Club anti-soacra !!!
-
0 0Mai fetelor, eu mai am putin si o strang de gat pe mama prietenului meu cu care m-am certat pentru a nu stiu cata oara, tot din cauza ei.
Cauta nod in papura din orice, si am ajuns sa nu o mai suport.
Daca mai sunteti pe aici cu probleme, haideti sa stam si sa ne varsam naduful. -
Draga mea,
Imi pare rau de ce povestesti tu.
EU sunt in situatia in care ne-am despartit, a nu stiu cata oara, din cauza mamei lui.
Dupa atatea framantari am ajuns la concluzia ca cel mai bine el trebuie sa rezolve problema.
Noi am stat in aceeasi casa cu ea si crede-ma ca am incercat orice numai sa fie bine.
Chiar m-am calcalt in picioare doar ca totul sa fie bine.
Nu a fost pt ca eram nefericita iar ea era genul care daca ii dai un deget iti ia toata mana.
Eu am 30 ani iar el 35 si cu toate astea trebuia sa dam explicatii pt orice.
Nu mai intru in amanunte.
Inca il mai iubesc, mi-e dor de el dar daca el se simte mai bine langa mama lui, asta e.
Oricum am liniste. -
Dupa ce m-am stresat si eu din cauza soacrei, mi-am pus la punct o tactica: l-am scos la inaintare pe fiu-sau!

Adica:
Suna la telefon mama soacra de 2-3 ori pe zi, sa ne scoata la raport... "ce-ati mai facut, de ce ati facut asa si nu altfel? etc". Asa... si eu am inceput sa spun: "Raspunde tu, ca sigur e mama ta - n-are cin' sa fie altcineva... Cu siguranta iti simte lipsa, asa ca cu TINE vrea sa vorbeasca, nu cu mine."
A doua zi: "Ce mai face maica-ta? E bine?" "Nu stiu, n-am vorbit cu ea." "Pai sun-o, sunt convinsa ca i-ar face mare placere."
Iac-asa, soacra-mea tragea de el, eu il impingeam de la spate, pana cand insistenta si curiozitatea maica-sii au inceput sa-l calce pe nervi...
Asta si pentru ca, atunci cand suna telefonul, eu faceam glume nevinovate de genul: "ups! haida, iesi la raportul de seara!" sau: "ce faci, daca te intreaba maica-ta de ce nu ai rapuns mai devreme? ii spui cinstit ca ne-am f..ut?"
samd, samd... so, pe mine m-au salvat umorul si faptul ca nu am acceptat sa fiu pusa in postura de subordonat care da socoteala in fata superiorului (soacrei).
Un sfat: indiferent ce sacrificii materiale trebuie sa faceti, NU STATI IN ACEEASI CASA CU SOCRII SAU CU PROPRII PARINTI! Noi am stat timp de 4 ani cu chirie, timp in care a trebuit sa ne mutam de 3 ori. A fost teribil de greu dintr-un anumit punct de vedere, dar credeti-ma ca a meritat efortul. -
cred ca in proportie de 90% toate avem probleme cu soacrele. eu sunt mai toleranta si mai diplomata in ceea ce o priveste si cu toate astea a reusit sa ma scoata din minti si de 5 luni nu vorbim. bucuria mea cea mare este ca sotul meu mi-a dat dreptate - in sfarsit, dupa atatia ani- iar acum sunt pe deplin fericita.
-
Fetelor..eu cred ca cel mai bine e sa le ignorati pe soacrele voastre..sa vb cu ele decat strictul necesar si sa nu va deschideti sufletul niciodata in fata lor pentru ca mai tarziu nu vor pierde ocazia sa speculeze...
Si nu va enervati..nu va mai certati cu ele..ca le dati satisfactie...mai bine..atunci cand va calca pe nervi...inventati o scuza si iesiti din camera...
important e ca de la bun inceput sa impuneti respect..sa va faceti respectate..sa nu faceti compromisuri pt ca apoi veti fi calcate in picioare...
Soacrele sunt bagacioase si egoiste(nu este o regula,bineinteles) dar voi dovediti-le ca le sunteti superioare,ca nu sunteti ca ele! -
Da, cu siguranta, trebuie pastrata distanta si o anumita raceala in comunicare.
Soacra-mea si cu mine am avea multe de impartit, dar ne multumim sa ne limitam la un dialog politicos in cadrul unei comunicari sporadice.
Am ajuns amandoua la concluzia ca ne uneste un scop comun: fericirea lui fiu-sau.
De asemenea, sotul meu are grija sa nu duca vorba de la una la alta: ce ii zice ea despre mine in particular si ce zic eu despre ea (tot in particular) sunt chestiuni pe care el nu le transmite mai departe. -
Pe mine ma enerveaza asa zisa soacra (e ca e vorba de mama PRIETENULUI meu,deci nu sot)pt ca "trage" prea mult de el.
Vrea sa-i vina baietelu' acasa la fiecare sfarsit de saptamana (noi 2 fiin studenti in alt oras).
in weekend as vrea sa iesim si noi in oras,intr-un club ceva...
Si asa il mai manipuleaza cu lacrimi si tristeti daca nu vine acasa sa il mai vada...
Nu gandeste ca baiatu a crescut mare,si-a gasit servici,o iubita...ar trebui sa ii dea libertate nu sa il domine sentimental.
MA dispera ca nu il incurajeaza sa fie o persoana puternica,cu responsabilitati si cu drumul sau in viata.
nu stiu cum sa il indepartez putin de EA.
Vreau sa gaseasca cel mai mare sprijin in mine...e o problema de tact pan' la urma.
Voi ce ziceti? -
Offf....cu astia lipiti de fusta mamei e tare greu sa "te lupti".
Gandeste-te ca mama lui nu se va schimba...prin urmare...ori se schimba el si isi da seama ca e cazul sa isi conduca singur viata si sa nu mai fie tot timpul la cheremul mamei....ori accepti tu toata povestea si te bagi si tu sub papucul "soacrei". -
Cum spunea si Donna....aceleasi probleme le avem si cu proprii parinti. Ei au impresia ca "a ne proteja" inseamna sa ne tina mereu in vizorul lor, dar uita ca de fapt acesta e cel mai mare rau pe care ni-l pot face. Si asta pentru ca un copil crescut astfel (mereu sub papucul parintilor), in momentul in care va fi pus in situatia de a se descurca mai mult sau mai putin singur...ori nu va fi in stare, ori o va lua pe cai gresite. Nu zice nimeni sa nu-ti pese de copil...dar lasa-l sa gandeasca si singur!!!
Acum rog mamicile sa nu-mi sara in cap!
-
Soacra-soacra, poama acra.
Si eu am soacra, nu e fata rea, dar ma scoate din minti. Ma bucur ca sunt suficient de departe ca sa nu dea buzna prea des si e si o scuza sa nu-i vizitam prea mult. Dar tot trebuie, si cand trebuie... apai ma apuca nervii. In principiu nu mi-a facut nimic, dar.... ii place sa se bage (dar a bagat de seama ca o ignoram si-i mai da si barbatu-su peste mana si a lasat-o mai moale) unde nu-i fierbe oala. Si mai e si pasionata de boli. Acum are una noua si e super fericita. No, fiecare cu ale lui, dar mie mi-a picat putin fata cand am observat ce multumita e de noua ei boala (in fine boala cu pricina o salva in ochi sotului de crima de a manca mai mult decat necesar!).
No, ia incercati sa le tineti la distanta si nu le vorbiti de rau in fata sotilor vostri. Dar sa aranjati cumva ca ei sa stie cand fac ceva ce nu e bine pentru voi si asa mai departe si "treceti cu vederea problema": -
Ma alatur subiectului vostru pentru ca sunt identic in aceeasi situatie. Stam cu soacra mea,care isi baga botul in toate, baga strambe,ne face in toate felurile,vesnic nemultumita de ajutorul nostru,e o femeie casnica, tinuta in casa care nu stie regulile elementare de conduita.Nu imi raspunde la salut cand nu are ea chef,cand o intreb ce face-nu stie sa raspunda politicos, zice ca de ce o intreb,ce eu nu vad ce face
in plus ea se supara cand cineva o intreaba ce-i fac baietii (ca are doi), nu vorbeste cu fratii si surorile ei de secole,ce pretentii sa mai am de la ea sa ma intrebe vreodata ce fac parintii mei.
Ii face nunta primului ei fiu, expres inaintea noastra si pe noi nu vrea sa ne ajute cu nimic.
Mi-am spus pe scurt povestea. Ce parere aveti despre acest gen de femei?
Si inca mai am multe de spus
Va pup! -
Eu zic ca are probleme seruoase de comportament.
Incearca sa nu pui la suflet nimik ce are legatura cu ea.Pur si simplu nu stie sa se comporte.Vezi-ti de viata ta si fa tot posibilul sa pleci din casa aia.
Inca ceva :
"- M-am certat urât cu soacra-mea aseara. Am vrut sa-i fac un bine si i-am zis ca are ciorapii încretiti.
- Si ce s-a intamplat?
- Problema a fost ca nu avea ciorapi..." -
Ilica soacra ta e o cotoroanta sarita de pe fix. Cel mai bine ar fi sa plecati din casa ei cat se mai poate, ca altfel o luati razna. Ai grija de tine si de sotul tau si gandeste-te la familia voastra.
Alissuk....hehehe...vad ca esti perseverenta.
Daca gasesti si altceva legat de soacre da-ne de stire.
-
Dragele mele,
Acum ne facem singuri nunta, si e greu.Apoi vom incerca sa ne mutam.Daca facem pasul asta inainte de nunta, nu avem bani de nunta.
Dar bineinteles, de acolo vom pleca.Si vreau sa ma si casatoresc pt ca stam impreuna acolo de 3 ani, am 26 de ani si vreau si eu viata mea.
Ea e bogata comparativ cu parintii mei si judeca pe cei ce nu au si nu dau case si masini la copii lor.Ea a facut o casa pt baiatul cel mare, i-a luat si masina si celui mic(adica sotzului meu) nu ii da nimic,zice ca nu are nici o obligatie.
Deci, om ea nu poate fi,cum sa ma comport eu cu ea la nunta mea?Stiind ca in sept noi ne casatorim cu sacrificii si ea in iunie ii face nunta cu de toate cumnatului meu?
Femeia asta mi-a dat peste cap toate principiile de viata,ce sa gandesc despre ea?
Mercic de raspunsuri.