Cum pot sa salvez viata?
-
0 0Dragele mele,
Constat cu stupoare cum noi, oamenii, de aici si de aiurea, ca indivizi sau ca organizatii economice sau de alta natura din care facem parte, ne pierdem in grijile si preocuparile zilnice si ignoram "the big picture": Planeta noastra si Viata de pe ea se distrug vazand cu ochii! Oare cati oameni trebuie sa mai moara in catastrofe generate de schimbarile radicale ale climei, pentru ca noi, oamenii, daruiti de Dumnezeu cu minte, suflet si constiinta, sa ne solidarizam si sa stopam dezastrul? Cate specii de animale trebuie sa mai dispara? Cate paduri sa mai fie taiate sau sa piara in incendii? Cate deserturi sa mai apara peste noapte? Activitatea economica a omului este cea care a generat si a accelerat dezastrul ecologic la care asistam cu totii. Oare suntem chiar atat de iresponsabili, si preferam sa inchidem ochii si sa "ne bucuram de viata atat cat o mai fi"? Cine ar putea sa stopeze dezastrul, sa influenteze major lucrurile in acest sens? Politicienii de pe tot globul, si marile companii internationale, in primul rand. Dar nu o vor face din responsabilitate. Ar fi facut-o pana acum, daca ar fi avut simtul responsabilitatii. Doar o presiune puternica si continua din partea societatii, in majoritatea tarilor lumii, le-ar forta sa ia masuri radicale. Bineinteles ca nu e usor, bineinteles ca orice masura ce restrictioneaza o activitate economica are implicatii sociale si financiare pentru multi oameni. Dar ce preferam? Sa nu facem nimic, si sa ne "salvam" economia si cotatiile actiunilor la bursa pe termen scurt (scurt insemnand poate pentru unii ani de zile, pentru altii luni, pentru altii zile, depande fiecare cand va fi impactat de dezastrele climatice si naturale), sau sa ne batem capul sa gasim solutii care sa salveze Planeta si Viata, chiar daca pe termen scurt sunt niste costuri sociale pentru unele companii? Dumnezeu ne-a facut creativi, daca vrem sa rezolvam ceva, gasim o solutie. Totul e sa vrem, si sa prioritizam acel lucru. Savantii trag de mult semnale de alrma, si sunt sigura ca au si solutii. Dar nu-i asculta nimeni. Politicienii sunt prea preocupati cu apararea intereselor economice ale grupurilor pe care le reprezinta, ale celor care ii sponsorizeaza. Oare cum ar fi daca am intelege ca, desi suntem unici, suntem in acelasi timp uniti in destinul nostru comun ca umanitate? Dihotomia universului creat de Dumnezeu exista si la om: unic/diferit, dar in acelasi timp similar/dependent de ceilalti. Unitate in diversitate. Dezastrul final nu va discrimina intre bogati si saraci, politicieni si oameni simpli, crestini si musulmani. Toti vom avea aceeasi soarta, daca nici in al 25-lea ceas nu ne vom solidariza pentru Viata. Ce-ar fi sa iesim cu totii in strada, intr-o zi, in toate tarile, si sa cerem politicienilor sa stopeze dezastrul si sa prioritizeze solutiile pentru Viata? Oare am piutea face asta pornind de aici, din Romania, spunand din om in om? Ce ziceti? -
iti dau dreptate si e f interesant acest subiect.
Aseara venisem de la munca, prin calvarul de Bucuresti si eram franta. in casa cald, afara cald...m-am dus sa dorm insa nu puteam asa ca am dat drumul la aer conditionat si ma gandeam ce bine ca traiesc la oras, ca ce m-as face la tara undeva, unde nu ai conditii..in fine, apoi m-am judecat si m-am simtit ipocrita sa gandesc asa, de ce? pentru ca simpul fapt ca eu consum atat de mut curent si fac atat de multa poluare,pentru aceste conditii, inrautatesc si mai mult situatia planetei, a noastra, si mai ales a celor care nu au posibilitati, carora le-au secat fantanile si nu au apa de baut si apa pentru animale, a celor care nu au supermarketul langa bloc si isi procura hrana din gradina.
E un fapt real.
Trebuie sa facem ceva ca omenire insa ce?
Mitting?
da, sunt de accord? dar daca prostestam nu schimbam.
trebuie sa venim cu solutii viabile si puse in practica
deci: solutii!!!!!!!!!!!!!
Idei:
putem sa o facem, trebuie sa fim uniti in aceiasi directie, stiu ca suna un pic ciudat.
Pana la urma este o problema de VIATA sau de MOARTE!
Avem nevoie de curaj si determinare, sa fim umani!
Ma intreb insa: ne este greu sa ne salvam pe noi sau sa luam decizii care ne privesc direct atanci cand ne este greu, ne este si mai greu, sa decidem ca sa ne fie bine!
Ne certam pe lucruri marunte si nu reusim sa ne intelegem in probleme minore, pentru ca fiecare din noi vrea dreptatea lui!!!
Oare o sa reusim sa ne mobilizam pentru acest scop nobil? sau o sa ne facem ca nu este nimic anormal, totul este bine si cu dumnezeu inainte?
va pup -
