ANXIETATEA
-
0 0Vreau sa-mi spuneti si mie cum se trateaza sau cum pot stopa anxietatea. Ma afecteaza foarte mult si nu stiu ce sa fac... -
-
Am suferit si eu de anxietate. Am consultat chiar si un psiholog, care mi-a spus ca este ereditara. Si avea dreptate.. Atat bunica cat si tatal meu au urmat tratamente pentru asta. Am scapat de ea in momentul in care m-am maritat si mi-am schimbat total stilul de viata. Acum nu prea mai am timp sa-mi fac ganduri negre si, in plus, sotul meu are o fire extrem de tonica iar asigurarile lui ca totul va fi bine ma linistesc. Am invatat ca o problema mare, mare, nu mai e la fel dupa ceva timp.
Dana -
Iti multumesc pentru mesaj. Sincera sa fiu m-am gandit si eu la varianta asta. Nu sunt maritata, sunt singura, dar in momentul cand sunt cu cineva, intr-adevar starea mea se imbunatateste. Nu pot sa-mi fac un prieten, nu stiu de ce, dupe o relatie pe care am avut-o si care a durat mult timp, acum nu mai pot sa-mi cladesc o relatie durabila. Nu stiu de ce. Ereditara, nu este pentru ca am intrebat-o pe mama ce stie despre asta, dar nu se pune problema. Totul a aparut in urma unui accident de masina. De atunci nu imi mai revin, sunt o alta persoana, sunt straina de mine. Dar vreau sa-ti spun ca e foarte greu...
-
Foarte ciudat se manifesta. In momentul in care sunt in locuri publice, cu cladiri inalte sau multa lume, sm senzatia ca se invarte totul cu mine si ca in momentul urmator voi cadea. Asta in cazul in care sunt singura, daca e cineva cu mine ma simt in siguranta. Din cauza aceasta am tendinta de izolare, prefer sa stau in casa decat sa ies si sa imi fie rau. Am vertijuri foarte ciudate, nu stiu, e groaznic. Vreau sa scap odata de ea, sa am o viata normala. Mi-a aparut de un an, in urma unui accident de masina, dar de atunci sunt o alta persoana, nu ma pot recunoaste.
-
-
-
-
A fost groaznic. Eram intr-un taxi, avea viteza, pe drum era polei iar intr-o curba ne-am rasturnat.Am dat cu capul in tot ce s-a putut, am suferit un TTC cu comotie cerebrala, o entrosa cervicala, am avut buza de jos operata pentru ca a fost zdrobita, si multe rani. Am stat o luna si jumatate in spital.Dupa ce am iesit, la cateva zile, am iesit afara in parc. Atunci a fost prima data cand am simtit ca ma prabusesc si ca se invarte totul cu mine.de atunci cand sunt intr-o cladire mare, inalta sau in mijlocul mai multor persoane, intr-un loc public, nu ma simt in siguranta daca nu sunt cu cineva. In momentul de fata prea putin ies singura sau daca o fac, nu la distante mari. E un an de atunci si nu imi mai revin. As vrea si eu sa ies, sa calatoresc, exact cum eram inainte. Acum sunt in Italia, am crezut ca plecand departe de casa, situatia va fi alta, dar nu s-a schimbat in nici un fel doar ca nu mai sunt acasa. Dorul de casa si amintirile ma termina. Ca sa nu mai vorbim de teama de masina. Daca conduc eu nu e la fel, dar daca conduce altcineva, de fiecare data mi-e teama. E groaznic prin ce trec. Mai mult...
-
E greu de tratat o anxietate patologica dar una simpla ce dureaza numai o data sau de doua ori in viata este mai usor de tratat.
Eu stiu ca sufar de ceva vreme din cauza unei astfel de crize si increderea si sprijinul celor din jur in mine valoreaza imens de mult.
La mine se manifesta prin perioade in care adorm foarte greu ..si prin cosmaruri legate de cutremure.
Ma trezesc in creionasherea noptii cu senzatia ca aud zgomotul ce se aude de obicei inaintea unui cutremur si apoi totul incepe sa se invarta si zgaltine in jurul meu...
Ma trec zeci de calduri ,inchid ochi si spun..lasa o sa se opreasca floricicaand...Pur si simplu traiesc panica ce poate cuprinde un om intr-un astfel de eveniment.Imi trebuiesc 20 min dupa ce trece criza sa realizez ca totul este in mintea mea si ca nimic nu se intampla in realitate. -
-
-
-
Iti multumesc din nou, dafina3.Si pentru urare si pentru tot. Iti doresc o primavara frumoasa cu multe flori si mult soare. Avem nevoie de toate astea...Revenind la ale noastre, da recunosc ca am oarecum incredere in mine desi mi se pare un paradox. Cu toate astea, sunt lucruri pe care, cu toata increderea in mine nu reusesc sa relizez ce imi propun. Uite, nu am mai avut o relatie sentimentale de mai bine de un an. Nu inteleg de ce nu imi rezista o rrlatie, o luna si gata. Am nevoie de iubire, de sentimente, sa iubesc, sa rasfat pe cineva, sa fiu rasfatata. Nu reusesc, sunt tot singura. Asta ma dispera. Nici nu prea am incredere in nime4ni, apoi cand initiez o relatie devin agitata, ma gandesc la toate tampeniile si in felul asta risc sa stric totul. Mi s-a intamplat. Nici nu mai stiu cum sa procedez...E ciudat!Nu am luat acele ceaiuri pentru ca eu nu sunt in Romania, sunt in Italia. Poate cand o sa vin pe acasa o sa le cumpar. Sper sa-mi faca bine. In rest... nu stiu ce sa mai spun, iti multumesc inca o data pentru incurajari, imi fac deja bine...
-
-
Am fost deja si lu un psihiatru, si la un psiholog si la un neurolog. Dar stii in Romania cum e. "timpul le rezolva pe toate" mi-au spus toti. Mi-au spus ca e normal sa ma simt asa dupa acel accident.Mi-au scris tratamente cu antidepresive si tranchilizante, dar nu l-am urmat pentru ca nu vreau sa dau dintr-una intr-alta. As vrea sa ma tratez altfel.Unele din medicamente le iau si acum, dar vreau sa merg aici la un medic specialist. Nu stiu cum va fi. Sunt constienta ca oriunde m-as duce, de mine nu pot fugi.Oricum, e groaznic.Multumesc pentru rspuns.
-
-
-
Tatal meu sufera de anxietate. Dupa ce i-a murit fratele geaman, crizele i s-au declansat cu putere, dar predispus spre asa ceva a fost intotdeauna. Medicul la care merge i-a spus ca este foarte importanta consecventa in tratament. Se pare ca exista si posibilitatea de a face acupunctura. Am sa-l intreb la ce doctor merge pentru asta, dar e in Romania.
-
koline ai dreptate in legatura cu antidepresivele; eu fac atacuri de panica si in general sunt anxioasa, depresiva; am urmat tratament cu antidepresive (seroxat si xanax) si m-a simtit excelent in acea perioada (6 luni tratament si inca vreo 6 luni dupa) ; la aparitia unor factori (stres, ingrijorare exagerata pentru servici familie etc) starile mele s-au declansat din nou; am reluat tratamentul si iar m-am simtit bine; in primavara mama mea a suferit o criza de angina pectorala si mi-a fost foarte frica sa nu pateasca ceva, moment in care am luat-o de la capat cu atacurle de panica si depresie generalizata; aveam impresia ca in orice moment se intampla un dezastru, plangeam din senin, cred ca am toate bolile din lume, ma duc frecvent la doctori e groaznic. cu toate astea nu am mai luat antidepresive decat ffff rar ( cate un remotiv, un xanax ) ; am facut o cura de calciu magne b6, omega 3, vitamine de la nutrilite si incerc sa trec singura peste starile astea; nu mi-e bine da stiu ca reluarea tratamentului ma poate ajuta poate iinca un an si tot asa; nu pot luat toata viata antidepresive; daca puteti sa-mi recomandati ceva astept raspunsul vostru! va pupic pe toate!