dulciurile la copii
-
0 0Buna evelor! As dori sa -mi spuneti si mie cum procedati voi cu dulciurile la copii.Eu am nepotica de 11 ani care momentan este in grija measi doreste ciocolata in fiecare zi.Nu i le cumpar eu,dar cine vine ii aduce . Eu incerc sa -i dau cantitate mai mica in mai multe zile,iar ea ma acuza ca sant rea ca la mama ei mananca ce vrea si ma doare ca eu ii vreau doar binele. -
In primul rand educa-i pe cei ce-ti vin sa aduca fructe si..eventual doar un dulce, mic.Spre exemplu oul kinder.
E mic, copilul se bucura..mai mult de surpriza, ce-i drept..si uite asa nu va fi frustrata din cauza ca nu-i dai dulciuri.
Eu una nu-i prea dau des dulciuri lu' a mea.Adica: se lamenteaza vreo trei zile ca nu-i iau nimic bun, in a patra primeste ceva..De obicei ou sau ciocolata kinder(aceea mica).Daca iei ciocolata mare, imparte-o in bucati si da-i numai o bucata.Sa nu vada restul ca va plange pana ii dai tot dulcele.
Neaparat dulcele tre' sa fie rasplata ca a mancat tot.Asa te asiguri ca-ti va manca mancarea..
Poti sa-i faci si in casa dulciuri pe baza de fructoza.Doar ca nu-i bine sa inveti copilul cu gustul dulce ca-i va dauna mai tarziu..
SI neaparat...spalarea pe dinti in fiecare seara. -
-
Dulciurile dau dependenta !
Asta o spun din proprie experienta, pentru ca toata copilaria mea am mancat ciocolata adusa de tatal meu aproape in fiecare zi.
Cate o ciocolatica mica, evident !
Si acum am aceeasi slabiciune pentru ciocolata si tot ce contine muuuulta cacao, dar kilogramele ţipa, calcemia ţipa si ea si atunci trebuie musai sa o iau mai domol .
Chiar ma gandeam sa-i propun sotului meu un targ : eu nu mai mananc ciocolata, iar el sa nu mai fumeze.
Dar deocamdata ramanem fiecare cu dependenta lui !
Asa ca n-ai ce sa-i faci nepoatei, decat sa-i dai o portie mai mica de cioco in fiecare zi . -
Offtopic:
Eu am citit ca atunci cand simti nevoia de ceva dulce, sa mirosi o sticluta cu esenta de vanilie. Acolo scria ca mirosul esentei de vanilie, inhiba nevoia de dulce.
In plus, am mai observat un lucru. Mancam multa ciocolata intr-o perioadam dupa care mi-am impus sa nu mai mananc de fel. A fost si o provocare pentru mine, sa vad daca ma pot abtine, si un ajutor pentru dintii mei saracii, care si asa au lipsa de calciu. Primele zile a fost mai nasol; dupa cateva luni, nici nu-mi mai trebuia dulce. Acum, am deja mai bine de 3 ani in care nu mi-am mai cumparat o ciocolata. Primesc dulciuri de pe la prieteni si stau si ma uit la ele, ca nu mi-e pofta de ele deloc.
On topic:
Incearca sa vorbesti cu fata, sa ii explici exact atat avantajele, cat si dezavantajele consumului excesiv de dulce. E deja destul de mare, poate rationa singura. Nu cred ca te afli in situatia de a-i cantari dulcele consumat. E treaba ei cat alege sa manance. Tu spune-i ce-o asteapta si daca e dispusa sa-si asume consecintele, da-i mana libera, ca e mare, are creier, permite-i sa si-l foloseasca! -
-
" E deja destul de mare, poate rationa singura. Nu cred ca te afli in situatia de a-i cantari dulcele consumat. E treaba ei cat alege sa manance. "
Nu cred ca fata va manca dupa cum rationeaza ci dupa cum e invatata, din pacate.
Am avut o fetita in vizita vreo cateva zile.Tot cam in jur de 11 ani avea.De dimineata le dadeam sa manance lapte cu cereale, deoarece asa e invatata fata mea.
Nu, nu-i iau cereale integrale(desi intr-o perioada manca si din alea).Ii iau cereale dulci si ii pun cam 3 linguri de cereale si cam 250-300 ml lapte 15% grasime.
Fata mea a mancat cum i-am pus iar cealalta fata si-a mai pus cereale pana aproape a golit punga.SI-a mai pus de vreo 5-6 ori cat ii pusesem eu.Nu, lapte n-a mai cerut.
In fine, n-avea rost sa-i fac nici o observatie, mai ales ca n-a stat la mine decat cateva zile.Dar tare imi venea.Ma gandeam daca asimileaza ea vreun pic din calciul aflat in lapte, cu atata dulce.
De aceea e foarte important cum educi un copil de mic.Obiceiurile alea le va pastra toata viata, sunt dificil de schimbat. -
Iata un lucru nou !
De retinut trucul cu esenta de vanilie ( merci pro ) !
Asa, in creme, imi place vanilia, dar in sprayuri imi produce o stare de rau de-mi vine sa mor !
Deci...cred ca la mine va merge mirositul vaniliei in stoparea "excesului" de ciocolata.
Dar nu cred ca va exista ceva pe lume care sa ma faca sa renunt de tot !
Si nici n-as vrea !
Pai ...n-o sa-mi mai ramana nici o placere ( viciu ) in viata, daca renunt si la asta !
-
@rain_of _hope
Pe noi mama ne-a lasat sa mancam ce-am vrut, cat am vrut. Si din 4, nici unul nu e gras sau obez. Nu spun, o fi si mostenirea genetica, dar omul are tendinta sa-si doreasca exact ce nu are voie. Cand mama ne dadea cate o ciocolata pe zi, umblam de nebuni in toata casa si rascoleam in toate dulapurile sa gasim "sursa". Cand aveam ciocolata la discretie, nu mai prezenta acelasi interes. O puneam pe calorifer s-o mancam topita, sau o dadeam pe razatoare s-o mancam fulgi....ca parca asa, cum era ea, nu mai reprezenta o ispita.
Dar de convins, m-am convins ca nu e sanatos atunci cand mi-a explicat logic, un medic. Mi-a spus "tu oricum faci cum consideri, dar asta te asteapta!" si de atunci, n-am mai pus pe limba zahar aproape un an. Nici prajituri, nici napolitane, ciocolate calde, nimic, nimic. Si dupa 1 an, cand am zis "na gata, hai ca asa, din cand in cand, pot sa mananc...", nu mi-a mai trebuit! Eu care inainte mancam 1 kg de inghetata intr-o zi, acum si-o inghetata pe bat mi se pare prea mult.
Ideea e sa intelegem logic, ca daca am priceput si credem in explicatia oferita, ne vom limita singuri. La fel cum evitam prajelile, sucurile acidulate sau mai stiu eu ce. -
-
Da...dar un "viciu" foarte sanatos !
La capitolul fructe stau mai p.rost dar incerc sa mananc macar o fructa pe zi.
La capitolul dulciuri ( ciocolata, de fapt ) stau mai bine, dar incerc sa nu mananc decat o data la cateva zile, cateva patratele .
Bineinteles ca, daca mi-as pune in gand, as putea sa renunt la ciocolata .
Da' eu chiar sa nu fac nici o cheltuiala in casa ?!
