intre viata si moarte!!!
-
0 0prietena mea se afla intr-o situatie dificila.A ramas insarcinata si nu vrea sa pastreze copilul.Vrea sa merg eu sa-i fac programarea si sa platesc.Eu am sfatuit-o sa se gandeasca f bine inainte de a face pasul asta.Nu stiu ce sa fac,nu as vrea sa ma implic in asa ceva dar nu vreau nici sa o las singura.Ce pot face?Oare cat ar costa avotul cu totul?Daca merg sa-i fac programarea si sa platesc tot nu stiu cati bani sa iau cu mine...sunt f stresata, si ea nu ma asculta deloc, o tine tot pe a ei.O vecina mi-a spus sa iau cu mine in jur de cinci mil...doamne...sunt intr-o situatie fara iesire mi se pare...pe ea nu vreau sa o las singura dar nu pot nici sa fac ceea ce m-a rugat si nu e vb de rusine, mi-e mila de ea, de copil...de tot.astept sfaturile si parerile voastre.multumesc.
-
Ceau,
Esti credincioasa (ortodoxa)?, daca da nu te baga, deoarece pacatuiesti la fel de mult ca si prietena ta. Cum a spus cineva mai de vreme stiu eu ce spun, si eu am fost de VREO CATEVA ORI cu doua prietene de ale mele (surori), care sunt casatorite si au cate doi copiii, dar si azi dupa atatia ani ne simtim cu totii vinovati (adica si sotii lor, care veneau sa ne ia de la cabinet). Daca imi permiteti (mai ales prietena ta) sa lase copilul sa vina pe lume ca mai tarziu nu se stie ce se poate intampla.Nu el a cerut sa vina pe lume. Eu am avut certificat de intrerupere de sarcina de pe vremea raposatului si tot am dat nastere la doi copii minunati pe baza de semnatura ( a se intelege ca eram foarte bolnava si nu aveam voie sa nasc si pe deasupra nu eram nici casatorita). Mi-a fost foarte greu, dar m-am descurcat tot cu ajutorul prietenelor si mai putin cu al familiei, iar dupa multi ani si multe eforturi acum suntem o familie
fericita (m-am casatorit cu tatal copiilor inainte de a da nastere celui de-al doilea copil). Chiar daca v-am plictisit poate te razgandesti.Vorbim -
Dupa cum povestesti se pare ca ea e foarte agitata acum. Trebuie sa o determini in vreun fel sa se linisteasca si sa gandeasca cu mintea limpede ce vrea cu adevarat si cum e cel mai bine, sau...cel mai putin rau. E vorba de un pas foarte important in viata ei si ar fi bine sa nu apara regrete in viitor.
-
chism, tu esti prietena sau prietenul ei?
ce varsta are prietena ta? e eleva/studenta? depinde financiar de parinti?
daca esti prietena ei, parerea mea este sa refuzi sa-i faci tu programarea pentru avort. ai putea sa o insotesti in ziua avortului, pentru sprijin fizic si moral... dar... actiunile decisive e mai bine sa-i apartina ei, nu tie.
o inteleg ca ar vrea sa imparta povara asta cu cineva, dar este nedrept sa arunce o parte din responsabilitatea deciziei sale pe umerii tai. inca nu ai facut nimic si uite, deja suferi si te mustra constiinta. -
Buna!!Ma bucur ca imi spuneti parerile voastre.Eu sunt prietena ei. Ea are 20 de ani si este disperata,iar tatal copilului nu vrea sa auda de ea.Cat despre parintii ei...sunt plecati in italia de trei ani, bani nu-i prea trimit, asa de taxe la bloc,de mancare ii face matusa ei, nu au incredere deloc in ea.Azi trebuia sa-i fac programarea, dar nu am mers, am decis ca e mai bine sa nu bag, exact cum ma sfatuia si o eva.Daca o sa decida sa nu-mi mai vorbeasca f bine,dar nu vreau sa am pe constiinta asa ceva.Am discutat cu ea si i-am zis sa incerce sa se bucure ca e insarcinata si sa nu vada copilul ala ca pe o lepra,oricum e bine in clipa de fata, ea zambeste, se mai gandeste pana maine.Nu stie ca nu am facut programarea.I-am vb doar de riscuri si s-a ingrozit. Sper sa-si revina.Va tin la curent cu tot.Multumesc pt fiecare rand scris.
-
"Ea are 20 de ani si este disperata,iar tatal copilului nu vrea sa auda de ea.Cat despre parintii ei...sunt plecati in italia de trei ani, bani nu-i prea trimit, asa de taxe la bloc,de mancare ii face matusa ei, nu au incredere deloc in ea."
Dupa cum vorbesti de ea, se pare ca totusi ceva probleme sunt cu ea, din moment ce la 20 de ani nu se poate intretine, nu isi poate face mancare, etc, etc.
Cum e de fapt aceasta prietena a ta? Daca e chiar atat de iresponsabila, nu stiu ce sa zic...