cancer
-
0 0nu stiu cat de mult sau cat de des a fost discutat acest subiect pe forum,dar..incerc sa-l readuc in discutie......din pacate este vorba de mama unui coleg de-al meu! are in jur de 70 ani,initial a fost la uter,apoi am inteles ca s-a extins la intestinul gros si la nush ce membrana ce inconjoara intestinul
colegul nu stie in ce stadiu este ( din cele 4 existente,dupa stiinta mea),a fost operata,a stat 4 zile la terapie intensiva,acum a mutat-o intr-un salon.Dupa externare ii va face trimitere la oncologie ,pentru luare in evidenta.Cred ca vor urma citostaticele! este femeie de la tara,parea sanatoasa,n-a fost in spital niciodata,pana acum...in fine............nu stiu prea multe date,dar............spuneti-mi daca stiti ce urmeaza?????????sunt sanse??????eu,una nu le prea vad...din cauza extinderii aceleia nu stiu nici cum sa vorbesc si cum sa-l incurajez pe coleg si nici nu stiu cum sa-l sfatuiesc! e bine sa-i spuna mamei sau nu?????????????? -
varsta are o mare influenta in aceasta boala,in ce priveste importanta puterii de refacere a organismului...plus ca extinderea aceea s-ar putea referi la metastaza,faza finala a cancerului din pacate,putini isi revin...am rude care au murit la 50 respectiv 39 de ani din cancer cred ca ar fi mai bine sa-i spuna,si sa-i fie alaturi,oricare ar fi situatia...
-
-
-
Cel mai bine este sa stie.Daca o sa faca citostatice ori cum o sa afle.E mai bine sa fie pregatita sa infrunte situatia.Sunt unele plante care o pot ajuta:catina alba frunze,fructe,scoarta,radacina,mere si pere padurete etc.Sa incerce nu are decat de castigat.Din pacate din scrisoarea dvs reiese ca ar avea metastaze,in acest caz pronosticul este f.rezervat.
Succes -
eu nu i-am spus mamei mele ce are. dar a fost isteata si s-a dus la un alt medic, a zis ca e singura pe lume si vrea sa stie de ce sufera-ca sa vada ce face in continuare. a aflat de la el, s-a documentat in dex ce inseamna fiecare termen medical. dar din pacate sfarsitul a fost acelasi .
acum ,parerea mea este ca ii poate spune in mare ce are, ca sa o determine sa lupte cu boala. nu va mai fi reticenta la tratamentul si interventiile ce vor urma.
orice ar decide, ii doresc sa aiba puterea sa lupte, sa reziste stresului si durerii, iar mamei sale sanatate si vointa. -
Acum e decizia lui daca sa-i zica sau nu, dar eu cred ca ar trebui sa o lase sa-si traiasca viata fara sa se gandeasca mereu la boala. Fara sa vrei asociezi cancerul cu moartea. Sansele sunt minime. Imi pare rau daca ai fi vrut sa auzi altceva,dar asa am vrut si eu sa aud dar din pacate realitatea a fost crunta.Am pierdut si mama si prietena cea mai buna si de aceea incerc sa ma implic ca voluntar in orice fundatie care are ca scop depistare si tratarea cancerului. Si cred ca multa lume ar trebui sa faca acelasi lucru. Lumea trebuie sa cunoasca mai multe informatii, sa afle cauzele si sa mearga din timp la dr., ceea ce inseamna ca trebuie sa-si faca anlaizele mereu. Multa sanatate ii doresc doamnei si multa sanatate pentru toate evele.
-
nu vreau sa crezi ca sunt insensibila si ca am dat un raspuns dur, dar pe mine aceasta boala mi-a dat viata peste cap. Dupa cum am scris si mai sus mi-am pierdut mama acum 7 luni din cauza cancerului. Avea doar 53 de ani si era cea mai buna prietena a mea. Imi pare rau ca a stiut ca are cancer pt ca dupa ce a aflat nu am mai vazut-o deloc zambind, statea ganditoare si parca astepta sa moara. A incercat o perioada sa lupte dar a vazut ca nu era nici un rezultat, ci vedea ca din ce in ce mai rau se simte, iar durerile erau deja insuportabile. Era constienta ce inseamna cancerul, pt ca era si cadru medical.
Mie una imi este greu sa vb despre asta. -
-
Draga nonsens, si eu mi-am pierdut socrul si cea mai buna prietena din cauza acestei boli necrutatoare. Dupa cum reiese din cele descrise sumar de tine, ar fi metastaza. In plus interventia chirurgicala la o varsta totusi inaintata, in cazul acestei boli, eu personal nu o consider de succes. Si in general, cu toate ca multe eve poate ma vor contrazice, mai ales ca nu am studii medicale, nu sunt de acord cu metoda chirurgicala. Cunosc cazuri, apropiati mie, care au optat sa nu faca operatie, schimbandu-si radical modul de viata si au reusit sa stopeze cancerul (intr-un caz, uterin, in celalalt, limfatic). Cred ca in majoritatea cazurilor, medicii sunt neputinciosi, iar stresul unei operatii este de multe ori fatal organismului. Colegul tau ar trebui sa actioneze, dupa cum crede de cuviinta: el o cunoaste cel mai bine pe mama lui, daca este o luptatoare sau este mai delicata si astfel sa evalueze, daca este mai bine sa ii spuna sau nu, pentru a incerca sa invinga boala. Din pacate, este aproape imposibil de invins, iar voi colegii, trebuie sa priviti in continuare cu intelegere si empatie aceasta grea etapa din viata lui, ajutandu-l pe cat posibil, atat cu sfaturi, cat si cu vorbe bune, caci va avea nevoie. -
Eu nu sunt de acord cu cei care spun ca aceasta boala floricica nu poate fi vindecata. Am o cunostinta care a descoperit ca are cancer la laringe si desi medicii ii spuneau ca solutia este "butonul" (parca asa ii spune), ea nu s-a lasat, a facut tot felul de tratamente naturiste si s-a vindecat.
Din pacate aveam si o cunostinta (a murit saptamana trecuta), care desi a descoperit ca avea cancer la stomac, nu a spus la nimeni, si a murit cu exact o zi inainte sa implineasca 30 de ani, in niste chinuri ingrozitoare.
Nu a vrut sa stie parintii, prietenii....nimeni.
Cred ca daca e descoperita la inceput, se mai poate face ceva, pentru a invinge boala. Si cred ca cel mai important e sa nu iti pierzi speranta, sa gandesti pozitiv.
Multa sanatate!