Rh-ul negativ si sarcina
-
0 0Buna.Am si eu o nelamurire.In urma cu cativa ani am avut o intrerupere de sarcina.Atunci cand am facut pasul asta nimeni nu m-a intrebat ce rh am,nici eu nu stiam ce complicatii pot aparea mai tarziu.Eu am rh-ul negativ si am aflat ca la o a doua sarcina as putea avea probleme grave cu bebele.Am citit ca imediat dupa avort trebuia facut un vaccin dar nimeni nu mi-a spus asta.Vaccinul avea rolul de a preveni problemele la o viitoare sarcina.Intrebarea e daca acum vreau sa raman insarcinata cum pot sa previn complicatiile aparute fatului.Se poate face un vaccin inainte de a ramane insarcinata,sau un anumit tratament pt ca fatul sa nu aibe de suferit?Multumec mult
-
Am o prietena care a avut aceeasi situatie, un avort si apoi o noua sarcina dusa pana la capat, RH- negativ.
Nu stiu daca a facut vreun vaccin, dar stiu ca bebele este acum barbat in toata firea si este f bine.
Cred ca ar merita sa discuti cu un medic de specialitate, sa-ti spuna ce riscuri sunt.
Uite ce am gasit pe Internet:
Rh pozitiv sau Rh negativ?
Despre sarcina
Oamenii poseda pe suprafata globulelor rosii diferite structuri proteice (antigene) care determina atat grupele sanguine cat si Rh-ul persoanei respective. Se stie ca exista patru grupe sanguine: 0, A, B si AB. Dupa frecventã, repartitia pe grupe sanguine a populatiei Romaniei se prezintã astfel: 33% grupa 0; 43% grupa A, 16% grupa B si 8% grupa AB.
Grupele de Rh au fost descoperite in anul 1940 de catre Karl Landsteiner si Alexander Wiener in cadrul experimentelor pe maimutele Rhesus, de la care s-a pastrat si numele. Cu 40 de ani in urma, Karl Landsteiner a identificat cele patru grupe de sange A, B, AB si 0, descoperire ce a facut transfuzia sa devina o cale sigura. Factorul Rh descrie compatibilitatea dintre tipurile de sange implicand si grupele de sange Rh. Acestea joaca un rol important in transfuzie si obstetrica.
Ce este factorul Rh?Fiecare persoana are una din cele patru grupe sangvine, iar acestea sunt determinate in functie de antigenele gasite in celulele sangvine. Antigenele sunt proteine ce se gasesc la suprafata celulelor sangvine si pot genera un raspuns din partea sistemului imun. Factorul Rh este o proteina ce se gaseste la suprafata unei hematii (celula rosie de sange). 85% din populatie are factorul Rh si se spune ca acestia sunt Rh pozitiv, iar cei care nu au, sunt Rh negativ.
Organismul unei persoane, care nu are Rh pe hematii si primeste o transfuzie cu sange care are Rh (de la un donator Rh pozitiv) va reactiona ca si cum ar lua contact cu un corp strãin ( la fel cum reacøioneazã la bacterii, virusuri sau aløi corpi strãini cu care organismul intrã in contact). in consecintã, va incerca sã distrugã acest Rh, insã Rh-ul fiind atasat hematiilor, organismul le va distruge si pe ele. Astfel apar accidentele postransfuzionale, care se manifestã asemãnãtor unei anemii (boalã in care scade numãrul globulele rosii din sange).
Rh pozitiv sau Rh negativ?Daca doriti sa aveti un copil, este foarte important, ca ambii parinti sa faca teste de sange, pentru a se afla grupa de sange, precum si existenta de RH pozitiv sau RH negativ. In cazul in care, mama are Rh negativ, iar tatal are Rh pozitiv, fatul poate mosteni Rh-ul tatalui, si ca este posibil sa apara probleme.
Daca mama are Rh negativ si tatal are Rh pozitiv probabilitatea ca si copilul sa aiba Rh pozitiv este 50%. Se dezvolta o incompatibilitate intre sangele mamei si sangele copilului. Asa cum in orice reactie imunologica, un antigen care nu este cunoscut de organismul gazda va determina dezvoltarea unor anticorpi care vor incerca eliminarea antigenului respectiv. In cazul factorului Rh, sangele copilului fiind Rh pozitiv (deci poseda pe suprafata eritrocitelor factorul Rh), vine in contact cu sangele mamei (Rh negativ), deci se vor dezvolta anticorpi impotriva factorului Rh.
Incompatibilitatea Rh la prima sarcina nu este o problema, pentru ca, in mod normal, in viata intrauterina sangele fatului nu intra in circulatia sanguina materna. Totusi in timpul nasterii (sau unui avort) sangele mamei si sangele copilului se amesteca, in circulatia mamei se vor dezvolta anticorpii.
Acesti anticorpi devin periculosi doar la sarcinile ulterioare. Traverseaza placenta intrind in circulatia fetala si vor distruge eritrocitele fatului (boala hemolitica al noului nascut).
Care pot fi efectele incompatibilitatii de Rh?La prima sarcina incompatibilitatea Rh nu afecteaza nici sanatatea mamei nici sanatatea copilului, dar la urmatoarele sarcini anticorpii formati pot cauza probleme serioase la noul nascut: anemie severa, icter, afectarea sistemului nervos central, in situatii extreme chiar si moartea copilului. Chiar daca mama a avut doar o sarcina incompleta datorita unui avort spontan sau a unui avort provocat, si exista incompatibilitate de RH se considera a doua sarcina si apar si problemele specifice de incompatibilitate de RH
In formele sale mai usoare incompatibilitatea de Rh produce hemoliza (distrugerea eritrocitelor). In urma distrugerii eritrocitelor se eliberereaza in sange hemoglobina care se transforma in bilirubina. Bilirubina este responsabila de culoarea galbena a mucoaselor si pielii (icter). Concentratia bilirubinei devenind foarte mare ajunge sa se depoziteaza in sistemul nervos central determinind aparitia simptomelor neurologice (kernicterus).
Hydrops fetalis este o complicatie severa a incompatibilitatii Rh. In urma hemolizei masive se dezvolta o anemie severa cu insuficienta cardiaca, edema, insuficienta respiratorie, chiar si moarte.
Cum se previne si cum se trateaza incompatibilitate Rh?In cazul de incompatibilitate de RH, prevenirea este cel mai potrivit tratament. In cazul gravidelor, la care exista riscul de a sa se dezvolte incompatibilitatea Rh, la prima sarcina se administreaza imunoglobulina Rh ( in saptamina 28 de sarcina si la 72 ore de la nastere), aceasta va preveni dezvoltarea anticorpilor.
Imunoglobulina Rh se administreaza de fiecare data cand exista sansa ca sangele mamei sa intre in contact cu sangele fatului (avort, amniocenteza, nastere, orice sangerare in timpul sarcinii). Daca medicul constata ca totusi s-au dezvoltat anticorpi-anti-Rh, sarcina va fi monitorizata (o concentratie mica de anticorpi nu pune in pericol viata fatului).
Metode terapeutice in cazul de incompatibilitate RH pozitiv cu RH negativFototerapia: nou nascutul se expune la lampa ultravioleta, bilirubina din sange transformindu-se astfel intr-o substanta nontoxica, hidrosolubila, eliminindu-se prin urina. Fototerapia necesita si o hidratare adecvata.
Transfuzia sanguina: este utilizata petnru restabilirea circulatiei noului nascut sau a fatului cind nivelul bilirubinei din sange este foarte mare, anemia este foarte severa, eliminindu-se astfel si anticorpii.Riscurile Rh-ului negativ asupra sarcinii
- AS dori mai multe informatii despre riscurile unui Rh negativ asuprasarcinii. Mentionez ca sunt la a doua sarcina (3 luni) am avut un avortacum un an de zile. Care sunt procedurile medicale pentru a intampina osarcina cu probleme, sau pentru nasterea unui copil sanatos? Mediciide aici (Canada) m-au asigurat ca nu sunt probleme dar nu sunt preaincrezatoare in competenta lor. Multumesc anticipat, Andreea.
Dr. Dan Tutunaru, specialist obstetrica - ginecologie, raspunde:
In general cand se vorbeste de Rh nu poti sa nu remarci izul de misterce emana in jurul acestui termen. Din pacate lipsa de preocupare pentruinformatie atat a populatiei cat si a autoritatilor medicale a dus lasituatii care mai de care mai particulare, unele hilare, altele de-adreptul dramatice. Anecdotal pot sa spun ca o femeie cand a fost intrebatace tip de Rh are, pozitiv sau negativ, a dat dovada gradului de informarea unei bune parti a populatiei si a raspuns nonsalant: "Nu stiu. Celbun". De aceea sper ca prin articolul ce urmeaza sa arunc un graunte delumina in acest capitol major si totodata frumos al patologiei sarcinii.
Ce este Rh-ul? Toata lumea stie, la ora actuala, ce sunt grupele sanguinesi care este rolul lor in procedurile de transfuzie. Cu siguranta orcinestie ca exista 4 grupe de sange: A, B, AB si O. Ce inseamna asta? Peoricare dintre hematiile unei persoane exista niste lanturi proteicecare proiemina in exterior, un fel de antene, similar celor TV pe care levedem zi cu zi pe terasele blocurilor. Antenele acestea poarta numele deantigene. Simplist vorbind, hematiile unei persoane pot avea pe suprafatalor numai antigene de tipul A (individul avand astfel grupa sanguina A),numai B (grupa B), dar le poate avea simultan si pe amandoua (grupa AB)sau poate fi lipsita de prezenta ambelor (grupa
.
Nu multa lume stie insa ca pe langa aceste antigene "canonice" maiexista alte peste 50 de tipuri de antigene eritrocitare, deci implicitpeste 50 de grupe sanguine, dintre care cea mai mare notorietate o detinantigenele Rh. Denumirea de Rh vine de la numele unei specii de maimute(maccacus rhesus) folosite in cadrul unor experimente tinute in anii 40care au dus la descoperirea acestui factor. Interesant este faptul caaceasta descoperire a fost facuta de acelasi Karl Landsteiner, care adescoperit si existenta grupelor ABO cu aproape 40 de ani inainte! Existamai multi membrii ai acestei familii de antigene Rh, dintre care cel mai"recalcitrant" este tipul D. Daca hematiile unei persoane prezinta pesuprafata lor antigene tip D (luam acest exemplu) atunci ea va avea Rhpozitiv, lucru valabil la 85% din populatia lumii. Restul de 15% nu auaceste antigene prezente, fiind Rh negative.
La ora actuala nomenclatura grupei sanguine a unei persoane trebuiesa contina obligatoriu tipul de antigen ABO si prezenta sau absentafacorului Rh, de exemplu "grupa AB - Rh negativ".
Nu trebuie sa fii neaparat un laureat al unui important premiuinternational pentru medicina pentru a sti ca transfuzia uneicantitati de sange de la o persoana la alta trebuie facuta numai inconditiile potrivirii grupei sanguine a persoanei transfuzate cu cea adonatorului. Potrivirea acestor grupe poarta numele de compatibilitate,iar, logic, nepotrivirea este denumita incompatibilitate. Deci pentruca o transfuzie intre doua persoane sa fie reusita trebuie ca macar celemai importante dintre zecile de antigene existente simultan pe suprafataunei hematii sa fie similare. Daca aceasta similaritate nu apare, seproduce hemoliza.
Ce este hemoliza? Sub presiunea factorilor evolutionari, organismeleau trebuit sa-si dezvolte sisteme eficiente de aparare care sa le ofereprotectie impotriva atacurilor agentilor patogeni din mediu. Acestea suntgrupate sub denumirea de sistem imunitar, care, la modul profan vorbind,reprezinta "armata" oricarui organism. "Soldatii" acestei armate suntcelule speciale (leucocite) care au anumite atributiuni in strategiade aparare a organismului respectiv (fiind si ele impartite in familii:limfocite, neutrofile, eozinofile, macrofage, etc.).
Ele au rolul de a patrula si de a identifica si ulterior distruge oriceintrus care nu prezinta o "parola" sau un "insemn" pe care acesti soldatisa il recunoasca a fi "self", adica propriu organismului respectiv. Pefiecare dintre celule din componenta oricarui organism se afla acelasitip de antigene (antene), care sunt recunoscute de catre limfociteca fiind self, deci inofensive. Daca antigenele de pe suprafata uneicelule nu corespund celor recunoscute de catre leucocitele gazdei,celula va fi distrusa (acest fenomen sta la baza rejectiei organelortransplantate). Acelasi fenomen are loc si in cazul unei transfuziicu hematii care au pe suprafata lor antigene incompatibile, astfelca sistemul imunitar al organismului gazda va distruge hematiiledonatorului. Acest proces specific poarta numele de hemoliza.
Ce este incompatibilitatea Rh? Stricto sensu, incompatibilitatea de Rhapare in cazul unei transfuzii sanguine de la o persoana Rh pozitivala una Rh negativa. In aceste circumstante anticorpii organismuluitransfuzat va distruge hematiile donorului, care au la suprafatalor antigene Rh. In practica sintagma aceasta este folosita pentru adescrie o situatie potential patologica in care o mama Rh negativaeste insarcinata, fatul avand Rh pozitiv. De ce incompatibilitateafeto-materna este potential si nu franc patologica? Pentru ca, anatomicvorbind, circulatia sanguina fetala este strict separata de circulatiamaterna, astfel incat in mod normal hematiile fetale nu se intalnescniciodata cu sangele matern. Dar in anumite circumstante patologice sauprovocate (dezlipire de placenta, curetaje uterine, sarcina extrauterina,avorturi spontane, placenta adanc inserata (acreta), proceduri invaziveprecum amniocenteza, biopsia de vili chorionici, etc.) aceasta separareeste alterata, astfel incat sangele fetal, purtator de antigene Rh, seamesteca cu sangele matern. Cele doua tipuri de sange fiind incompatibile,sistemul imunitar al mamei va reactiona, nerecunoscand hematiile Rhpozitive ale fatului fiind self, astfel ca va fabrica anticorpi anti-Rh,distrugand hematiile incriminate. Din fericire, la primul conflict,anticorpii formati sunt de tip IgM, care sunt molecule voluminoase ce nupot traversa placenta, astfel incat nu pot afecta fatul. Aceasta esteocazia in care organismul matern devine sensibilizat la antigenele Rh,cu o exceptie. Exceptia apare atunci cand mama are grup O iar sangelefetal poarta oricare dintre antigenele de grup ABO (deci A, B sau AB),astfel incat hematiile fetale sunt distruse de anticorpii materni anti-ABO(care sunt deja prezenti in circulatie) inainte ca organismul matern sa"ordone" fabricarea de anticorpi anti-Rh. Cand mama este compatibilaABO cu fatul, apare izoimunizarea Rh feto-maternala.
Ce se intampla in cazul unei izoimunizari Rh? In momentul cand o mamadeja alloimunizata Rh ramane din nou insarcinata apare pericolul cafenomenul de transfuzie accidentala dintre circulatia fetala si ceamaterna sa se repete. Daca acest lucru se intampla, hematiile fetalepatrunse in circulatia materna vor declansa un raspuns imun foarte rapid(numit anamnestic deoarece sistemul imunitar "tine minte" ca a mai fostvizitat de intrusii respectivi) caracterizat prin fabricarea de noianticorpi anti Rh care au rolul de a distruge orice hematie intalnitapurtatoare de antigene Rh. Din nefericire pentru fat anticorpii dingeneratia aceasta sunt de tip IgG, care au molecula mica si pot traversaplacenta. Nu este nevoie de foarte multa imaginatie pentru a intui ceurmeaza: anticorpii materni patrund in circulatia fetala si distrugorice hematie intalnita. Amploarea "macelului" eritrocitar fetal esteproportionala cu concentratia (numarul) de anticorpi fabricati de catremama. In functie de aceasta, afectarea hematiilor fetale poate variade la alterare minima pana la distrugere masiva. Deci, ca o concluzie,avem de a face cu o anemie hemolitica a fatului.
Ce face fatul in aceste circumstante? In momentul cand hematiile fetaleincep sa fie distruse de catre anticorpii materni, transportul de oxigenla nivelul organelor fetale este diminuat, astfel incat fatul intrain hipoxie. Pentru a suplini pierderile, copilul incepe sa produca maimulte hematii prin hiperplazia (cresterea in volum) maduvei osoase undeare loc sinteza eritrocitara, fenomen ce duce la deformarea oaselorrespective (stern, oasele craniului). Pe masura ce tot mai multehematii sunt distruse, resursele maduvei sunt depasite astfel incatfatul este obligat sa recruteze alte organe hematoformatoare care sasuplineasca eritropoieza ineficienta. Acestea sunt splina, ficatul sirinichiul, cresterea in volum a acestora conducand la cresterea in voluma abdomenului fetal. Cum ficatul este si locul sintezei proteice, si cumacesta este acum "preocupat" cu sinteza de hematii, neglijand oarecumfunctia lui proteino-formatoare, cantitatea de proteine din sange scadedramatic, astfel incat acestea nu mai pot indeplini una dintre functiilelor, aceea de retinere a apei in interiorul vaselor de sange, rezultandextravazarea plasmei cu aparitia edemelor si a ascitei fetale.
De asemenea fatul incearca sa scape cat mai eficient de hemoglobinain exces, rezultata din hemoliza, formand bilirubina. Aceasta esteexcretata in lichidul amniotic dar se depune si in tesuturile fetale,rezultand icterul.
Tabloul descris mai sus face referire la cazul unei afectari masivea eritrocitelor fetale. Daca afectarea este dramatica, se poateproduce moartea intrauterina a fatului, situatie denumita anasarcafeto-placentara. Daca fatul reuseste sa supravietuiasca pana la termenel devzolta dupa nastere icter, situatie denumita icterul hemolitic alnou-nascutului. El poate fi minor, capacitatea naturala de eliminare abilirubinei depuse in tesuturi fiind eficienta, sau grav, circumstantain care bilirubina se depune in nucleii striati situati in creierulcopilului, determinand aparitia icterului nuclear, boala cu afectareneurologica deosebit de severa.
Strategia in cazul unei incompatibilitati Rh. In medicina este mai usora preveni decat a trata. In consecinta in cazul unei incompatibilitatiRh este imperios a preveni aparitia alloimunizarii feto-maternale, deciimplicit a consecintelor acesteia. Cu se poate face acest lucru? Nufoarte greu. Trebuie doar putina bunavointa si responsabilitatedin partea doctorului ginecolog. Fiecarei paciente trebuie sa i seidentifice de la prima vizita grupa sanguina ABO si Rh, si sa i se facaun screening pentru anticorpi daca se observa o incompatibilitate cupartenerul sau daca exista suspiciunea unei alloimunizari accidentalein antecedente. Pacientele gasite cu Rh negativ si cu rezultatelescreeningului negative sunt candidate pentru terapia profilacticacu imunoglobuline anti-D ( indreptate impotriva anticorpilor maternianit-Rh). Viata acestor anticorpi este de cca 12 saptamani, astfel incatin aceasta perioada orice transfuzie accidentala in sarcina curentanu se va finaliza cu alloimunizare intrucat anticorpii materni vor fidistrusi de catre imunoglobulina administrata. Este redundant a amintica profilaxia este inutila in cazul in care tatal sigur al copiluluieste si el Rh negativ. Imunoglobulina anti-D se administreaza standardodata in saptamana 28 de amenoree si apoi 72 ore postpartum (aceastaultima doza se face doar daca copilul este Rh pozitiv).
Alte situatii in care profilaxia cu Ig anti-D este indicata (dar dinpacate nu se face) sunt urmatoarele: sangerare in trimestrul I sauII, avort spontan sau la cerere (curetaj), inainte de o procedura deechografie interventionala (de ex. amniocenteza), cazuri documentateechografic de hematom decidual, in cazurile de moarte fetala. Intrucatantigenele Rh apar inca din a 30-a zi de la conceptie, este bine aadministra profilactic si mamelor Rh negative care au sarcina ectopica.
Aprecierea gradului de transfuzie de sange fetal in cel matern se faceprintr-un test special, numit Kleihauer-Betke, care deceleaza catehematii fetale sunt prezente in sangele matern. Rezultatul obtinuteste folosit in dozarea imunoglobulinei anti-D care este eficienta indoze de 10 mcg pentru fiecare mililitru de sange fetal apreciat a fi incirculatia materna prin testul sus-mentionat.
Strategia in cazul unei alloimunizari Rh. In cazul acesta trebuiescindeplinite doua deziderate: unul este aprecierea gradului anemiei fetaleiar cel de-al doilea este corectarea acesteia pana se atinge maturitateaplamanului fetal astfel incat nasterea sa fie posibila fara riscuri.
Confirmarea alloimunizarii se face prin decelarea prezentei de anticorpianti-Rh in sangele matern (se face un test special numit "Coombsindirect", titrurile de 1/8 sau chiar 1/16, in functie de laborator,insemnand ca mama este alloimunizata).
Pasul urmator este a determina daca fatul este supus riscului, cacidaca el este Rh negativ, este in afara oricarui pericol. In caz depaternitate sigura, daca tatal este homozigot pentru D, copilul va fisigur Rh pozitiv. In caz de paternitate incerta sau daca tatal esteheterozigot D, se face prelevare de celule fetale (amniocenteza sau CVS)si printr-o procedura genetica speciala denumita PCR (polymerase chainreaction) se poate determina daca fatul este sau nu Rh negativ. Dinpacate procedurile invazive mentionate se insotesc de un mic risc deavort si necesita interventionisti cu experienta, astfel incat se asteaptadezvoltarea unor tehnici de decelare a celulelor fetale in sangele matern(fara distrugerea acestora).
Determinarea gradului de afectare fetala se face in functie de titrulanticorpilor, care se determina si lunar daca este cazul. Daca titrurileating 1/16 sau mai mari, este indicata o procedura de diagnosticinvaziva, in speta amniocenteza. Am amintit mai sus ca bilirubina fetalaeste eliminata de fat in lichidul amniotic, astfel incat concentratiabilirubinei in acest lichid este folosita a determina gradul de afectarefetala (trebuie tinut cont totusi si de varsta sarcinii).
Daca titrurile anticorpilor sunt mici, este suficienta monitorizareafetala prin echografie, care poate sa arate afectarea fetala prindescoperirea edemului, a ascitei, a maririi de volum a abdomenului fetal,a ficatului si splinei fetale, etc.
Recent s-a pus la punct o metoda neinvaziva de determinare a afectariifetale care sa inlocuiasca amniocenteza, si care are la baza determinareaechografica Doppler a fluxului sanguin fetal (se foloseste arteracerebrala medie).
Toate aceste metode de determinare a gradului anemiei fetale suntindirecte. Singura metoda directa este punctia cordonului ombilicalsub control echografic si obtinerea de sange fetal care este studiatulterior.
Strategii terapeutice: In viata intrauterina exista in cazurile cuafectare serioasa doar doua optiuni: declansarea nasterii prematur, dacafatul are peste 32-34 de saptamani si terapie intensiva postpartum, sau,a doua optiune, trasnfuzie intrauterina, daca varsta gestationala estesub 32-34 saptamani. Este inutil a mentiona ca aceasta ultima proceduratrebuie facuta doar in unitati spitalicesti cu experienta in domeniu.
Postpartum, fatul afectat este preluat de catre serviciul de neonatologie,si tratat intr-un serviciu de terapie intensiva.
O vorba in final: Iata ce diferenta uriasa este intre atitudineaprofilactica (una sau doua simple injectii) si ce resurse de diagnosticsi de terapie fantastice sunt necesare in tratarea propriu-zisa aacestei afectiuni. Descoperirea Rh-ului, a imunoglobulinei anti-D,descrierea curbelor Lilley (bilirubina din lichidul amniotic) precumsi dezvoltarea tehnicilor de ecografie interventionala care au facutposibila transfuzia intrauterina a fatului, toate aceste minunate dovezide pricepere medicala au facut ca urmarile incompatibilitatii de Rh safie din ce in ce mai putin dramatice.
Inca o data: a preveni este mai simplu decat a trata. Daca aveti Rhnegativ si partenerul dumneavoastra are Rh pozitiv, daca ramanetiinsarcinata, sa nu va multumiti niciodata cu vorbe, venite din parteadoctorului, de genul: "Nu cred ca vor fi probleme", sau "Sunt sigur cao sa fie bine". Aveti dreptul sa fiti informata de ceea ce urmeaza a fifacut si, de ce nu?, chiar si dreptul de a schimba doctorul daca acestanu va inspira incredere.
Acest mesaj a fost editat de către Maricon: - AS dori mai multe informatii despre riscurile unui Rh negativ asuprasarcinii. Mentionez ca sunt la a doua sarcina (3 luni) am avut un avortacum un an de zile. Care sunt procedurile medicale pentru a intampina osarcina cu probleme, sau pentru nasterea unui copil sanatos? Mediciide aici (Canada) m-au asigurat ca nu sunt probleme dar nu sunt preaincrezatoare in competenta lor. Multumesc anticipat, Andreea.