depresia
-
0 0buna!de ceva timp mi se intampla ceva ciudat.am ganduri care ma fac sa-mi fie teama de orice. -
-
-
-
-
buna. si mie mi se intampla asta si tot din cauza unor probleme de sanatate mai vechi. am urmat tratament pt ca nu mai dormeam noaptea. aveam atacuri de panica din ce in ce mai dese si ma izolasem de lume. acum nu mai iau pastile si incerc sa ma gandesc la lucruri pozitive. uneori funtioneaza alteori nu. in schimb nu mai sunt la fel de comunicativa parca toata lumea ma enerveza si mai am chef sa ies nici pana la magazin ca sa nu mai zic de vreo terasa sau parc. oare vor trece vreodata starile astea? pt ca la mine tin de vreo 2 ani -
-
-
-
-
Incearca sa citesti carti care iti plac,sa asculti muzica ,tot pe gustul tau,sa faci lucruri care iti dau satisfactie,chiar daca altii le considera inutile,fara rost etc.Gandeste`te mai mult la persoana ta,vorbeste cu o prietena cat mai mult si,nu in ultimul rand,stabileste o formula,un gand forte,o dorinta si,repeta dimineata si seara inainte de a adormi ex: sunt sanatoasa si fericita,am tot ce imi doresc,voi avea un copil sanatos si bun etc.
-
-
-
Buna fetelor eu am avut atacuri de panica foarte multi ani nu mai dormeam de loc la mine se manifesta prin frica de moarte tremuram toata mi se inmuia mainile si picioarele si trebuia sa ies afara din casa sa imi revin si senzatie de lesin din stomac ca atunci credeai ca ,cazi jos si mori .am scapat fetelor de ea nici un calmant nu imi ajuta venea salvarea ma vedea ca nu dormisem deloc va dati seama in ce stare eram imi zicea va dam niste pastile si o sa dormiti tun.IMI era frica sa le iau si iam spus medicului ca mie frica sa le iau ca nu ma mai scol pot sa spun ca vedeam moarte cu ochii de frica si medicul a ras si mia spus nui nimic daca tie frica cand le iei pui si un brat de lumanari langa tine sa fi mai sigura daca nu te mai scoli pana la urma am luat una da ce am dormit stateam toata noaptea pe geam si fumam vam spus numai cateva dar sant mult mai multe de spus.Este foarte greu sa scapi in primul rand trebui sa iti inpui sa iti dai alta comanda creierului si cand te apuca ia cartea de rugaciuni in mana dati drumu la lacrimi si plangi si citeste din ea acatistele maicii domnului eu pot sa spun ca am scapat datorita maicii domnului asa pacatoasa cum sant ma scapat dumnezeu sa va scape si pe voi -
eu cred ca depresia este o boala a sufletului,si mai cred ca nici un medicament nu va rezolva,nu va vindeca ''ranile sufletului''.
mergeti la psiholog,la psihiatru.la duhovnic,la prieteni - oriunde credeti si aveti speranta ca va ve-ti vindeca.credeti cu tarie in lucrul acesta,ganditi pozitiv,fiti optimisti,traiti vesel- alungati tristetea si gandurile negre...
nu disperati,ganditi-va ca sunt milioane de oameni pe pamint mult mai deznadajduiti,care sufera de maladii incurabile ,dar stiu sa se bucure de fiecare clipa ce le-o da D-zeu!
nimeni nu ne da un anumit timp sa traim,zilele noastre,viata -sunt un dar de la EL,daca supravietuim unei boli grave este tot pt ca asa a vrut D-zeu,nici macar medicii nu pot face minuni fara ajutorul LUI!
De aceea increderea si vointa este totul;vindecarea sta in noi,in forta si taria noastra;ea vine din interior,nu lasati situatii externe,din afara sa va afecteze slabindu-va increderea;
sanatate tuturor va doresc! -
Cel mai bun remediu este rugaciunea! Gasiti-va un duhovnic, vorbiti cu el ! Preotul stie mai bine decat orice medic sa aline durerile sufletesti! De multe ori imi judecam duhovnicul pentru canoanele ce mi le dadea dupa spovedanie, dar mai tarziu , dupa ce am citit cartile duhovnicesti tot de dumnealui recomandate, mi-am dat seama ca prin preot ne vorbeste Insusi Hristos! Este o comuniune extraordinara prin spovedanie si impartasanie! AJUTA!
Am trecut prin asemenea perioade de depresie, dar nici psihiatrii, nici medicamentele nu m-au ajutat pana nu L-am descoperit pe Dumnezeu in toata splendoarea dragostei Lui!
CURAJ !!! Dumnezeu abia ne asteapta sa cadem cu frangere de inima in bratele Lui !
Domnul sa va ocroteasca! -
-
Si eu am avut astfel de atacuri timp de vreo 3 ani si la fel luam medicamente..pana intr-o zi cand am refuzat sa le mai iau..desi simteam nevoia .M-am incapatanat sa-mi iau viata in maini si sa nu mai las strarile astea sa ma invadeze.Am realizat ca ele se datorau controlului pe care incerca sa-l aiba asupra mea mama.Mi s-a explicat de psiholog ca pana nu voi scapa de influenta mamei pt ca ea imi transmitea aproape toate anxietatile ei si pana nu voi face eu ceea ce imi face mie bine si nu ei nu ma voi vindeca .Si asa a fost.Am incercat sa descopar lucrurile care ma fac fericita,,incepusem sa fac sa spun si sa gandesc ceea ce ma caracteriza pe mine si nu pe ea..Si am reusit..Si acum mai sunt momente cand sunt f obosita si ma mai iau unele ganduri dar incerc sa le alung si ma linistesc.
Gaseste ceva homeopat,ai incredere in tine,fa ce iti place,stai langa oameni pozitivi si elimina gandurile negre.Ai grija de tine ..Multa sanatate iti doresc!O sa treaca si starile astea o sa vezi.Conteaza mult autosugestia! -
Eu am ajuns la spital din cauza unei depresii, de care am aflat ulterior ca sufeream. Asta dupa ce medicii mi-au facut tot felul de investigatii. Am luat tratament cred ca o saptamana de zile, dar cand am vazut ca imi este din ce in ce mai rau , am renuntat la el si usor , usor mi-am revenit, nu complet, dar m-am reintors la munca Este foarte important ca persoanele din jurul tau sa te inteleaga, in cazul meu pot, spune ca sotul meu nu ma intelege, pt ca am momente cand plang din orice si ma enervez. Am inceput sa imi tot repet sa nu mai pun la suflet si sa trec peste , pt k depresia chiar este o boala a sufletului.
-
...trebuie sa-l revad si eu.Multa sanatate iti doresc