"Atât de fragedă..."de Mihai Eminescu

  •  
    • 7 mesaje
    31 Ian 2005, 17:07
    0 0
    Atât de şmecheră, nu-mi semeni,
    Te dai subtil după cireş,
    Depănuşezi sărmanii oameni
    Prin crâşme, seara, când mai ieşi.

    De întâlnesti un tip mai moale,
    Îl iei mereu peste picior,
    Te-mbraci, din cap şi până-n poale,
    Pe banii lui, zâmbind uşor.

    Îţi cumperi blănuri scumpe, rochii,
    Şi cardul îi goleşti, pe loc,
    Apoi te vaiţi, rotindu-ţi ochii,
    Că n-ai avut nicicând noroc.

    Tu sentimente n-ai, iubire,
    Doar inventezi, candid, poveşti,
    Nu mai rânji! Mă scoţi din fire
    Şi-o să-ţi arăt ce poamă eşti!

    Te vinzi, lasciv, doar pentr-o noapte,
    Deşi promiţi credinţă-n veci,
    Mimezi tandreţea, false şoapte
    Rosteşti cu buze vesnic reci.

    Mai debitezi o cugetare,
    Mai spargi un cont, cu mâini fierbinţi,
    Nu te gândesti la renunţare
    Şi-ţi satisfaci orice dorinţi.

    Prea mulţi nababi, se ştie bine,
    S-au perindat prin patul tău,
    Tu juri că te gândeşti la mine
    Şi nu la Mercedesul meu!

    Repeţi, etern, că n-ai vreo vină,
    Şi-mi ceri, spăşită, să te iert,
    Însă factura de lumină
    N-am s-o plătesc iar, în deşert.

    Mă rog cu râvnă la icoană,
    La Filoftei şi la Marii,
    Şi am să dau chiar de pomană,
    Să pleci la turci, să nu mai vii!