"Atât de fragedă..."de Mihai Eminescu
-
31 Ian 2005, 17:070 0Atât de şmecheră, nu-mi semeni,
Te dai subtil după cireş,
Depănuşezi sărmanii oameni
Prin crâşme, seara, când mai ieşi.
De întâlnesti un tip mai moale,
Îl iei mereu peste picior,
Te-mbraci, din cap şi până-n poale,
Pe banii lui, zâmbind uşor.
Îţi cumperi blănuri scumpe, rochii,
Şi cardul îi goleşti, pe loc,
Apoi te vaiţi, rotindu-ţi ochii,
Că n-ai avut nicicând noroc.
Tu sentimente n-ai, iubire,
Doar inventezi, candid, poveşti,
Nu mai rânji! Mă scoţi din fire
Şi-o să-ţi arăt ce poamă eşti!
Te vinzi, lasciv, doar pentr-o noapte,
Deşi promiţi credinţă-n veci,
Mimezi tandreţea, false şoapte
Rosteşti cu buze vesnic reci.
Mai debitezi o cugetare,
Mai spargi un cont, cu mâini fierbinţi,
Nu te gândesti la renunţare
Şi-ţi satisfaci orice dorinţi.
Prea mulţi nababi, se ştie bine,
S-au perindat prin patul tău,
Tu juri că te gândeşti la mine
Şi nu la Mercedesul meu!
Repeţi, etern, că n-ai vreo vină,
Şi-mi ceri, spăşită, să te iert,
Însă factura de lumină
N-am s-o plătesc iar, în deşert.
Mă rog cu râvnă la icoană,
La Filoftei şi la Marii,
Şi am să dau chiar de pomană,
Să pleci la turci, să nu mai vii!