hac
-
0 0II prima data cind spun asta si nu-mi place sint amanta. Nu ma impac bine cu ideea, dar nu am ce face. Totusi este mai bine amanta decit nevasta. Stiu ca nu o sa-mi dati dreptate, dar asa este. Cit timp esti cu el este bine esti rasfatata, dorita si iubita dupa aceea este mai greu. Cum sa trec peste asta?
-
E-hee...as avea de zis multe aici, dar tu nu vei trece peste asta. Nu atata timp cat iti place sa fii rasfatata si iubita.
Din pacate, tu nu traiesti acum cu adevarat; viata reala presupune foarte multe lucruri si, in primul rand, presupune RESPONSABILITATI pe care o amanta nu le are.
O sotie sau o prietena de cursa lunga isi asuma anumite responsabilitati.
Asta este o parte din parerea mea - a nu se intelege ca te condamn sau nu sunt de acord cu modul de viata pe care ti l-ai ales.
Ce mai pot sa-ti spun este ca intr-o zi te vei satura si vei vrea mai mult. Sau el va vrea altceva si...
Putine povesti de genul asta au happy-end, din pacate. -
Iata o marturisire socanta.Stai un pic sa inteleg:esti maritata,ai un amant care te rasfata si te iubeste...bine,dar sotul?Nu gasesti in bratele lui tandretea pe care ti-o ofera celalalt?
Nu te condamn pentru viata pe care ti-ai ales-o,caci cine sunt eu sa te judec?Dar nu ma pot impiedica sa ma mir cum pot unii sa duca o astfel de viata dubla,fiindca eu una nu cred ca as putea,oricat de mare ar fi tentatia si oricat de greu mi-ar fi sa traiesc cu sotul meu(ceea ce,har domnului,nu e cazul meu!). -
Uneori nu mai esti fericita acasa. E un sentiment cumplit pe care nu-l doresc nimanui... si atunci te intrebi ce sa faci. Dragostea a disparut, ai impresia ca te cufunzi intr-o rutina plictisitoare care te ucide, iti doresti cumva sa se intample ceva, sa fie putin altfel; sotul a inceput sa nu te mai observe, faci parte din mobila din casa, esti o masina de spalat, de calcat si facut mancare, ba chiar a inceput sa-ti vorbeasca urat. Il privesti, nu mai are absolut nimic de-a face cu omul pe care l-ai iubit, pentru care ai fi facut totul. Si totusi... n-ai curaj s-o rupi, copiii, vecinii, prietenii, si de altfel, tu vezi in jurul tau muuulte astfel de cazuri, cand femeia e doar un obiect si totusi, nu abandoneaza. Nu, este tatal copiilor, trebuie s-o duci pana la capat, e contrar moralei sa divortezi. Si apoi, ce sa faci daca divortezi? Incotro?
Iti imaginezi un altul- si este deja primul pas spre adulter, te retragi in lumea ta din ce in ce mai mult, din ce in ce mai stearsa si mai neinsemnata pentru ceilalti. Simti ca risti s-o iei razna! Si atunci, atunci apare el. De multe ori el simte ca esti mai slaba. E dragut, e manierat, iti reda increderea in tine. Curios, uneori vezi in el trasaturi ale sotului tau, ca atunci cand v-ati cunoscut. Iti reda increderea in tine, iti spune ca esti frumoasa, iti aduce flori, insemni ceva pentru el. De fapt, insemni ceva pentru cineva. Nu mai esti un anonim... Si atunci aluneci, aluneci pe panta dulce-periculoasa a inselarii....
Te simti mai bine in propria piele, observi ca arati mai tanara, zambesti si spui glume, la serviciu esti mai atenta, chiar si in familie te simti cumva mai bine. iti dai mai mult silinta, doar pt ca te simti vinovata...
Dar... dar constiinta, bat-o vina... ai vrea sa traiesti iarasi curat, ti-e teama sa nu mai treci prin ce-ai trecut, vrei sa-l parasesti pe al doilea, dar ... cumva ai inca nevoie de el si... si nu mai stii nici tu ce vrei...
O asemenea femeie nu e de condamnat, absolut deloc... e de compatimit, si nu doresc nimanui asa ceva... -
Vai heidi,cata dreptate ai,si ce bine ai descris prin ce trece o femeie pana sa devina infidela.
Citind mesajul tau,imi dau seama cu stupoare ca de fapt casnicia mea e departe de a fi perfecta,asa cum imi placea sa cred.A fost candva...Cu timpul am incetat sa mai comunicam,prea obositi,prea stresati de slujbe,copii,soacre,obsesia de a strange bani,de a aduce imbunatatiri apartamentului si vietii noastre sociale,ca sa mai putem pretui clipele de tandrete (din ce in ce mai rare)asa ca altadata.Mancam pe fuga,dormim care cand si unde apuca,facem sex in loc de dragoste si cand avem ocazia sa discutam,o facem in contradictoriu.El a devenit o masina de facut bani,eu una de gatit,spalat,facut si ingrijit copii...
Da,poate ca am observat amandoi acest lucru,dar ne complacem in situatia asta.S-ar parea ca ne-am obisnuit asa si nu ne deranjeaza.Si totusi...nu stiu ce e in sufletul lui,insa eu una simt uneori ca ceva nu e in regula,chiar daca mi-e greu sa o recunosc chiar fata de mine insami.
de aici pana la adulter insa ar mai fi cale lunga!Nu zic ca n-au existat tentatii,dar pe cele din primii ani le-am ignorat total,iar pe cele din ultimul timp le voi trata cu indiferenta,cel mult trecandu-le la capitolul "fantezii cu neputinta de pus in practica". -
Draga FataDinVis, am incercat sa descriu pe scurt etapele sau motivele care ar putea determina o femeie sa "calce stramb". Insa in cele mai multe cazuri ne complacem in a trai din ce in ce mai anost, fara sa avem puterea sa mergem mai departe, traind totusi mai departe, curat si... plictisitor.
Ma revolt din toata inima si urlu cat ma tine gura: Nuuuuuuuuuu!!! Poate ca si noi suntem vinovate cumva, poate ca si noi ne complacem in situatia asta, dupa cum bine ai spus si tu mai sus: barbatul- masina de bani. Dar ce-i de facut? Ce trebuie sa schimbam? Cum trebuie sa procedam? E greu, e atat de greu!!! Oare nu-i un rol care ne depaseste? -
Mmmm!Dificil mai ales la prima vedere.Daca esti maritata si tototada stii ce inseamna sa fii de partea cealalta eu zic ca trebuie sa te ajute la un fel.Adica de multe ori o relatie extraconjugala poate fi cel mai bun lucru care s-a intamplat casniciei tale ca esti in stare sa gandesti din ambele puncte de vedere si te face sa-ti revizuiesti casnicia sa vezi daca merita sa o duci mai departe sau nu.Da amantul e mai iubitor mai intelegator s.a.s.m.d. dar de ce?Si mai ales cat timp?Vezi cat de important este in viata ta omul de langa tine si nu te arunca dupa o imagine!Da o imagine,pentru ca asta reprezinta amantul pentru ca adevarul numai nevasta amantului il cunoaste!Ai grija nu te arunca in gat dupa"BAIATUL MORGANA" ca te alegi cu vant!
-
Cita dreptate au Fata din Vis si heidi! In ceea ce o priveste pe aliada nu sunt intr-u totul de acord...stii aliada, nimeni nu spune sa dai vrabioiul din mina pentru cioara de pe gard! Nu s-a pus problema despre asta. Daca vrabioiul tau de-acasa devine anost, monoton, indiferent sii prea preocupat atat de propria-i persoana sau de altceva si uita de tine, nu cauta sa mai intretina focul acela de la inceput, nu inteleg de ce sa nu accepti "avansurile" cioroiului de pe gard, care te face sa te simti diin nou femeie, frumoasa, cu atatea de oferit...daca vrabia a "orbit" atunci las' sa se bucure si o stancuta de prezenta unei femei care chiar daca este 'legata' de vrabioiul prea preocupat...stii, nu este numai responsabilitatea femeii de a tine legatura 'vie' , treaza, de a fi calda, tandra, afectuoasa....de nimic nu are nevoie omul in viata mai mult ca atentie, dragoste, bucurie, nu in cantitati industriale, ca i se apleaca, ci de picatura aceea zilnica de care avem atata nevoie....Uneori un amant iti intretine imaginea vie despre ceea ce ai tu mai bun in tine, de oferit, si culmea! Acest lucru te ajuta sa 'rezisti' acolo, acasa, unde povara casniciei uneori apasa cu prea multa greutate pe umeriii tai fragili de femeie....E bine din cand in cand, sa nu te mai simti 'obiect in uz de folosinta' ci femeie in adevaratul sens al cuvantului. Stii, Mircea Eliade spunea: "intotdeauna este devina un barbat cand femeia il paraseste sau il inseala, fiindca barbatul daca este barbat, femeia trage la dansul si cauta adapost in bratele sale pentru a se apara de vartejul casnelor fara de sfarsit care este VAIATA" , iar Boudler spunea:" barbatii se nasc curvari, femeile....devin". Cat de adevarat. Daca am avea BARBATI in adevaratul sens al cuvantului langa noi, nu ne-ar mai fugi ochii la altii, ne-ar fi de ajuns cu ce avem acasa. Nu credeti?
-
Pentru hordau: atata timp cat ti-e bine cu tipul nu inteleg de ce iti faci procese de constiinta...daca intr-adevar nu te lasa constiinta in pace, te mustra si te acuza necontenit....inceteaza aceasta legatura daca poti. Daca relatia cu tipul este OK si este si de incredere, si nu exista riscul sa se afle, sa iasa balamuc, daca inlocuieste cu succes ceea ce tu numai primesti acasa, nu te mai framinta atata...mergi inainte! Asta este sfatul meu.
-
Scumpa Irina eu n-am sfatuit-o pe Eva noastra cu pricina sa-si aleaga neaparat sotul am pus-o in garda doar sa nu se arunce din lac in put cum se zice.Banuiesc ca si sotul ei la inceput a fost un print fermecator si atent la nevoile ei dar trecera timpului si rutina casniciei l-a schimbat si sa nu se petreaca acelasi lucru si cu noua ei pasiune.
-
eu care am trait si prima experienta- descrisa mai sus, si pe a doua- o casatorie fericita- cu mici exceptii, sfatuiesc din toata inima pe oricare dintre noi sa se gandeasca. Da, iti da putere, iti da incredere in tine, cumva si putere, dar sunt doar aparente. In realitate te distruge si ca sa rezisti, trebuie sa ai un psihic foarte puternic. Nu, nu cred ca-i o solutie. Insa am fost in situatia asta si stiu cat e de cumplit, pentru ca e cumplit si inainte, si dupa!
Cel mai bine e, daca ai putere, sa pui piciorul in prag, sa iei o hotarare, pentru ca in definitiv trebuie sa fii constienta de valoarea ta- dupa cum spune vanessa, si sa nu astepti de la un barbat sa-ti spuna ca esti frumoasa, si sa poti sa te desprinzi din jocul asta vicios.
Inca ma felicit pentru c-am avut puterea asta, ca iti trebuie putere si curaj, nu gluma! -
Dragelor, problemele astea cred ca ne framanta pe toate, cele casatorite de ceva timp...Dupa un anumit numar de ani incepe "corodarea"...lipsa atentziei celui de langa noi ne omoara..daca pentru ei aceasta problema apare ca fiind nesemnificativa(al meu sotz mi-a zis:"Chiar nu-mi dau seama ca e ceva in neregula"), dimensiunile pe care i le atribuim noi sunt fff mari..Am inceput cu cautarea si gasirea sentimentului de independentza..shi a fost placut..Am mers la film, am inceput sa alerg in fiecare seara, merg la tenis, am acvtivitatzi total independente de el...Am si o prietena care e dependenta de al ei sotz shi pe care incerc sa o conving ca viatza noastra nu se rezuma la barbatul de langa noi...
Adulterul...dupa ani de "coroziune" a casniciei, cand cel de langa tine parca nici nu te mai observa, vrei sa te simtzi din nou femeie..vrei sa fii placuta shi admirata, vrei sa mai simtzi fiorul acela care ne face atat de frumoase, nu-i asha?? Sunt de acord cu ideea cum ca potzi sa cazi din lac in putz acceptand o relatzie alaturi de un barbat care nu-tzi ofera nimic mai mult decat sotzul..sau poate chiar itzi "ia" mai mult..adevarul este ca NOUL ne trezeshte la viata...simtzim ca traim...
NU am trait experientze asemeni celor povestite de voi...M-am simtzit pierduta in valtoarea vietzii shi a casniciei..etc..dar am evitat orice fel de implicatii..am incercat sa imi rezolv problemele si sa lupt pentru a imbunatzi ceea ce am..Deshi va intzeleg ff bine, cred ca nu o relatzie extraconjugala ne poate aduce linishtea sufleteasca decat pentru cateva clipe...efemere...De ce avem noi femeile acest "dar" de a ne face rau noua inshine?
Daca nu merge, hai sa schimbam..poate se mai poate face ceva..Shtiu ca viata nu e alba sau neagra..shtiu ca sunt multe "nuantze" ce trebuie luate in seama...dar mai shtiu ca trebuie sa luam decizia care ne face BINE NOUA, nu lor, barbatzilor..Trebuie sa avem grija de noi..Ei au grija de ei, fitzi sigure...
Par rea, shtiu..De fiecare data cand aud remarci de genul "Aia shi-a parasit barbatul pt altul- e curva"..dar "Ala s-a indragostit de alta si a parasit-o pe nevasta-sa..asta e viata" nu ma pot stapani sa nu judec pe cei care au emis astfel de remarci.. -
Sunt surprinsa de amploarea si profunzimea replicilor la acest subiect.Ele arata cat de mult ne preocupa stadiul in care au ajuns casniciile noastre si ma bucur ca in ele am gasit atatea idei care mi-au trecut si mie prin cap de multe ori.
Am spus ca de abia acum am realizat cat de imperfecta e casnicia mea.Am exagerat putin.De fapt de multa vreme am inceput sa fiu nemultumita de unele aspecte,insa ma straduiam sa nu le dau prea multa importanta si sa-mi pastrez speranta ca in timp se vor rezolva.Cat despre tentatii,marturisesc ca au fost destule,insa m-am straduit sa gandesc "cu capul",nu cu inima sau cu...
.Am ajuns si eu la concluzia ca nu e bine sa dai vrabia din mana pe cioara de pe gard si ca barbatii pot avea mai multe fete,cate una pentru fiecare ipostaza in care se afla.Unul care vrea sa cucereasca o femeie e normal sa-si ascunda defectele si sa se straduiasca sa-si scoata in evidenta calitati pe care poate nici nu le are in realitate.Iar dupa ce a reusit s-o cucereasca,de regula considera inutil sa se mai prefaca,aratandu-si adevarata fata,de multe ori spre marea dezamagire a celei in cauza.
Stiti ceva,evelor?Eu am o teorie conform careia a-ti insela partenerul nu inseamna neaparat sa te culci cu altul.La fel de bine il poti insela "cu gandul,nu cu fapta",avand o relatie aparent nevinovata in fata legilor scrise si nescrise ale moralitatii,dar in care te implici cu tot sufletul.E vorba despre ceea ce in mod obisnuit se numeste"prietenie".Atata timp cat reusesti sa fii prietena cu sotul tau,totul e OK,dar daca intre tine si el comunicarea se reduce la "Du gunoiul","Copilul tuseste","plec in delegatie","Vezi ca deseara avem musafiri" si altele asemenea,cred ca oricine simte nevoia de ceva mai mult.Si ce te faci daca barbatul de langa tine nu pricepe aceasta nevoie a ta,in schimb te trezesti deschizandu-ti inima in fata unui amic oarecare si constati ca te intelege mai bine decat oricine?Constati ca poti fi vesela sau trista alaturi de el fara sa te ignore sau sa rada de tine,ca poti dezbate cu el orice tema fara sa-ti aminteasca brusc ca incepe meciul sau ti se arde mancarea,ca alaturi de el grijile dispar si poti fi tu insati,nu mama,nevasta,gospodina,salariata sau nora cuiva.
Ce ziceti,nu se cheama si asta tot inselatorie?Chiar deca sexul nu intra in discutie,chiar daca nu esti propriu-zis indragostita de acel barbat...Prin simplul fapt ca el iti poate oferi linistea sufleteasca,consolarea,relaxarea de care ai atata nevoie...
Exagerez oare?Credeti ca bat campii? -
Hmmm, cata dreptate aveti, toate! Problema stiti care e? Suntem casatorite, viata noastra e mai mult sau mai putin buna, frumoasa ... anosta; copii, casa, serviciu, piata...Cate dintre noi merg la o distractie odata la 2 saptamani macar?Chiar nu simtiti nevoia? Nu cred!Si vina e numai a noastra: nu merge cu noi? Si ce daca? Suntem impiedicate, nu putem merge singure? De ce Nu? Prima data se va supara pe noi, se intoarce cu spatele in pat si nu vorbeste decat silabisit 2-3 zile! Acelasi lucru il face si daca ii fac observatie ca a stat prea mult cu "prietenii" la o bere!Atunci, care e diferenta? Suntem atat de lipsite de curaj!!!
-
Corect!Mai mult chiar, tu vezi in el numai ceea ce vrea el sa-ti arate!E o provocare pentru amandoi sa fiti din nou tandri ca in tinerete, sa mai treci odata prin "inceputurile" pe care le-ai trait probabil cu sotul tau... Te-ai intrebat vreodata ce-ai face daca, intamplator, ai afla ca si sotul tau are o amanta?Sau daca ai afla ca amantul tau nu iti este nici tie fidel, asa cum nu-i este fidel nici sotiei lui. Dece ti-ar fi fidel tie?
-
Da adndrada75 ai si tu dreptate ,ca ai pus problema ca daca ai afla daca amantul nu ti-ar fi fidel,dupa ce ca ai o casnicie care nu merge bine si nu-ti aduce satisfactii prea mari la ce-ti mai trebuie o relatie extraconjugala sa te amarasca mai mult decat e necesar?E bine sa devii intr-un fel independenta de sot si sa caut remediul nu neaparat intr-o relatie extraconjugala.
-
Asa si este Aliada, dar daca e acolo, langa tine, si se intampla, asta e!Ideea cea mai importanta este sa-ti pastrezi capul pe umeri. Ceva de genul:" love... who`s next".Poate nu chiar atat de direct, dar daca nu merge, altul, sau cum spui tu Aliada, alta preocupare, cu toate ca nu prea vad care, pentru ca stii cum se spune: "cui pe cui se scoate".Numai bine...