ajutor ! mama e speriata!
-
0 0buna evelor.am nevoie de voi.mama mea are 56 de ani.se simte rau si mereu e pe la doctori;maini scrantite de la cazaturi oase dislocate tensiune mare sau mik nu mai stiu exact dar sufera de mai multe....e in pensie de boala.akm s a hotarat sa faca o serie de analize mai detaliate,printre care un control ginecologic.nu a mai fost de multi ani la gine mai exact de 20 de ani de cand m am nascut eu.nici macar knd a intrat la meno nu s a mai dus.a fost azi si i s a dat diag. SUSPECT ATROFIC. nu stim ce inseamna caci medicul nu i a mai citit rezultatul.pana se va duce iar la medic va rog sa mi spuneti dk stiti ce inseamna sau ce are mama k e ff speriata .m a rugat sa nu zik la nimeni.oare nu cumva exagereaza? -
-
"atrofiere" = scaderea vitalitatii
in cazul unei femei de 57 de ani, aflata de ani buni la menopauza, este firesc ca organele genitale, nemaiindeplinindu-si functiile, sa inceapa sa se atrofieze.
este mai degraba o constatare a efectelor menopauzei si a varstei decat un diagnostic.
cred ca ar trebui sa o observi cu atentie pe mama ta ca sa vezi daca este cazul sa ii dai apa la moara in privinta problemelor de sanatate... probleme cu tensiunea are cam toata lumea dupa o anumita varsta, iar incheieturile scrantite accidentak nu pot fi considerate o boala. asa incat eu am vaga impresie ca este depresiva cu tendinte ipohondriace - adica si-a facut o preocupare din a-si cauta boli mai mult sau mai putin inchipuite. cauzele ar putea sa fie multe, de la singuratate si pana la dorinta de a-si atrage atentie si afectiune.
oricum, din faptul ca nu esti la curent cu problemele ei de sanatate (daca s-a pensionat pe caz de boala, inseamna ca are macar o afectiune grava - despre care, in mod normal, tu, ca fiica, ar trebui sa fii la curent) s-ar putea deduce ca mama ta realmente nu beneficiaza de sprijin moral (cel putin din partea ta). -
Donna, din pacate in Ro , un procent foarte mic din cei pensionati medical sint intr-adevar si suferinzi de ceva. Nu spun neaparat ca ar fi si in cazul de fata, dar probabilitatea este de 85%.
Sint si eu de parere cu Donna, ca mama ta exagereaza putin din nevoie de atentie, dar nu lua asta ca adevar pina nu te convingi tu ca este asa. -
pai nu cred k cere atentie cu astea ....e tot bolnava de cand o stiu....si....nu i ofer un sprijin prea mare nici eu nici sora mea mai mare care e maritata si nici tata....cu tata nu mai doarme de cand m am nascut eu.mai demult am facut o postare k la 20 de ani ai mei nu am camera mea si k nu mai pot dormi cu ea k nu am nici un pik de intimitate.nu pot face nik in camera k o deranjez.tata are cam lui si doarme singur.nu reusesc sa i aduk in aceeasi cam deoarece nu se mai suporta delok si ies scantei.dar faza cu sanatatea ma pune pe ganduri....akm astept sa vad rez final de la medik. deci nu suntem fam perfecta nici pe aproape...dar cand unul dintre noi e bolnav....e mai grav....
-
be cool, eu cred ca totul e OK.
este un scenariu foarte des intalnit: femeia face 1-2 copii si gata, nu mai vrea copii, drept pentru care nu mai vrea nici sa faca sex. asa ca isi trimite barbatul in alta camera iar ea doarme cu copiii. pe copii ii disciplineaza mai usor decat pe sot, oricum.
partea cu cautarea de boli cu orice pret face parte dintr-un scenariu similar, in care femeia se doreste a fi o victima eterna, pentru a capata atentie, menajamente si respect neconditionat. putine femei sunt constiente de faptul ca o mama/sotie relaxata si zambitoare este mai iubita si mai apreciata de familia sa decat o gospodina/victima desavarsita, care se plange tot timpul de cate ceva.
(apropo, o intrebare: traiesti cumva un sentiment de vinovatie ca ai tai nu mai dorm impreuna din cauza ta? numai asa s-ar explica de ce te simti obligata sa intri in jocul mamei tale, cu toate ca in sinea ta stii foarte bine ca nu are nici o afectiune serioasa.)
cu cat vei reusi sa te muti mai repede de la ai tai ca sa scapi de rolul ingrat de "paznic" al armoniei conjugale, cu atat mai bine iti va fi. -
iguana, parca tocmai imi pv deste inca o mie cunostinte ala mele (ca relatii in familie). Si trebuie din nou sa fiu deacord cu Donna in tot ceea ce a spus. As mai adauga ca este foarte greu sa traiesti in felul acesta si sa cresti cu teoria ca mama ta e bolnava si trebuie protejata. Nici nu iti poti imagina cit rau poate sa-ti faca psihic ! Sa stii ca nimeni nu se imbolnaveste din senin si in general cineva care e bolnav "dintotdeauna" sau de "cind se stie" , e in fapt un bolnav emotional care se hraneste cu santaj emotional, este un vampir energetic, un egoist, un nuvelist (nu spun mincinos, desi cam asta este) si un om care va calca peste sentimentele oricui ptr asi atinge scopul : sa primeasca atentie, mila , devotamentul si intelegerea celor din jur. Eu consider necesar ptr tine sa te desprinzi de aceasta situatie. Fericirea ta de mai tirziu si succesul tau ca mama va depinde intr-o oarecare masura cit de repede si in ce masura vei reusi sa te de desprinzi. Nu e vb de a o abandona, ci e vb ca tu esti copilul in aceasta situatie si nu invers.
-
de cand ma stiu dorm cu mama.niciodata nu am avut camera mea.dk i spun frumos k am nevoie de camera mea ma ameninta k pleaca de aks numa sa nu doarma in aceeasi cam cu tata dar in paturi diferite.va rog idei de convingere sa imi lase o camera din 2 mie.nu mai rezist sa o deranjez cu orice : tv tastez tare la tst muzica...orice fac o deranjeaza.pe bune k nu mai rezist.tata e comod si parca nu ma aude si nu ma intelege.parca nici el nu ar vrea sa stea in cam cu ea.ce sa fac?va rogggggggggg
-
la 20 de ani ai mei numai la ea m am gandit si la ,,saraca mama cate trage pt mine'' cum sa doarma in cam cu tata k el vrea meciuri si politica si ea vrea telenovele.lasa k ma multumesc si eu cu ce avem.dar akm am multi colegi si prieteni si vor sa vina la o cafea sau la un suc la o poveste.....i refuz pt k stiu k nu am unde sa i primesc sa se simta ok.k mama e mereu pe langa mn sa stie tot..parca ma simt prost.nu stiu ce sa mai fac..
-
cred ca ar trebui sa te focalizezi pe propria ta evolutie in viata, in loc sa incerci sa iti faci loc in apartamentul si viata parintilor - si-asa, apartamentul e prea mic, iar parintii au propriile lor nevoi si dorinte de satisfacut.
desigur ca ai si tu nevoile si dorintele tale - insa nu mai este vorba de nevoile si dorintele unei fetite careia ii poti face loc cu usurinta intr-un apartament de 2 camere - esti o tanara femeie care are nevoie de spatiul si de viata ei.
ce vreau sa zic este ca la 20 de ani ar trebui mai degraba sa iti iei zborul din cuibul parintesc, decat sa incerci sa-ti inghesui parintii ca sa iti asiguri un loc in casa lor. -
Si eu am am aceeasi parere ca si Donna. Ar trebui sa incerci sa te muti.Tu esti studenta?Poate reusesti sa iti iei un job part time si sa iti platesti o chirie , sa imparti un apartament cu alte fete.Nu e normal sa iti constrangi parintii sa imparta acceasi camera , daca nu se inteleg si stau separat de 20 ani.Fiecare are acum tabieturile lui. Gandeste-te poate au stau impreuna 5 ani si acum de 20 ani stau separat.E ca si cum au ajuns vecini de apartament si nu soti.
-
evelor.....va spun sincer k incerrc sa ii aduk pe amandoi la o discutie sa le explic motivele mele dar knd adud problema mea tata zice k nu vrea sastea cu mama iar ea imi zice sa tac si sa o las balta.atunci incep sa zbier la ei k imi pierd rabdarea.mie rusine sa zik k am parinti cu pensii bunicele si eu plec in chirie dar dk asta e pretul intimitatii mele cred k am sa o fac.chit k vor face scandal sa nu plec de aks....
-
Fetelor, fara suparare, nu cred ca iguana constringe pe nimeni si nu cred ca are vreo urma de vina in ceea ce se intimpla. Cu ceva va dau dreptate :iguana, trebuie sa pleci! stiu ca e greu , stiu ca daca deschizi subiectul incepe vaietarea, dar acum e momentul sa spui AJUNGE!!!! Iguana, e momentul sa incepi sa traiesti ptr tine!
NU SE SACRIFICA NIMENI PTR TINE SI NU A FACUT-O NICI IN TRECUT! asta e o alta pv buna de santaj emotional si e o tactica invata si mostenita din strabuni; nu este aceasta starea de normalitate si te rog mult sa te uiti bine la tine si sa STII ca nimic din ceea ce se intimpla la tine in casa nu e o repercursiune a ceea ce faci sau nu faci tu, ti-am mai spus, in aceasta relatie tu esti copilul si nu invers si ar trebui sa fie preocupati parintii tau de tine si nu doar de interesul lor marunt si egoist. E casa lor si in consecinta daca nu iti place te duci si atunci cind vei pleca, nu te uita inapoi, nu-ti face procese de constiinta ca sufera mama, ca sufera ptr Maria Prudencia si Carlos Manuel si printre lacrimile astea isi aminteste ca ar vrea o cafea de la bucatarie si subit, i se face dor de tine...iguana, cauta chirie si pleaca, inca nu e prea tirziu.
Sa continui sa scrii, sa nu acumulezi in tine toate durerile si frustrarile astea ca iti vor face foarte mult rau in viitor, descarca-le acum si cu siguranta, viitorul tau va fi unul stralucit! -
va multumesc pt incurajare si uite ce raspuns va dau: mama a fost internata o sapt in spital.nu au gasit nik grav decat normalitati pt varsta ei. akm asi mai vrea sa va spun k se imprumuta de bani sa amenajeze sufrageria in care dormim amandoua.adik sa puna parchet si sa cumpere mobila noua cik sa imi pot primi si eu prietenii.dar tot nu pot citi knd vreau k deranjeaza lumina si nu mai pot sta pana la 10 11 seara la calc k o enerveaza tastele si nu ma pot uita la tv pana la 11 seara la un fil si eu k tre sa vada ea pe nebunu de diaconescu cu elodia lui cu tot.e tot cu astia.deci in concluzie tot nu pot avea intimitate.si...IMI E TEAMA RAU DE TOT SA O IAU DE LA ZERO SINGURA.nu am o slujba nu stiu la cine sa ma mut si orele de la fac sunt obligatorii si k pixu.sunt in primul an si nu stiu ce asi putea sa lucrez la 20 de ani k nu stiu prea multe.si....knd sa merg la lucru si sa ma prezint la ore si sa invat pt exam ? toate k sa platesc taxe si sa mai si pap ceva? asi pleca dk m ar ajuta cineva.knd i am zis iubitului meu k nu ma mai inteleg cu ai mei si vreau sa plek a zis k e greu si nu e de mine si sa raman aks.k si el sta in chirie cu 4 baieti k e la fac.si aia sunt nebuni in felul lor si nu prea platesc la timp datoriile.akm k am postat noutatile...voi ce ziceti?traiesc intr un haos sau nu?ma intelege cineva si pe mn?ce sa mai fac?sunt zile knd plang de nervi si nu indraznesc sa zik ceva nici iubitului meu kre e singurul meu prieten de incredere si nu imi e rusine de el...dar la situatia asta...
va spun voua prietenelor mele de pe net... ce e de facut? -
bineinteles ca viitorul ti se pare nesigur in conditiile in care nu esti pregatita pentru el nici material si nici psihic.
cu totii suntem nevoiti sa trecem prin momentele astea - iar unii o fac chiar mult mai devreme decat tine.
ideea de baza este urmatoarea:
COPILUL este neputincios si asteapta ca nevoile si dorintele sa ii fie satisfacute de catre ceilalti; ADULTUL este capabil sa isi planifice si sa isi coordoneze actiunile in asa fel incat sa isi rezolve atat propriile nevoi si dorinte, cat si pe ale altora.
stii la fel de bine ca si mine ca acum, la varsta de 20 de ani, esti deja adulta dpdv fizic si ca a sosit momentul sa devii adulta si dpdv mental si emotional.
primul pas este sa incepi sa te imaginezi in postura de adult, ca sa te obisnuiesti cu aceasta perspectiva si sa nu iti mai fie teama de ea.
fa-ti un plan de viata. un plan in care, bineinteles, primesti ajutor si de la ceilalti, DAR NU TE BAZEZI NUMAI PE EI, ci in primul rand pe ceea ce iti doresti si ceea ce poti face TU INSATI PENTRU TINE.
poti, de exemplu, sa faci o lista: pe o coloana sa scrii lucrurile pe care ti le doresti, iar pe cealalta lucrurile pentru care stii ca esti dotata/pregatita sa le obtii. la final, trage o linie si socoteste: vei afla care sunt telurile realizabile si care sunt pure fantezii copilaresti.
apoi PUNE-TE PE TREABA la modul cel mai serios cu putinta.
NU RATA STARTUL IN VIATA!
altfel, peste 10 ani te vei afla in aceeasi postura ca acum, adica vei imparti aceeasi camera cu mama ta si probabil ca vei incepe sa mergi pe la babe ca sa-ti dea in carti si sa afli de ce ti-ai ratat viata. -
-
pt
onna_mobile...hmmmm cam radicala....esti la 20 de ani in nebunia asta o trimiti unde pe fata asta????nu cred ca la 20 de ani ar putea sa se intretina singura....sau poate ai tu vreo idee
.aaa da la 20 de ani poti fi intretinuta..dar nu cred ca domnisoara in cauza asta vrea...deci....??? cam greu de dat un raspuns nu?? o zi buna la toate -
catre iuguana_ana ,probabil ar fi bine sa-ti gasesti un job care sa te tina ffff mult timp ocupata,ceva cu delegatii.sau orice cauta!!!! si las-o pe mama ta sa-si "traiasca suferintele"asa cum crede de cuviinta pt ca si tu vei avea parte de ale tale!!! cauta sa fi responsabila fata de ea dar nu sa-ti asumi responsabilitatea ei!! succes si curaj
-
mai fetelor in nici un caz nu vreau sa fiu intretinuta de vre un bab zbarcit si cu bani la bank sau de vre un avocat bogat care are si aks o sotie si 3 copii si sa ma tine pe post de amanta k sa pot trai si eu.cred k imi va ramane sa ma astept un an sa fiu mai curajoasa si mai independenta si sa am mai multe sanse in viata decat akm si pana atunci sa ma indur cateva. Apropo , am si eu un iubit cam de 1 an asa...si nu asi renunta la el pt unul zbarcit lool clar.va multumesc pt idei si sfaturi akm ramane sa le selectez si sa ma hotarasc cumva ce voi face cu viata mea...mi si mi de multumiri
-
