inca o panicata...
-
3 2Buna, fetelor ! Si eu tot despre panica asta nenorocita scriu... Sunt o clujeanca panicata... De trei luni ma tine, atacuri de panica, mi-e frica sa fiu undeva singura, am mers la 3 psihiatri, fiecare cu alt tratament bineinteles... am ajuns la urgenta de 6 ori... in fine, tot tacamul... acum am ajuns dependeneta de xanax...
Dar problema cea mai mare a mea este ca nu am prieteni! E groaznic! Daca vreau sa ies la o gura de aer, nu am cu cine... de cateva ori am iesit cu ai mei !!! Daca vreau sa ies cu copilul meu in parc, nu pot daca nu mai vine un adult cu noi! E groaznic sa fii dependent de cineva!
Nu stiti cumva daca nu exista grupuri de suport pentru asa ceve?
Si mai vroiam sa stiu daca mai exista printre voi persoane asa ca mine, adica fara prieteni ? (nici nu stiu cum am ajuns aici, caci doar in liceu aveam prieteni!)
Oricum, e binevenit orice sfat de la cineva la fel de singura si panicata ca mine...
Va pup,
Julie. -
Imi pare rau...Nu sunt din Cluj... dar am avut un timp aceasta "frica" de tot si toate. Psihiatrul nu mi-a fost de nici un folos, eu singura m-am "vindecat" prin autosugestie: e bine, nu-i nimic rau, e frumos, citeam lucruri placute, bancuri... Imi pare rau ca suntem atat de departe, ne-am intalni si am vorbi. Oricum NUMAI DE TINE DEPINDE CUM TE VEI SIMTI! Te asigur!
Mult curaj, optimism...Iata, e o toamna superba afara! Bucura-te de tot coloritul, chiar si al fructelor si legumelor din piata.... -
-
-
Se poate! Stiu ca este greu(pe propria-mi piele am simtit-
dar noi putem sa tratam cauza, nu efectul. Ne cunoaste, stim ce anume nu ne convine, ce nu ne place. E bine ca macar unghiul de vedere sa-l schimba! Sa incepem cu locul unde traim: sa-l facem mai curat, mai luminos. Apoi totdeuna copacii, florile, cerul exista! Si multe aspecte care ne-au placut! Apoi vitaminele naturale sa nu ne lipseasca. Dati cautare pe un motor si veti gasi asa ceva ptr. neputinta de a vedea viata: frumoasa, luminoasa! Sa privim copii, curiosi, frumosi, veseli... Iar literatura ne ofera o multitudine de idei. Prieteni nevazuti ne asteapta acolo. Ei au reusit!
cu tot dragul, cu speranta L. -
ravia, de 2 ani tot asa o duci? pai atunci bravo tie ca ai reusit sa-ti pastrezi mintea intreaga si inca sa ma mai si incurajezi pe mine... eu doar de 3 luni sunt asa si de cateva ori efectiv am simtit ca imi pierd mintile, ca parca incep sa-mi pierd controlul asupra mintii... asta e mai groaznic decat toate senzatiile acelea fizice (puls crescut, lipsa de aer, ameteli etc.).
Si mai spune-mi... cand iesi afara cu cine iesi? acum iei ceva medicamente? ceva terapie faci?
hmmm... aveti dreptate toate cand ziceti ca trebuie sa-ti gasesti lucruri de care sa te bucuri, natura, etc... dar daca n-ai cu cine sa impartasesti aceste mici bucurii, atunci tristetea e mai mare... e nevoie totusi si de cineva cu care sa comunici in jurul tau, iar mie asta imi lipseste !
peste o saptamana mi se termina concediul si incep serviciul ... si mi-e o groaza de moooor !
... in fine,asta e !
(mama ei de panica ! ) -
Sa stii ca oricat de banal suna, te poate ajuta si sportul. Mai ales alergatul. Mergi la o sala, daca ai posibilitatea, acolo sunt si altii si produci si ceva hormoni ai fericirii in timpul efortului fizic. Nu-ti pot explica mai stiintific.
Am avut ceva asemanator, dar eu nu mai puteam iesi intre oameni si am avut amnezii de cateva ori. Mi-au dat ceva medicamente dar le-am luat numai o saptamana. Mai vorbeste cu noi pe net, dar vezi sa nu-ti petreci tot timpul la calculator!!! TRebuie sa privesti in tine sa-ti dai seama carui fapt se datoreaza starea ta. Ce-i cu sufletul tau??? -
-
-
Draga Julie, in Cluj este un bioenergetician f.f. bun care are rezultate excelente si pentru psihic. Il cheama Nedelcu Mircea si nr. de telefon este 0722889924. Suna cu incredere pentru o programare. Daca este in Cluj, o sa-ti raspunda el, daca este plecat, o sa-ti raspunda sotia lui si iti va spune cind revine. Este o persoana deosebita si iti spune clar daca te poate ajuta si iti da sfaturi prietenesti. In rest, gaseste-ti ocupatii care sa te acapareze si in sinea ta sa negi faptul ca ai fi bolnava. Nu e usor, dar cu perseverenta, incetul cu incetul, vei reusi. Bunul Dumnezeu sa te ajute!!!
-
Fetelor, imi pare nespus de rau cand aud prin ce treceti, dar imi inchipui ca trebuie sa existe solutii, problema este sa gasesti persoana competenta sa te vindece, nu numai sa te sedeze. Voi sunteti tinere si organismul si mintea lupta mult mai bine, dar ce ma fac eu cu mama mea, care a inceput cu aceleasi simtome, in plus, nu se putea organiza in nici un fel, chiar daca era vorba de mici treburi prin casa, iar acum a inceput sa aiba obsesii. Nu stiu cum sa ma port cu ea sa o linistesc, nu stiu cum sa vorbesc cu ea... -
Buna, evelor!
Imi pare, sincer, rau ca treceti prin asa ceva!!!!
Sa va ajute Dumnezeu sa fiti tari si scapati de aceste stari foarte urate, grele...!!!
Eu, in urma cu aprox 5 ani, am avut o problema asemanatoare cu a voastra. Mi-am gasit iubitul, cu care aveam o relatie de 7 ani, cu alta femeie. Am ajuns foarte rau din cauza asta si am intrat intr-o depresie foarte urata din care nu reuseam sa ies nicicum. Lu-am nonstop medicamente(xanax+multe altele), injectii, dar fara efect. Vazand ca nu reusesc sa-mi revin , medicul a spus ca trebuie sa-mi fac rost de injectii din Ungaria(numai acolo gaseam, cu reteta), care erau foarte scumpe(7 milioane/saptamana). Am spus ...fac orice numai sa-mi revin(cand ma uitam in oglinda imi plangeam de mila cand vedeam in ce hal am ajuns, aratam ingrozitor)...eram foarte slaba, nu mancam , nu dormeam, nu vorbeam cu nimeni, ma izolasem de toti si toate...familie, prieteni, colegi, nu mai vroiam sa traiesc, tot timpul plangeam, nimic nu ma mai bucura, nu vroiam sa ies din casa, nu ma uitam la televizor, nu ascultam la radio findca orice lucru imi amintea de el si imi facea mai mult rau; la servici cand vorbeau colegele despre iubitii lor eu incepeam sa plang si fugeam in baie fara sa spun la cineva ce mi se intampla...nimeni nu stia. Asa am "trait" 7 luni pana cand Dumnezeu a facut ceva(ma rugam foarte mult)...am dat reteta unei persoane care mergea saptamanal in Ungaria, dar persoana respectiva a pierdut reteta(pe moment-a gasit-o dupa un timp acasa, rupta)si nu a reusit sa-mi cumpere injectiile. De atunci ceva s-a schimbat, treptat, am inceput sa ies din casa, sa ma incurajez singura(cand ajungi in starea respectiva nu suporti sa-ti spuna cineva ce si cum sa faci findca nu stie prin ce treci, nimeni nu intelege, numai cine trece prin asa ceva, nimeni nu poate sa te ajute..doar sa fie langa tine-asa a fost la mine), sa incep sa ma bucur de lucruri simple...soare, un copil mergand pe strada, de flori..., am inceput sa alerg aproape in fiecare seara, usor, am inceput sa povestesc prietenelor prin ce am trecut si cum ma simt(s-au speriat cand le-am povestit si au spus ca ele inebuneau dc treceau prin asa ceva si , mai ales, sa fie singure, sa nu vorbeasca cu nimeni),am luat foarte multe vitamine(m-am ingrasat), am inceput sa dorm, sa ies in oras, in baruri(unde nu mergeam niciodata), ...si dupa un timp a aparut in viata mea ultimul meu EX, care m-a ajutat foarte mult(se comporta cu mine ca si cu o printesa..), m-a ajutat sa scap, definitiv, de depresia urata!
E foarte greu, stiu din experienta, dar se poate, si pe urma deveniti tot mai puternice.
Deci...dragi eve, se poate sa scapati de orice rau!!!
Cu multa credinta in DUMNEZEU, rugaciuni, optimism, gandire pozitiva, iubirea si intelegerea celor dragi, o sa treceti peste orice!!!
In momentul in care vin gandurile rele, intrati in panica, va simtiti foarte rau,...incepeti sa va rugati cu tot sufletul la Dumnezeu sa va ajute, incercati sa va incurajati singure ca o sa fie bine, ca nu se intampla nimic rau, ca totul este in regula, sa va ganditi in acel moment la ceva frumos sau la cineva foarte drag voua si sa va amintiti ceva frumos...
A avut dreptate cine a scris ca si sportul, miscarea ajuta foarte mult. Imediat gandesti altfel, te simti altfel si dupa un timp uiti de aceste "probleme".
Evelor, va doresc din suflet sa va faceti bine, sa scapati de tot acest rau!!!!
***imi cer mii de scuze ptr mesajul foarte lung!!!!!!!!!!! scuze!!!! -
-
Fiorella, nu te scuza pentru mesajul lung, eu chiar ma bucur cand cunosc cat mai detaliat povestile altora... Ma bucur din suflet pentru tine ca ai reusit sa iesi din groapa in care erai, toata povestea ta e incurajatoare pentru mine, si sunt convinsa ca si pentru altele aflate in aceeasi situatie. Deci ideea este ca trebuie sa am rabdare si curaj si vointa, ca pana la urma o sa se rezolve totul !
-
Julie eu am o prietena care are si ea tot felul de probleme (mai multe). si merge la un preot foarte bun pe care il cunosc si eu si ti-l recomand din toata inima.
si eu sunt din cluj si daca vrei putem sa vb mai multe. scrie-mi pe privat si tot pe privat o sa-ti dau si detalii despre preotul respectiv pt ca nu vreau sa fac publicitate cu asemenea chestii. -
lavra, imi pare rau pentru mama ta, intr-adevar, banuiesc ca ai dreptate, e mai usor sa lupti cand esti tanar... dar scuze ca te intreb, ce varsta ai tu, de zici de noi ca suntem tinere? Si ce s-a intamplat de are mama ta probleme din astea? Ati avut vreun necaz in familie? Sau de singuratate? Si de cand dureaza?
-
Julie iti raspund si aici. Mama are 66 si da, n-a avut o casnicie prea fericita cu tata, de care dealtfel a si divortat, dar asta s-a intamplat cand eu si sora mea eram mari si am incurajat- o noi sa faca asta. Atunci a avut o depresie puternica dar s-a tratat, era un sanatoriu la Predeal, f. bun. Pe urma a fost superbine multi ani, apoi am avut eu niste probleme destul de nasoale, m-a ajutat foarte mult, a afost alaturi de mine cu totul. Pe urma a iesit la pensie si a fost bine. Intre timp sora mea a facut 2 copii si a avut grija de ei, dar incet, incet a inceput sa oboseasca si fiid epuizata facea stari depresive, dar se odihnea si isi revenea destul de repede. Apoi anul trecut sora-mea a divortat si asta a afectat-o foarte tare, iarasi a avut o periada nasoala, dar apoi a acceptat si si-a dat seama ca a fost cea mai buna solutie pt. ea. Ce s-a intamplat acum? Pai sora-mea a primit un post la Praga( acum o luna) si a luat-o pe mama acolo sa stea cu copiii pana isi gaseste o bona permanenta. Si acolo, dupa 2 saptamani a clacat. Am adus-o in tara acum 3 zile. problema este ca pana acum tot timpul era constienta de ceea ce se intampla cu ea, se odihnea si iesea din depresie. Acum, ti-am zis e mai grav, e altceva. Asta e povestea, pe scurt, evident, de asta sunt asa ingrijorata.
-
cu siguranta ar avea nevoie de un specialist... si cred ca nu atat sederea la Praga e singura vinovata pentru cum se simte acum, adica nu cred ca s-a intamplat ceva atat de ingrozitor acolo incat sa o aduca in starea asta, ci mai degraba s-au adunat mai multe tristeti si deprimari in capul ei inca dinainte de vizita la Praga si acolo doar a facut BUM!... (ma rog, eu imi tot dau cu presupusul, caci asa a fost si in cazul meu...)... oricum, neaprat sa o duci la un psiholog, eu zic sa incepi cu psihologul, si apoi cu psihiatrul, ca aia incep direct cu medicamentele...
ea locuieste singura sau stai si tu cu ea? ca e foarte important si asta...
si tot nu mi-ai spus cati ani ai... eu am 32... -
Julie, eu am 40 si nu locuiesc cu ea, sunt casatorita. Si, da ai dreptate, acum a facut "clic", din cauza tuturor ce s-au adunat( de-aia ti-am si scris povestea noastra, pe scurt). acum am fost la ea si am lasat-o mai linistita, doar ca apoi iar incepe sa se gandeasca la tot felul.Oricum, am facut-o sa-mi promita ca va lua 1/2 de pastila pentru somn. Cred ca e important sa se odihneasca bine cateva zile, nu stiu....Pana voi gasi pe cineva competent. Tu esti tot asa, nu poti dormi?
Julia acum iar trebuie sa plec, dar vorbim dupa 21.30. -
lavra, iti scriu acum, caci la 21:30 eu trebuie sa-mi culc puiutul, ca maine are scoala....
vroiam sa te intreb dacar mama ta locuieste cumva singura? daca da, inseamna ca probabil si din cauza asta e asa cum e... degeaba mergi tu zilnic la ea, seara tot singura ramane...
daca pot dormi? da, acum eu pot dormi, fara pastile de dormit, insa ma scol pe la 5:30 si nu mai pot adormi la loc... de cateva ori a trebuit insa sa iau si eu ceva de dormit, ca nu puteam sa adorm din cauza grijilor... apropo de griji, ai discutat cu mama ta sa vezi ce o macina de fapt ?
vise placute si sa ai un somn linistit, caci o sa vezi ca totul se rezolva pana la urma!
noapte buna !
Julie