ADHD-tulburari de comportament
-
0 0Ce este ADHD?
ADHD înseamnă Deficit de Atenţie / Hiperactivitate / Impulsivitate şi este una dintre cele mai frecvente afecţiuni comportamentale întâlnite la copii şi adolescenţi. Studiile arată că un procent de 3-7%* din copiii de vârstă şcolară prezintă simptome ADHD (1-2 din copiii dintr-o clasă de 30)*.
ADHD debutează în copilărie şi poate persista şi la vârsta adultă. Deşi la unii copii simptomele ADHD dispar odată cu înaintarea în vârstă, în jur de 60% pot prezenta simptome şi la vârsta adultă.
Tipul cu deficit de atenţie
* Diagnosticul este stabilit în condiţiile în care copilul prezintă şase sau mai multe simptome de deficit de atenţie .
* Copilul neatent nu se poate concentra, face adesea greşeli din neglijenţă, nu ascultă până la capăt atunci când i se adresează cineva, nu finalizează sarcinile, nu respectă instrucţiunile, evită efortul intelectual susţinut.
Specialiştii stabilesc diagnosticul de ADHD numai atunci când un copil:
* A manifestat comportamente inadecvate nivelului său de dezvoltare.
* Manifestă cel puţin şase astfel de comportamente în mod constant, timp de cel puţin şase luni.
* A prezentat unele simptome înainte de vârsta de şapte ani.
* Este afectat de aceste simptome în activităţile curente, în mai mult decât un singur context, de exemplu la şcoală şi acasă.
* Prezintă simptome care nu sunt explicate mai bine de o altă boală. -
-
Procesul terapeutic la copiii şi adolescenţii cu ADHD
Procesul terapeutic cuprinde trei etape de bază:
* Ca parte a evaluării diagnostice, medicul determină simptomele ţintă şi gradul iniţial de afectare
* Strategia terapeutică: Medicul stabileşte o strategie terapeutică prioritizând simptomele ţintă şi determinând metodele terapeutice cele mai potrivite pentru reducerea acestora
* Monitorizarea simptomelor şi adaptarea strategiei: Una dintre componentele cele mai importante ale tratamentului ADHD este monitorizarea simptomelor din diferite domenii (cum ar fi învăţarea, rezultatele şcolare, interacţiunile familiale şi relaţiile cu persoanele de aceeaşi vârstă) şi din diferite medii (de exemplu acasă, la şcoală, în afara programului şcolar) -
ADHD este o problema reala de sanatate in viata tineretului din ziua de azi.Atunci cand observi un copil care nu poate sa stea mult timp linistit, sau ca nu asculta de parinti spui simplu....ehhhh e prea alintat, i-ar trebui o bataie.
De fapt acestea sunt semnele unei boli psihice care din fericire este tratabila.Nu lasati sa treaca neobservata aceasta boala peste copiii vostrii -
angora, eu cred ca te-ai exrpimat mult prea dur......nu este o boala psihica, este un sindrom, si nu este chiar atat de speriat ,cum o faci tu sa para din mesajul tau.
Este adevarat, cu multa RABDARE, DRAGOSTE , AFECTIUNE, acest sindrom se trateaza, dar un copil cu acest sindrom nu este cu nimik mai diferit fata de altii copii. -
-
-
-
Eu am cunoscut un copil cu ADHD.
Era coleg de gradi cu fimea.La orele deschise, adicatalea unde eram chemati sa vedem ce au mai facut copiii, l-am remarcat pe acest baietel.
7 copii in grupa, noi 10 parinti sa ne vedem odoarele.
O ora cit a durat lectia deschisa, copilul ala saracu incontinuu a vorbit, a dat din miini, nu a putut sa stea jos, efectiv nu a lasat sa se desfasoare ora mai deloc.Mi s-a rupt sufletul de maicasa, venita si ea acolo.se vedea pe ea ca e jenata de situatie.
Pina la urma l-a retras, nu se puteau desfasura neam orele acolo in clasa.
Eu am fost intrebata daca ma deranjeaza prezenta lui.Sincer, am zis ca nu, stiind ca fata mea e un copil ok, nu e un copil problema, sa rida de el sau sa nu poata sa se mai duca la gradi din cauza lui.
Dar foarte agitat saracul copil. -
Imi cer scuze alys...chiar am scris boala psihica, imi retrag cuvintele. oricum ar fi ramane o problema foarte serioasa.parintii care au un astfel de copil sunt pusi nu intr-o situatie jenanta ci au un suflet distrus.pentru ca nu se pot bucura pe deplin de puiul lor.toate planurile si visele le sunt spulberate
-
kti, sunt mama , nu de copil cu ADHD sau alt sindrom, dar sunt mama.
Si stiu ce inseamna un copil cu ADHD. Int-adevar sunt putin diferiti de ceilalti , dar ii consider mai speciali, asa cum si cei cu autism sunt speciali, asa cum cei cu Sindrom Down sunt special. Atunci cand iubesti copii ii iubesti neconditionat ,nu?
Si sustin acesti copii si pe parintii cu astfel de copii si sustin integrarea lor in colectivitatile cu copii"normali" tocmai pentru a fi tratat cu rezultat acest sindrom.
Daca toti parintii ar citii mai mult despre ADHD, de ex, caci despre asta era vb in acest subiect, ar realiza ca acesti copii nu sunt handicapati, nu sunt contagiosi si sunt niste copii speciali, copii care au nevoie de multa IUBIRE, AFECTIUNE si ATENTIE.
Nu trebuie sa aiba parte de umilinta sau jena parintele unui astfel de copil, desii in tara noastra cam asta se intampla, din pacate.
Tare mult mi-ar place sa intre la acest subiect o mamica de copil cu ADHD sau orice alt sindrom care este blamat la noi in tara.
Cu siguranta se va arunca cu rosii in ea.
Iubiti copiii indiferent de cum sunt!
Este un sindrom care este recuperabil 100% ,dar totul depind ede parintii si de cei din jur. -
-
scorpion, te contrazic. sunt destul de dese cazurile de ADHD. faptul ca un copil nu este atent, nu se poate concentra, nu sta locului nu are a face cu educatia. la acesti copii comportamentul hiperactiv nu se inhiba nici prin educatie. comportamentul acestor copii este determinat de neurochimia creierului. le lipseste un anume mediator chimic care inhiba comportamentul.
eu lucrez în scoala si cunosc cativa copii cu problema aceasta. si nu e determinata de lipsa de educatie. -
Si cum se face ca in 12 ani de scoala eu nu am intalnit nici un caz din asta? Doar am avut atatia colegi, si nicicare nu avea probleme sa stea sa asculte lectia sau sa invete. Cred ca bolile astea sunt mai mult inventate sa nu se simta vinovati parintii ca nu sunt in stare sa isi educe copii si sa mai vanda niste medicamente companiile farmaceutice...
-
alys am citit ce ai scris.eu sunt una dintre aceste mamici care am fost blamata de toata lumea,educatori,invatatori,profesori,parintii celorlalti parinti, vecini, chiar si unele dintre rudele mele care mereu s-au consideram cei mai buni si mai destepti. Dumnezeu imi este martor ca eu, sotul meu si celalalt copil al meu care nu a avut niciodata problema asta ne-am implicat din toate punctele de vedere.I-am dat exemple foarte bune, despre adevaratele valori morale, l-am insotit peste tot si cu toate astea am avut numai lacrimi pe obraz si am fost nevoita eu ca mama sa merg cu capul in pamant 11 ani.Acum, pentru ca are 18 ani intrezaresc o luminita care imi da speranta ca baiatul meu realizeaza ce face, incearca sa ocoleasca necazurile, sa spuna NU celor care incearca sa-l atraga in fel si fel de prostii.
Oana, in general numai educatorii, invatatorii, profesorii care isi fac meseria din pasiune, pentru ca sunt facuti pentru asta reusesc sa observe aceste manifestari care la un moment dat nu sunt firesti. Doar acestia stiu sa i-a atitudine intr-un mod firesc, intelegator atat fata de copil cat si de parinti. Acestea realizeaza ca nu trebuie sa il pui pe acest gen de copil si familia lui la coltul de rusine doar ca sa se simta ca niste hartii mototolite si aruncate la gunoi. Acest gen de copii sunt foarte inteligenti, vor sa faca foarte multe lucruri in acelasi timp, dar nu reusesc sa duca nimic pana la capat, este mereu in cautare de nou dar nu realizeaza ca exista si consecinte -
Azi oricum sunf foarte fericita, caci fica mea a avut festivitatea de sfarsit de facultate. Dupa multi ani in care am mers doar cu capul in jos si cu lamcrimi pe obraz din cauza comportamentului fiului meu, azi am plans de fericire. Am fost toata familia la festivitate inclusiv fiul meu, care m-a uimit cu cata seriozitate a tratat momentul.Mi-am vazut copiii iubindu-se si am fost foarte fericita.
-
-
agora, te inteleg perfect. copilul meu e hiperactiv. deja am inceput sa ma simt c.omplexata din cauza asta. nu mai spun cate lacrimi curg pe obrazul meu cand vad ca alti parinti nu au nici o problema cu copiiii lor.
este un copil sensibil, inteligent, dar agitatia asta ma termina. nu e obraznic, am incercat sa-i dau o educatie corecta, dar mi-e frica d ece va urma. in prezent are 5 ani.
oana, gresesti. nu intotdeauna e vorba de lipsa de educatie. sunt parinti corecti care dau tot ce pot din ei si copilul tot are probleme de comportament. -
dragele mele, kti si angora, capul sus, aveti niste copii speciali.
La varsta de 5 ani inca poti face minuni cu el.In primul rand trebuie diagnosticat corect.
Si DA , eu sunt de parere ca acest ADHD poate fi in cele mai multe cazuri diagnosticat gresit si cu mult rabdare, fermitate ,etc se pot face minuni.
SANATATE! -
si chiar daca se v-a gasi cineva sa arunce cu rosii in mine nu imi mai fac probleme, au aruncat altii cu stabilopozi in mine si am reusit sa merg mai departe.Ce nu te poate ucide, te intareste, asta a fost si v-a fi deviza mea