Ce sa fac?
-
0 0Sunt intr-o mare dilema sau mai bine zis am o mare problema...am ramas insarcinata
.Multi ar spune ca e un lucru frumos,un dar de la Dumnezeu,nu zic nu,in schimb sunt destul de tinerica,mai bine zis sunt eu insumi o copila si sincer nu ma simt in stare sa dau nastere unei creaturi...daca ar afla parintii nu pot spune k m-ar omora,dar ar fi o dezamagire cumplita,tata e bolnav si nu vreau sa se intample ceva cu el,mama e cea care munceste si ne intretine si acu are si ea probleme...eu una inca invat,imi place ce fac si sincer dupa cum am mentionat sunt prea copil sa dau nastere unui alt copil.Prietenul meu a zis ca ma sustine orice as alege sa fac...ideea avortului ma ingrozeste,nu ma simt in stare nici de asa ceva,am auzit ca e foarte rau.Stiu deasemeni k e si un pacat imens ....ma simt terminata...nu am cu cine vorbi la ora asta,plang de cateva ore bune dar asta nu ma ajuta cu nimic,deoarece cu inconstienta mea am comis o greseala imensa.Vreau un sfat va rog frumos....nu ma criticati,desi stiu ca altceva nu merit 
poate au mai fost persoane care au trecut prin asa ceva si acum pot sa imi dea un sfat.De felul meu sunt o fire optimista,dar acum simt ca totul e sfarsit...nu mai vreau nimic de la viata tinand cont ca ea mi-a dat multe si eu am dezamagit-o.Va multumesc... -
-
Nu mai plange, si nu te mai consuma atat! Faptul ca prietenul tau te sustine ar trebui sa iti dea putere. Eu zic sa discuti cu mama ta. Neaparat. Spune-i ca parerea ei conteaza mult pt tine. Banuiesc ca esti inca eleva, dar nu-i un capat de tara, nu esti nici prima, nici ultima careia i se intampla. Referitor la avort, faci cum iti dicteaza credinta si constiinta. Insa operatiunea in sine nu e chiar atat de hororr, pe cum o prezinta unii. Nu ti-o spun pt a te incuraja sa faci chiuretaj, ci doar pt a-ti lasa loc pt alternative... Ce va fi, depinde mult si de prietenul tau, si de familia ta. Sterge-ti lacrimile si incearca sa te aduni, sa gandesti lucid. Nu va fi usor nicicum, insa tot raul spre bine!
Ai grija de tine! -
de cat timp esti insarcinata?am avut in clasa a12 o colega insarcinata.a vb cu diriga si i-a explicat de ce are asa multe absente iar ea a inteles-o si a term cu bine ,a nascut ,a luat bacul.vb cu mama ta .ea o sa te ajute sa-l cresti.nu lua tu singura decizia de a avorta de frica parintilor.s-ar putea sa regreti mai tarziu.stai linistita ca o sa treaca.parintii sunt cei care te vor ajuta nu strainii
-
Buna
Stiu ca e pacatul mare sa scapi de el, si poti ramane cu traume, dar eu consider ca e pacatul si mai mare sa aduci pe lume un copilasi care sa-l chinui, sa nu poti sa-i dai o familie, pe de alta parte daca consideri ca prietenul e de nadejde, parintii ambilor o sa va ajute se poate. Multe fete sunt mamici de tinere si sunt fericite.
Gandestete ce poti sa-i oferi si daca tie ti-ar place o astfel de viata .
O sa treci si peste asta. -
draga mea #suflet tradat#m-i se rupe inima sincer zis citind randurile.totusi sfaturile sfaturi ramin,decizia v-a fia voastra.prima data si eu intreb:CATI ANI AI?stiu oricum ce haos se desfasoara in tine,dar trebuie sa le aranjezi.primul copil trimis pe drum poate avea urmari ,nu de regula dar s-ar putea ca urmatoarea sarcina dorita sa nu fiecu succes.acesata cale v-a fi cu suferinta psihica oricum.a duoa cale depinzand de varsta,de anturaj,de conditii,....totusi mama ar fi cel mai aproape de tine depinde cum santeti de atasati.cred ca are dreptul de a afla si oricum v-a reactiona,sa stii ca v-a suferi cu tine.nu ar fi mai bine cu prietenul impreuna ,sa stati de vb.cu ea chiar faratata prima data daca ti-e jenant.
impreuna cu mamele poate o sa vedeti mai lucid,si primiti o mana de ajutor.STIU ca e greu curajul raspunderii acum,dar luati-va inima-n dinti si credeti in cel din sus ca v-a feri de cele rele si va indruma spre bine,Evi -
Da ce sa zic...incepusem sa ma mai linistesc dupa o noapte de nesomn si ganduri plus informatii legate de avort pe net.Mama ce pot spune...o iubesc enorm,dar niciodata nu am avut o relatie prea apropiata,discutam doar chestii strict legate de scoala.Varsta probabil ar cam fi de ras am 19 ani,unii ar spune ca hmmm nu e asa grav dar eu ma cunosc si sunt constienta ca nu vreau asta...sincer iubesc copiii,dar vreau intai sa lupt sa imi fac o cariera...prietenul meu are 20,tanar si el,necopti la minte.Tin sa precizez ca am cel mult trei sapt de sarcina si sincer ma gandeam k e mai bine sa fac avort
-
-
Vroiam si eu sa iti raspund si sa pun in balanta cele doua alternative ... mai mult prima
dar daca tu ai ales (se pare ca esti hotarata), te rog ai mare grija sa cauti un medic bun, eventual cauta tot pe net, chiar daca poate te costa mai mult, nu apela la o policlinica de cartier, riscurile sunt mari, mai ales ca am mai auzit cazuri cand dupa un avort ea nu a mai putut ramane insarcinata niciodata, ceea ce la un moment dat in viata devine o adevarata tragedie.
Bafta si fii tare! -
-
-
-
Sper ca mesajul meu sa nu ajunga prea tarziu!!!Nu vreti sa fiti niste parinti tineri,sa cresteti impreuna cu copilul vostru,sa va confunde lumea pe strada ca surori???Sa aveti chef de joaca si sa va intelegeti copilul,fiind de varste apropiate???Eu am gandit tot asa,copilul sa vina cand e cazul...intai cariera,o casa,toate bune si frumoase...numai ca acum nu vrea sa vina!!!Desi nu am niciun avort,prima sarcina a fost o extrauterina si acum sansele de a avea un copil sunt mai mici,desi eu tot sper.Dupa ceva ani,m-am convins ca nu se compara nicio cariera din lumea asta cu un copil.Si apoi,banuiesc,ati terminat liceul,va iubiti,va intelegeti,de ce sa nu apara si implinirea voastra??Toate vor veni pe langa copil si inca mai repede,veti avea ajutor de la Dumnezeu.Daca eu nu te-am convins,vecina mea avea un bebelas de 6 luni,sta cu chirie si s-a intamplat sa ramana gravida....asa ca dupa lupte interioare s-a hotarat si iata a nascut al doilea bebelas!!!Sanatosi amandoi si ea la fel si toate le-a rezolvat mai greu,mai usor,dar cu un zambet de copil in fiecare dimineata!!!Nu zic ca va fi usor,parintii vor fi suparati o perioada,dar cand vor tine un ingeras in brate se vor topi,iar voi,fiind tineri nici nu veti sti cand creste...Sper ca Maica Domnului sa fie langa voi,sa va lumineze,orice ati alege,dar morala pe care am invatat-o eu este:lasti copii sa vina cand vor ei,nu cand vrem noi!!!