ajutor...
-
0 0Buna, evelor, am si eu o problema de ceva vreme si nu stiu cum sa fac, poate nici nu e grav dar imi da batai de cap. Mai exact, se intampla in unele nopti sa imi scape o cantitate mica de urina, am unele vise si nu mai pot sa ma controlez. Ma trezesc speriata, imi dau seama ca iar s-a intamplat, ma spal, ma schimb si apoi nu ma mai ia somnul de frica. Am 30 de ani, nu 3. Mi se intampla cateodata si cand stranut sau tusesc mai tare sa am cate o scurgere. Sa ma duc la doctor sa-i spun...dar nu am bani de consultatie, nu am mai fost din mai anul trecut. Iau anticonceptionale Karissa. In afara de aceste"scapari", am niste stari urate, nu stiu daca neaparat depresive. Stari de panica, de anxietate, mi se face teama ca se va intampla ceva rau, ceva urat, ma gandesc la ce-i mai rau. Sa fie de la pastile? Iau calmogen cand simt ca mi-e atat de rau ca nu mai pot nici respira. Cu increderea in mine nu stau bine, sunt varza la acest capitol. Ma cert cu iubitul meu cand face cate o gluma si apoi tot eu ma milogesc de el sa ma certe, ca am fost haioasa si am gresit. Prietene nu mai am deloc fiindca nu mai sunt in stare sa ies din casa, sa socializez, sa vorbesc, m-am inchis in mine de tot. Va rog, dati-mi niste sfaturi, ajutati-ma cumva... -
E foarte greu de dat un sfat aici, dar logic vorbind ar trebui sa faci pur si simplu o comparatie: asa erai si inainte de a te apuca de aceste pastile? Aveai si inainte aceste "stari urate"? Si atunci ai raspunsul.
Eu nu sunt deloc un specialist in anticonceptionale si oricum efectele lor difera foarte mult de la o femeie la alta, dar gandeste-te doar ca organismul nostru e programat sa fie intr-un anumit fel, iar echilibrul acesta hormonal natural e unul extrem de sensibil, tu vii insa cu aceste anticonceptionale si practic il dai complet peste cap, il dereglezi, de aici si reactiile lui care mai de care mai ciudate.
Iar iubitul tau, daca nu e doar "iubit" ci te iubeste si el, ar trebui sa te sprijine intr-o asemenea situatie, in doi treci mai usor peste orice. Si tot o dovada de dragoste, ar fi si sa te protejeze si sa nu te lase sa iei aceste pastile, chiar nu se merita sa-ti distrugi sanatatea. -
Mereu am fost asa, mai trista de felul meu, in adolescenta ma si "afisam" dar ulterior am negat usor-usor aceste stari ca sa nu-mi fie si mai greu. Am suferit multa vreme de singuratate si si acum mi-e frica de ea, mi-e frica sa nu raman singura in conditiile in care mie asta mi se pare ca ma implineste, imi da valoare. Cum s-ar zice, daca nu am dragoste, nu am nimic. Parca nu am crescut deloc si cer intruna afectiune si mangaieri parca as fi de la casa de copii. Cred ca imi si sufoc iubitul. Adica sunt convinsa de asta. Cred ca pastilele au agravat aceste stari de tristete, am vazut ca scrie pe prospect ca au asemenea reactii. Doctorul nu m-a intrebat de nimc cand mi le-a prescris, m-a intrebat numai de boli in familie, alergii etc.
-
Te inteleg perfect, e grea boala singuratatea. Cu totii avem nevoie de afectiune, de dragoste si de manifestarile ei. Iar la fel de bine poti sa te simti singur si intr-un cuplu atunci cand partenerul e mai rece, din diverse motive. Sunt barbati foarte dragastosi, tandri, de felul lor si carora le place sa isi alinte partenerele. Altii sunt mai inchisi, sau poate isi imagineaza ca asa trebuie sa fie. Poate nu ar fi rau sa deschizi o discutie cu el si sa ii spui care sunt nevoile tale, daca tine la tine, ar trebui sa dea ceva rezultate.
Pe de alta parte nu sunt nici adepta cramponatului de o relatie sau de un barbat daca lucrurile nu merg bine. Cat o fi singuratatea asta de rea, uneori trebuie sa ne-o asumam. Iti vorbeste un om singur. Deci nu dau sfaturi din pozitia unui om foarte fericit. Pentru ca e tare simplu sa dai sfaturi cand toate-ti merg din plin.
Bun, deci daca si tu crezi ca pastilele sunt cele care au exacerbat aceste stari de tristete si mai scrie asta si in prospect, e clar ca de acolo ti se trage. Medicului poate ca nu i-a trecut prin cap sa te intrebe asa ceva, iar daca mai era si barbat, poate nici atat. Iar ginecologia din pacate nu prea lucreaza cu nuante.
Concluzia e asadar ca ar trebui sa te lasi de pastile, acel echilibru hormonal fragil pe care il aveai tu inainte si pe care cat de cat reuseai sa-l mentii sub control, s-a facut praf din cauza lor. Daca ai un ciclu cat de cat regulat si cunosti si un pic semnele ovulatiei, folositi prezervativ in zilele periculoase, nu e chiar asa de rau precum sustin unii. Totul vine din cap. Daca iti bagi in cap ca nu simti nimic cu el, chiar nu simti. Ceea ce e chiar fals. Sau si un pic de abstinenta, de ce nu? Lucrurile prea regulate pot deveni plictisitoare. Si tot mai raman cateva zile de libertate aprooape totala. "Nici un barbat care isi iubeste femeia nu o lasa sa ia anticonceptionale si sa se distruga singura!" E un citat, pentru ca acest lucru il stiu chiar de la barbati. Desigur, cei inteligenti si responsabili pe care i-am cunoscut... -
Ode si Milady_me, va multumesc frumos pentru sfaturi si gandurile bune. Nu am mai avut cum sa raspund fiindca am avut tot felul de probleme, din care cea mai grava e faptul ca mamei mele nu i-a iesit bine testul Papanicolau. Trebuie sa-l faca din nou peste 2 luni timp in care face un tratament. Banuiesc ca nu e asa de grav totusi, asa e? Ca doctora aia nu i-a spus nimic.
In ceea ce priveste ce am eu, iubitul ma sustine, eu am ales sa iau pastilele anticonceptionale ca metoda de siguranta fiindca ni s-a intamplat sa ni se rupa 3 prezervative intr-o saptamana. Mi-e tare teama de o sarcina, nu am serviciu si nu sunt nici suficient de matura si de responsabila sa am copii. Plus ca trebuie sa le oferim un trai decent. Strang bani sa ma duc la doctor mai ales ca de la un timp am si usturimi in timpul contactului sexual. Incerc sa gandesc pozitiv si sa ma autosugestionez in sensul sanatatii perfecte pana ajung la doctor
. Mai ramane problema psihica, cred ca de acolo pleaca toate. Am fost multa vreme singura si plina de indoieli, cu ani in care plangeam nopti la rand...acum sper sa fie bine, sa nu ma cramponez de un om, de teama singuratatii. Incerc sa ma relaxez, sa ma accept si sa ma iubesc.
Va multumesc inca o data, sanatate si voua!
Putem vorbi si pe privat, mi-ar face tare bine, daca doriti. -
mergi la medicul de familie si spune-i pt ca asta este o boala si se trateaza usor.Incontinenta urinara (pierderea necontrolata a urinii) este o afectiunea frecventa in randul femeilor. Una din trei femei au incontinenta urinara. Din fericire exista multe tratamente eficiente pentru aceasta afectiune.
Incontinenta urinara este mai frecventa la femei (in special la femeile tinere) decat la barbati, raportul incidentelor femei : barbati fiind de 5 : 1.
Numarul fiziologic de mictiuni este in general de 6-9 pe zi. Evident, in cazul consumului lichidian crescut, numarul de mictiuni va creste. La femei, numarul fiziologic de mictiuni creste odata cu varsta, iar daca nu te duci de la sine nu se va trata si ai sa ajungi si mai rau. -
Exista 2 tipuri principale de incontinenta urinara:
Incontinenta de stres (de efort) - datorata unor stresuri fizice, cum ar fi tusitul, stranutatul, saritul, ridicarea de greutati.
Incontinenta imperioasa - numita si vezica neurologica (o contractie brusca o muschilor vezicii urinare) aceasta determina senzatia imperioasa de a urina si incontinenta urinara sau instabilitatea detrusorului (muschiul detrusor vezical este cel care opreste fluxul urinar).
Exista si alte tipuri de incontinenta dar care sunt mult mai rare.
Factori de risc SusInfectiile urinare agraveaza de obicei incontinenta urinara. Pe de alta parte, unul dintre simptomele infectiei urinare este incontinenta. In acest caz, incontinenta se amelioreaza dupa tratamentul adecvat al infectiei urinare. O situatie clinica mai dificila apare la femeile in varsta, deoarece una din 5 femei in jurul varstei de 65 de ani prezinta infectii urinare repetate. Intrebarea care se pune aici este daca infectiile urinare sunt cauza incontinentei. In cazul in care incontinenta nu se amelioreaza dupa tratamentul infectiilor urinare repetate (de cele mai multe ori asimptomatice la femeile in varsta) se concluzioneaza ca nu exista o relatie cauza-efect intre infectiile urinare si incontinenta.
Cistita interstitiala nu poate fi o cauza a incontinentei urinare. In cazul in care coexista la aceeasi femeie, acestea sunt doua diagnostice complet diferite.