mai, voi simtiti la fel? sau am pb?
-
0 0fetelor, voi aveti o stare de dispozitie constanta, sau va apuca asa, din cand in cand, cate o stare de indispozitie?
eu constat ca periodic, de cele mai multe ori in apropierea "momentului" - inainte, in timpul, sau dupa - intru in oala cu melancolie, si vad totul in negru... uneori ma tine un moment, si ma redresez, alteori poate sa tina cateva zile...
atunci simt nevoia sa fiu tinuta in brate... -
-
-
asa, si problema e ca nu stiu de unde pana unde e "acceptabil" si de unde devine patologic...
sa va dau un exemplu - am avut zilele astea o dispozitie de zile mari - inclusiv in zilele critice, cand am fost foarte activa, am facut ce mi-am propus, am avut grija nici sa nu ma suprasolicit - ce sa mai - a fost ok. la 2 zile dupa, adica ieri, am cazut intr-o superoala cu melancolie si intr-un final m-a apucat un plans de numa numa...
dand firul inapoi constat ca multe din crizele in cuplu apar in acea perioada.... - zbang! - si ca discutii in contradictoriu si faze din astea tot cam atunci sunt...
am tot zis ca no, sunt femeie, si toate femeile trec prin asta...
acum va intreb pe voi... - la voi cum è? -
-
Bioritmul da stari fluctuante. Hormonii la fel. Mie mi se intampla, dar incerc sa ma controlez, si la serviciu, si in cuplu, ca zic: deh, materia cenusie e mai tare decat alte "materii"!
Doar ca uneori si asta e afectata, saraca, adica constat brusc ca am cate o pana de inteligenta, de memorie, de rapiditate in gasirea solutiilor... 
Noroc cu zilele de genialitate absolut debordanta!
Patologic devine doar cand starile se exacerbeaza si mai apar si alte tulburari.
dar in perioada asta, exista si o influenta astrala in sensul celor spuse de tine. Multa lume o resimte. -
bine, mai, si ce e de facut?
ca nici sa iti dai viata peste cap la fiecare buturuga iesita in drum, nu e bine...
sincera sa fiu, daca le iau ca la carte, imi vin solutii, si de multe ori functioneaza, dar pur si simplu - nu stiu - simt nevoia de ajutor...
ce ar trebui sa faca barbatul intr-o situatie de genul asta. la ce putem sa ne asteptam de la el, si ce anume trece doar cu timpul
rad, eu, rad... -
Barbatul meu e toleranta intruchipata! Motiv pt care daca incep sa tip sau sa fac urat am ocazia sa ma aud doar pe mine. Si asa de puternic este ecoul in urechile mele, incat imi dau seama ca sunt penibila si sfarsesc prin a-mi cere scuze. Sigur sa sunt si zile in care ii retez calmul:" Cearta-te, ma, si tu cu mine! Iti spun eu ca sa zici!"
-
beauty, si ce anume ai defini tu ca fiind exacerbat? si care sunt acele alte tulburari?
ca mie starea de pesimism sumbru mi se pare o tulburare... uneori poate aveam dureri foarte mari, dar stateam cumintica si eram cat de cat vesela, faceam si glumite - moralul era ok... dc ma simteam foarte rau, dormeam si gata (cand se putea)...
dar sa ma apuce plansul si sa ma tina ...cateva ore mi se pare f naspa... -
mda - dragut.
al meu la inceput nu zicea nimic - dupa un timp mi-am dat seama ca nu zicea, si ca era foarte politicos, dar de fapt il rodea tare treaba. in timp a inceput sa fiarba. iar acum are alergie...
da eu nu vorbesc acum neaparat de a fi tafnoasa-care e si aia, de ce sa nu zic. ci de starea pur si simplu de moliciune si de stress.
ideal ar fi ca eu sa fiu tot timpl zambitoare, tonica, cu voia buna, si idei pe tava! si cand nu e asa - ce- eu nu stiu ce e aia stare de echilibru??
asta ma intreb eu acum?
oare am o problema, sau e normal ca sa mai accepte si el ca pot avea momente candpur si simplu am nevoie de el langa mine. sa il simt. atat. si in care nu trebuie sa simt ca se asteapta la luna de pe cer de la mine...
poate trebuia sa postez la dragoste, avand in vedere conexiunea cu el, dar am postat aici pt ca privesc reflexia in relatie doar ca pe o consecinta.
off. uneori stau si ma intreb pt barbati cum o fi. cum o fi sa nu ai de a face cu PMS...? -
da evya, din pacate si mie mi se intampla la fel.
eu ma simt asa inainte si primele zile. sunt un pachet de nervi, ma cert din orice, foarte sensibila (eu sa tip da' el nu
). cateodata imi vine sa las totul balta si cad intr-o melancolie... nimic din ce fac de obicei cu placere nu ma multumeste si ma plictisesc repede... etc. -
hm. am gasit ceva:
How PMS affects men
No, men don't get PMS, Ussher says.
She says there's no evidence that male moods are influenced by hormones and while male moods may fluctuate, there's no predictable cycle.
However, some research has shown that men's mood cycles can follow that of their partners, and this isn't just a case of male "me-too-ism".
"If you're a man living with a woman who has a very clear mood cycle then it's inevitable you're going to be affected by that, but it doesn't mean you have PMS."
Living with a premenstrual partner can be a bewildering, frustrating and often isolating experience for men.
"Male partners particularly don't know what to do," Ussher says.
"They report they feel confused, they feel that whatever they say is wrong. A lot of them just really don't understand how it can be happening. Some of the men feel quite helpless."
In contrast, women in same-sex relationships have told Ussher they feel they partner is more supportive and they feel less need to "get away from them premenstrually".
"The way we're interpreting it is firstly that women are more understanding about premenstrual changes because they often get them themselves," she says.
"So women are less judgmental of it, whereas male partners are much more likely when they don't understand to blame the woman.
"There's also lots of research showing women are more likely to take supportive roles in relationships anyway…so if you're a premenstrual woman with a woman partner your partner's more likely to say, put your feet up, go and have a bath, don't worry about what you've got to do today -
e cat se poate de normal, iar barbatii n-ar trebui sa ne judece pt asta! Ar fi trebuit sa ne ia cu instructiuni de utilizare in care sa scrie ce si cum, dar... Pur si simplu, este o chestiune care trebuie inteleasa! Sigur ca daca depaseste niste limite si devine isterie, atunci e o problema! Dar nu cred ca e cazul... Melancolia si blegeala sunt numa bune! Dar acceptati-le si voi, intelegeti-va pe voi inseva.
-
evya, in general nu am avut probleme cu PMS-ul, stari de rau, nervi si altele.
Adica mai am si eu zile proaste, ca tot omul, dar care depind de gradul de oboseala, stress...
Eu de ex. ma resimt in prima zi de ciclu, caci ma doare burta timp de cateva ore, si atunci normal ca sunt mai apatica, fara chef de nimic. Pe urma sunt ok. -
-
Salut evelor! Envya tot citind mesajul tau mi-am dat seama ca si eu sunt in aceeasi situatie cu tine.am aceleasi stari pe care le-ai descris tu mai sus.
Fiind ingrijorata de ceea ce mi se intampla am dat repede fuguta la o prietena de-a mea care isi da doctoratul in psihologie si am intrebat-o daca este normal ce mi se intampla sau sunt eu vreun specimen ciudat sau poate(Doamne fereste) sunt bolnava cu capul.Mi-a explicat ca este ceva normal ca in perioada de menstruatie, inainte si dupa, unele femei au stari de depresie si sunt mai sensibile. In fine mi-a explicat ea cum sta treaba si am inteles ca nu toate suntem la fel si ca fiecare dintre noi suntem construite de asemenea natura incat fiecare caracter feminin are partile lui pozitive si negative.
Ideea este ca atunci cand se apropie perioada "dusmana" trebuie sa fim cat mai constiente de acest lucru si sa ne inarmam cu cat mai multa rabdare si intelegere fata de propiul nostru corp si fata de propria noastra persoana.
Crede-ma ca am avut si eu probleme in cuplu din aceasta cauza caci partenerul meu nu stia despre ce este vorba , adica nu stia ca in perioada de menstruatie, inainte si dupa, femeia este mai sensibila si altfel percepe lucrurile si pe cei din jurul sau.
In concluzie nu te gandi ca esti diferita sau ca ai ceva ciudat. Fiecare reactioneaza altfel. Incearca sa fi cat mai deconectata si cat mai pasiva. Eu am inteles sistemul si crede-ma functioneaza. Succes! -
eu nu am in fiecare luna schimbari drastice de dispozitie - poate de aceea imi dau seama foarte clar cand o iau razna.
iar cand o iau razna, caut sa imi focalizez energia in activitati fizice cat mai intense, care ma echilibreaza. stiu asta de pe vremea cand faceam fitness: aia a fost o perioada in viata mea cand nu am avut pic de sindrom premenstrual si nici dismenoree.
in ceea ce priveste viata de cuplu, SPM poate fi aliatul nostru, daca stam sa ne gandim bine. asta pentru ca deseori, numai in perioada aia avem curaj sa spunem lucrurilor pe nume.
faptul ca barbatii sunt dezorientati se intampla, cred eu, numai pentru ca s-au obisnuit ca in restul timpului sa fim dragute, docile, sa tacem si sa le inghitim totul, pline de "intelegere".
numa' ca... inghitim ce inghitim pana cand ne ajuta SPM sa spunem ce ne derajeaza la ei
as fi curioasa sa stiu daca nu cumva in perioada aia avem un nivel mai crescut de testosteron, care ne face sa fim asa cum sunt barbatii zi de zi, adica mai combative si mai agresive. -
DECI DA!!!!!!!!!
"Motivul pentru care femeile au sindrom premestrual este acela ca le creste nivelul de testosteron. Dar lucrul cel mai interesant este ca nivelul lor de testosteron nu este niciodata mai mare decat acela pe care il au barbatii. Asta incat, atunci cand vine vorba de sensibilitate si nervozitate, barbatii au mai multe probleme - si asta 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamana si 4 saptamani pe luna."
Prin urmare, dragele mele, cand partenerii nostri o sa se mai planga de SPM-ul nostru, sa ne amintim ca noi le suportam lor un fel de SPM permanent... si sa le dam la oase! -
cred ca tre sa astept perioada ca sa ii dau la oase
ai punctat foarte bine, ca eu imi dau seama ca e ceva aiurea, cand e mai altfel decat in alte luni. am facut si eu ceva sport si intr-adevar cand sunt activa am mai putine probleme. ce m-a debusolat acum este ca am fost activa, si totusi am avut o cadere destul de naspa. dupa ce am postat topicul m-am apucat sa caut pe net si se pare ca si treaba asta e inclusa pe lista neagra a simptomelor: stare de dinamism, dupa care cadere brusca a moralului...
ee, si ca sa spun povestea pana la capat...
acum o luna am inceput sa iau un tratament homeopaaat (am vazut si aici ceva subiecte deschise pe tema asta). cum mi s-a parut destul de stranie intensitatea cu care am trait starile respective, am sunat la medic si am povestit de-a fir-a par...
Oricum, din capul locului, de cand am inceput tratamentul, mi-a fost clar ca s-ar putea sa am momente cand ma voi simti rau, si cand ceva emotii mai vechi se vor reactiva. dupa prima saptamana de tratament in care mi-a fost cam rau (un rau ciudat, din senin, strain de mine, nu stiu cum sa spun - si ca nivel de intensitate), totul a fost super superbisim. pana la momentul cu pricina
no, se pare ca e legat si de tratament si buba a busit cand eram eu predispusa sa fiu mai sensibila...
ca sa va faceti o idee - inchipuitiva ca toate starile naspa si toate ideile aiurea pe care le-ati avut de-a lungul mai multor luni, vin si se condenseaza, de le simti pe toate in acelasi timp... brrrrr...
bine ca a trecut...
partea faina e ca acum parca mi-e mai bine ca inainte - ca dupa orice durere, tare liniste si bine e cand inceteaza
si am si atitudine de genul - ce prostuta ai fost, cum de ti-a putut trece asa ceva prin cap!
oricum - de data asta i-am spus domnului - fii atent! mi-e rau... mi-e rau ca mi-e mie rau, nu ca am ceva cu tine sau ca ai fi tu parte din problema. mi-ar placea daca ai fi langa mine, oricat de ursuza as fi. dupa o prima zburlire, a fost intelegator si tare bine mi-a prins
dar sincera sa fiu, asa de bine ar fi daca nu ar trebui sa ii spun, si sa trebuiasca sa "lucrez" la el pana pricepe...!!! -