tarziu cu siguranta o vei face) ca mama ta nu-ti vrea decat binele! Cat despre bunica... mult calm draga mea, fiindca asa sunt batranii! Sa ma ierte Dumnezeu, si eu am o bunica care m-a crescut, pe care o iubesc, dar innaintand in varsta a devenit absolut imposibila!!! Cu batranii iti trebuie multa rabdare!
    Cat despre examene: multa bafta! Cu siguranta vei face fata (si apoi o sa duci dorul vietii de student - asa cum fac eu acum)!
  •  
    • 2039 mesaje
    4 Feb 2005, 15:39
    0 0
    Daca ar fi cineva care doar sa ma asculte,sa ma lase sa ma descarc,fara sa comenteze sau sa ma judece...Toti cei carora incerc sa le explic ca am nevoie de putina atentie,imi spun sa nu ma mai plang ca sunt probleme si mai grave decat ale mele si atunci ce am sa mai fac?Inteleg ca sunt pb si mai grave,dar asta nu inseamna ca pb mea nu e importanta!Toti vor sa fiu vesela,sa nu ma plang de nimic,dar nu pot fi asa,ar insemna sa nu iau nimic in serios!Mai are omu' si perioade negre!
    Iar de prietenul meu,ce sa mai zic?Inainte ne intelegeam asa bine,glumeam,radeam,ne simteam bine impreuna.Acum cand face o gluma am impresia ca nu ma ia in serios!Cand el are o pb si nu ne putem vedea,trebuie sa il inteleg...si il inteleg.Dar atunci cand nu am eu timp si anulez o intalnire,dupa parerea lui sunt eu rea, n-am chef sa-l vad sau nu-mi pasa!I-am zis acum 3 zile sa ma inteleaga si pe mine,sa trec de hopul asta si s-a scuzat,mi-a zis ca intelege,dar mie tot nu mi se pare asa!
  •  
    • 124 mesaje
    4 Feb 2005, 15:43
    0 0
    ok...te ascultam! descarca-te! tu scrie, noi citim! e bine?
  •  
    • 2039 mesaje
    4 Feb 2005, 15:47
    0 0
    ma refeream la cei apropiati mie cu care incerc sa discut si care parca nu ma asculta!Oricum,sa stiti ca ma ajuta sfaturile voastre(m-au mai ajutat si alta data!) si apreciez raspunsul fiecareia dintre voi!
  •  
    • 2039 mesaje
    4 Feb 2005, 17:50
    0 0
    Sa va mai spun ca nu-mi gasesc starea,imi vine intruna sa plang si simt ca nu o sa reusesc niciodata nimic in viata asta?!
    Nu va mai zic...
    Stiu ca o sa spuneti ca sunt exemplul perfect de adolescenta care are impresia ca e neineteleasa de toata lumea,dar asta e...asta simt!
  •  
    • 9835 mesaje
    4 Feb 2005, 18:02
    0 0
    haide, bre, mititiko, eu inteleg sa te apuce damblalele cand ovulezi, da' nici chiar asa!
    Ia aduna-te matale, pune nitica ordine in jur - pe cuvantul meu ca pe mine chiar si ordinea din casa ma ajuta sa ma restructurez in creieri! - fa-ti o lista de prioritati si calca pedala pana la fund!

    Cat despre taica-tau... uite-asa am plans si eu dupa al meu cand eram mititica si el lipsea din tara, pentru ca mai apoi sa aflu ca nu merita deloc. Sper ca nu e cazul si la voi, da'... crede-ma, prezenta tatalui nu ti-ar fi rezolvat ca prin minune toate angoasele.
  •  
    • 634 mesaje
    4 Feb 2005, 18:56
    0 0


    Donna esti mortala! cand situatia devine mai lacrimogena, apari si ne faci sa radem in hohote. Cum reusesti ?!
  •  
    • 9835 mesaje
    4 Feb 2005, 21:20
    0 0
    Pai am invatat metoda de la madam carrie, ea este idealul meu in privinta asta.
  •  
    • 16 mesaje
    5 Feb 2005, 23:29
    0 0
    mititik, toti trecem prin asta! mai ales la varsta adolescentei. probabil ca, o data cu varsta, obtii ceva stabilitate.
    ideea e ca, da, te simti rau. dar asta vine din interiorul tau. n-are legatura, spre ex, cu tatal tau. si al meu eplecat de ceva timp si nu sunt obisnuita cu asta. totusi, vb f des, poate mai des decat cand era acasa. daca poti, incearca sa vb cu el mai des si sa i te confesezi, daca aveti o legatura speciala.
    dupa parerea mea, prietenul tau nu e destul de implicat in relatia vostra si nu prea tine cont de sentimenatele tale. ori e gelos, suparat ca tu nu mai esti la fel de vesela, ori e o chestie superficiala intre voi. totusi, nu vreau sa judec (prea tare). tu stii cel mai bine!
    incearca sa gasesti o metoda de deconectare. eu stiu..aleagra prin parca, citeste o carte,gaseste-ti un prieten (prieten,prietena, ideea e de amic) adevarat (chiar daca e f greu si necesita timp procesul, rezultatul merita!). incearca s agasesti in tine puterea, nu astepta sa o cumperi de la plafar, la borcan
    eu am reusit sa "bat" depresiile.nu ma doboara prea usor... si asta pentru ca nu le las!
    multa bafta!
  •  
    • 634 mesaje
    6 Feb 2005, 16:07
    0 0
    Ce mai spui mititik, ti-ai mai revenit?
  •  
    • 2039 mesaje
    6 Feb 2005, 16:45
    0 0
    Parca m-am mai linistit!Ieri nu m-am certat deloc cu mama!
    Poate ca nu-i d.racu atat de negru,pana la urma!
    Spre seara m-am intalnit si cu prietenul si am vb cu el!I-am spus ca sunt f stresata si ca nu-l mai simt asa aproape de mine ca inainte.Mi-a placut ce mi-a raspuns:mi-a zis ca nu-i asa,ca el se bucura ca ma are si ca tine f mult la mine.Ca e si el ocupat cu sesiunea si cu internetul(este administratorul unei retele de internet la noi in cartier)si ca si-ar dori sa ma aiba mai mult timp aproape,sa facem ceva,sa plecam undeva,oriunde,numai sa fim doar noi 2!In plus,in curand se implinesc 2 ani de cand tatal lui a murit.Stiu ca lui i-a fost f greu cand l-a pierdut si mai stiu ca si acum il doare cand vine vb de el.Prin urmare, e o perioada grea pt amandoi.Imi doresc sa trecem cu bine peste hopul asta impreuna!
    Cat despre prieteni/amici...ce sa va zic?Sa nu credeti ca nu am prieteni!Am...chiar destui,insa nu ii simt eu aproape (sufleteste) de mine.Nu stiu daca m-as putea baza prea mult pe ei!
    Ma bucur ca v-am descoperit pe voi si ca aveti rabdare sa ma ascultati!
    Va pup pe toate si sa auzim de bine!