Pentru psihologii de pe forum

  •  
    • 8901 mesaje
    24 Apr 2006, 09:58
    0 0
    Prietenul meu are o sora cu mari probleme psihice,desi nu i s-a pus niciodata un diagnostic.Mama sa refuza sa mearga cu ea la un control,pretextand ca e nevoie de o mare suma de bani pentru consult.Am sa va dau cateva indicii legate de fata ca sa puteti sa-mi dati un diagnostic daca se poate.In primul rand s-a nascut ceva mai tarziu decat trebuia,apoi,a terminat 8 clase dar nu a mai putut face fata stresului unui examen si nu a mers mai departe.Capacitatea ei de memorare este destul de buna atuci cand vine vorba sa retina nume de cantareti sau alte lucruri care-i plac dar cam atat.Din punct de vedere fizic arata absolut normal.Nu a reusit sa se integreze in nici un grup si ii este foarte greu sa comunice.Problema mare e ca tipa din senin la oricine din casa,injura si blesteama daca nu ii convine ceva.Daca incerci sa-i dai un sfat te asculta dar in scurt timp se enerveaza si se razbuna pe tot ce prinde in cale.Nu plange mai deloc in schimb i se schimba fata atunci cand se enerveaza.Singurele ei probleme sunt legate de faptul ca nu are iubit si singurele placeri sunt de a asculta muzica si de a se plimba tot timpul.Singura ei prietena are cam aceleasi probleme ca ea.Nu cred ca am scris atat de clar ca sa puteti sa dati un diagnostic sigur dar va rog sa-mi spuneti caror boli mintale le corespund violenta verbala si fizica. Tatal sau a fost si este fff violent,numai ca parintii au divortat cand ea avea doar 2 ani si a trait intr-un mediu pasnic si educat.
  •  
    • 614 mesaje
    24 Apr 2006, 12:27
    0 0
    cred ca are mai degraba nevoie de un psihiatru...
  •  
    • 1450 mesaje
    24 Apr 2006, 15:18
    0 0
    pe de alta parte,blestemele si manifestarile ei nervoase,pot fi un semn de revolta,indreptat impotriva unor parinti care au avut alte asteptari de la ea!Poate a avut un mediu pasnic,dar intelegere a existat pentru ceea ce simte ea sau ce ar vrea sa fie ???e destul de ushor sa etichetezi un om care vede altfel lucrurile,ca fiind anormal,desi poate el nu doreste decat sa fie bagat in seama!ma tem,ca nu prea gasitzi calea spre sufletul ei!s-ar putea ca si atitudinea prietenei ei,s-o influenteze,mai ales ca adolescentzii au obiceiul de a copia atitudini teribiliste,iar atitudinea mamei pare si ea,destul de superficiala !
  •  
    • 9835 mesaje
    25 Apr 2006, 08:58
    0 0
    cred ca e vorba mai degraba de o personalitate colerica - la care se adauga, asa cum a zis northstar, frustrarile adolescentei - nu de o boala psihica.
    ma, ce usor e sa-l faci nebun pe unul care are o viata mai grea decat a ta...

    dar despre tine, adina, as zice ca esti cam paranoica
  •  
    • 8901 mesaje
    25 Apr 2006, 09:25
    0 0
    Fata are 21 de ani,nu se poate integra in nici un grup,nu socializeaza deloc,se blocheaza in prezenta unei persoane straine si nu mai scoate un sunet.Tot universul ei este casa ei.Mai departe nu mai stie cum sa se poarte.Chiar nu sunt eu paranoica!Are probleme mari de tot.Izbucneste in crize de nervi din senin,fara sa-i fi spus cineva ceva.SI-s crize,da nu cu plansete ci cu injuraturi violente.Ea nu plange mai deloc,nu cere haine,bijuterii sau farduri cum fac fetele la varsta ei.Daca ati trai o zi in casa cu ea v-ati lua campii!
  •  
    • 215 mesaje
    25 Apr 2006, 09:37
    0 0
    draga Adina, din ce localitate esti tu sau sora prietenului? Poate va pot ajuta. Adresa de contact locweb@flash.ro
  •  
    • 8901 mesaje
    25 Apr 2006, 09:40
    0 0
    Din galati,insa imi este frica de reactia mamei prietenului meu in cazul in care vin eu cu vreo initiativa clara.S-ar putea sa ia foc si sa creada ca vreau sa-i subminez autoritatea.
  •  
    • 508 mesaje
    25 Apr 2006, 15:27
    0 0
    fetelor, am si eu o intrebare: atunci cand o adolescenta de 16 ani fura diverse obiecte din casa si minte, intr-o maniera de te sperie, uneori se incurca in minciuni, dar se redreseaza si inventeaza pe loc, are sau nu nevoie de un psiholog?
    refuza sa mearga de buna voie si sincer, cu ea nu se poate discuta nici cu vorba buna nici cu amenintari si nu stiu ce sa mai fac.
    mi-e frica sa nu ajunga la alte prostii.
    nu stiu exact cum decurg discutiile cu psihologii si nici nu-i pot explica.
    ma puteti ajuta?
  •  
    • 21 mesaje
    25 Apr 2006, 18:17
    0 0
    Cristiana, o discutie cu psihologul este ca si o discutie cu cel mai bun prieten. Numai ca daca persoana care are nevoie de psiholog nu vrea sa mearga, cauza e oarecum pierduta. Un psiholog nu poate obliga pe nimeni sa se destainuie, sa ceara ajutor. E un cliseu, dar primul pas in rezolvarea pb este recunoasterea lor.
    Un psiholog pune intrebari despre tine, despre familie, parinti, mediul de viata (scoala, birou etc) si relatia trebuie sa fie una de incredere, in primul rand.

    Cat despre problema Adinei, deja este vorba de tulburari de personalitate, odata ce fata are 21 de ani. Te poti adresa filialei Colegiului Psihologilor din orasul tau; poti discuta si tu un psiholog, pentru a afla cum e mai bine sa abordezi problema. Sau mai poti "explora" si alte site-uri cu sfaturi pentru doamne .
    Succes !
  •  
    • 854 mesaje
    25 Apr 2006, 23:46
    0 0
    nu sunt inca psiholog, dar nu cred ca are, cum spui tu, chiar asa mari probleme psihice, cel putin din descriere. cred ca e vorba de educatie si familie. nu ai specificat varsta, presupun ca e adolescenta. comportamentul ei e agravat de varsta, si a pornit cred de la problemele din familie. cum reactioneaza familia la comportamentul ei?
  •  
    • 854 mesaje
    25 Apr 2006, 23:49
    0 0
    se poarta asa in familie pt ca acolo este mediul familiar ei. si i s-a permis sa se poarte asa, daca o face si la 21 de ani. eu cred ca si familia aia are mari probleme, daca ea a ajuns asa, si nimeni nu face nimic sa schimbe atitudinea asta a ei. du-o la un psiholog. nimeni nu o sa-ti dea un diagnostic pe forum, din povestiri.
  •  
    • 1450 mesaje
    26 Apr 2006, 09:25
    0 0
    cristiana,domnisoara de 16 ani nu este deloc bolnava si nici cleptomana,daca fura numai din casa,e doar o mica smechera,deficitar educata, care se foloseste de minciuna pentru a-si atinge scopurile.E logic ca banii furatzi ,ajung undeva,deci indicat ar fi sa ii controlezi anturajul.Cunoastem cu toti care sunt viciile adolescentului din ziua de zi[bautura,droguri,chiar prostitutzie].
    Poate ar trebui s-o pui in tema care sunt consecintele penale ale comportamentului ei ,iar daca situatia devine disperata,sa apelezi la un detectiv particular.Vizita la psiholog,o va lua ca un motiv de distractie,cu care sa-si amuze prietenii,intre 2 fumuri de tzigara si pahare de votca.
  •  
    • 365 mesaje
    26 Apr 2006, 10:08
    0 0
    Cred ca sora prietenului tau are um mare gol afectiv si incearca prin manifestarile sale sa atraga cu disperare atentia catre ea.Ar fi indicat s-o implicati in activitati pe care le desfasoara un om normal, dati-i impresia ca parerea ei conteaza, interesati-va de nevoile ei, puneti-o in valoarea, aceti-o sa se simta importanta.(Nu sunt psiholog, sotul meu este)
  •  
    • 508 mesaje
    26 Apr 2006, 11:23
    0 0
    multumesc pentu raspuns
    cred insa ca ar trebui sa va dau mai multe date
    in familie situatia nu a fost chiar roza, frati multi, probleme cu banii, un tata care a avut probleme cu alcoolul, o mama ajunsa la exasperare si care a abandonat lupta cu educatia copiilor, adolescenta mea fiind cea mai mica din 4, cel mare avand 28 ani.
    de mica nu a vrut sa invete, a speculat certurile din casa, mediul nefiind tocmai sanatos ptr o buna educatie, a facut ce a dorit ea, stiind ca fiecare este prea preocupat sa se certe sau sa isi vada de viata sa ptr a o mai controla. ca sa exemplific, tata nu a fost niciodata la scoala, iar mama doar cad a trebuit sa semneze ptr liceu.
    eu nu am locuit mereu acasa si ptr ca eu o tot bateam la cap cu scoala, nu te duci la scoala in fundul gol, cu bluza pana sub sani, pun mana si invata, citeste, nu mai sta afara pana la 2 noapte etc. nu avem o relatie chiar de invidiat. dar tot eu ii cumpar haine, desi alese impreuna, cautam pana gasim ceva ce ne place, o trimit in excursii, ii cumpar ce-i mai trebuie, mai se regleaza balanta. ceilalti ii dau bani fara sa-i ceara socoteala si asa s-a obisnuit.
    problema este ca a inceput sa fure de la mine din casa, mai intai dulciuri, haine, te miri ce chestii carora nu le semnalam lipsa decat dupa mult timp.
    au disparut bani din casa, mai intai sume mici, apoi din ce in ce mai mari. cand am pus problema au aparut tensiuni in casa, asa ca pana la urma am lasat-o balta. a continuat cu sticle de bautura (tarii), problema era ca nu stiam sigur ca este ea, am rugat-o , am certat-o, am amenintat-o, am batut-o chiar, ea o tinea pe a ei: nu am pus mana, nu am luat, nu imi dai tu destule, am tot ce vreau, crezi ca sunt nebuna?
    ce sa fac sa ma crezi?
    cand am descoperit ca a furat toate bijuteriile de aur din casa inainte de craciun, am pland de nervi de simteam ca imi crapa capul, am amenintat ca ma mut. nimic desi inca nu amanetase bijuteriile nu mi le-a inapoiat.
    a mai luat diferite chestii, mama nu familia ma credea nebuna, deja nici nu le mai ziceam, desi tineam usa incuiata, cu un tupeu fantastic prindea momentul cand eram la masa, intra, lua ce apuca si pleca.

    am reusit sa o conving sa spuna adevarul, dupa 6 ore de discutii, cand i-am spus ca declar la politie furtul si prietenii ei, printre care si iubitul sau vor fi controlati in case. a is chiar ca se arunca pe scari si se omoara ca sa imi demonstreze ca spune adevarul si nu a luat.
    nu am batut-o, i-am spus ca nu e bine, ca poate ajunge la altele mai rele, mi-a povestit cum a furat totul , cum intra, cum iesea, a trecut prin cateva variante pana a juns la adevar, minte cu o dexteritate de te ingrozesti.
    chiuleste de la scoala, se bate, este obsedata de acest baiat si nu traieste decat ptr el.
    m-a amenintat ca se omoara daca ii spun lui ceva sau ii fac ceva, ca a mai incercat odata sa o faca cand s-a certat cu el.
    ma ingrozeste si in ciuda discutiilor, fetelor tot fura...continua sa minta si sa ia din casa, sau pe acelea care le-a luat deja nu le inapoiaza.
    cand am intrebat-o de ce? mi-a raspuns: tu de ce sa ai si noi nu?
    am incercat sa-ti sparg rotile de la masin acu forfecuta, asa ca sa iti fac in ciuda....
    pe tine toata lumea te iubeste, m-am saturat la scoala pofesorii vorbesc de tine (ea a dorit sa urmeze acelasi liceu pe care l-am urmat eu dar ptr a fi aproape de prieteni), pe strada vecinii ma comapara cu tine, mama tot cu tine (desi credeti-ma ca nu este adevarat, eu am avut mari discutii cu mama ca nu ma credea).
    nu stiu ce sa fac cu ea...
    unde sa o duc?
    mama, care acum o duce mai rau cu sanatatea, a avut o prima reactie sa o znopeasca cu bataia, m-am certat si cu ea si am deteminat-o cel putin momentan sa isi schimbe atitudinea, acum nu-i mai zice nimic (dupa 2 saptamani)
    totul este normal in casa, nimic nu s-a intamplat.
    fiecare face ce vrea...

    multumesc, si imi cer scuze ptr lunga expunere, dar poate va ajuta sa ma ajutati.

    nervii mei nu mai tin mult

    cristiana
  •  
    • 1450 mesaje
    26 Apr 2006, 12:13
    0 0
    cristiana,ma tem ca sora ta a luat-o pe un drum,de pe care nu ai cum s-o mai intorci.E o mica santajista,egoista si deja corupta,iar asta e doar inceputul!
    Ar trebui sa te gandesti la tine,cum s-o rupi mai devreme cu acest mediu bolnav ,care nu se va schimba.Daca poti,muta-te de acolo si vezi de viatza ta.Te lupti cu morile de vant!
  •  
    • 508 mesaje
    26 Apr 2006, 14:32
    0 0
    siu ca asa este si chiar as putea sa ma mut cu prietenul meu, dar si asa echilibrul de acasa este destul de precar.
    pe cei din casa nu prea ii intereseaza de sanatatea mamei, mama are atitudine de sluga si munceste pana la epuizare, refuza sa mearga la doctor si daca intr-un final o conving nu urmeaza tratamentul, are zile intregi cand nu vorbeste cu nimeni si boleste, dar nu vrea sa faca nimic.
    restul sunt fiecare cu viata lui si o duc si destul de haios cu banii...
    eu oricm locuiesc separat de ai mei, desi in aceeasi curte.
    poate ca daca reusesc sa o conving sa discute cu un psiholog, are destul timp sa se schimbe.
    toti am vost mai nevolnici la 16 ani.
    si eu am facut prostioare la 16 ani.
    ma gandesc ca este o forma de atrage atentia asupra ei
    multumesc mult,
    cristiana
  •  
    • 508 mesaje
    26 Apr 2006, 14:32
    0 0
    siu ca asa este si chiar as putea sa ma mut cu prietenul meu, dar si asa echilibrul de acasa este destul de precar.
    pe cei din casa nu prea ii intereseaza de sanatatea mamei, mama are atitudine de sluga si munceste pana la epuizare, refuza sa mearga la doctor si daca intr-un final o conving nu urmeaza tratamentul, are zile intregi cand nu vorbeste cu nimeni si boleste, dar nu vrea sa faca nimic.
    restul sunt fiecare cu viata lui si o duc si destul de haios cu banii...
    eu oricm locuiesc separat de ai mei, desi in aceeasi curte.
    poate ca daca reusesc sa o conving sa discute cu un psiholog, are destul timp sa se schimbe.
    toti am vost mai nevolnici la 16 ani.
    si eu am facut prostioare la 16 ani.
    ma gandesc ca este o forma de atrage atentia asupra ei
    multumesc mult,
    cristiana
  •  
    • 508 mesaje
    26 Apr 2006, 14:32
    0 0
    siu ca asa este si chiar as putea sa ma mut cu prietenul meu, dar si asa echilibrul de acasa este destul de precar.
    pe cei din casa nu prea ii intereseaza de sanatatea mamei, mama are atitudine de sluga si munceste pana la epuizare, refuza sa mearga la doctor si daca intr-un final o conving nu urmeaza tratamentul, are zile intregi cand nu vorbeste cu nimeni si boleste, dar nu vrea sa faca nimic.
    restul sunt fiecare cu viata lui si o duc si destul de haios cu banii...
    eu oricm locuiesc separat de ai mei, desi in aceeasi curte.
    poate ca daca reusesc sa o conving sa discute cu un psiholog, are destul timp sa se schimbe.
    toti am vost mai nevolnici la 16 ani.
    si eu am facut prostioare la 16 ani.
    ma gandesc ca este o forma de atrage atentia asupra ei
    multumesc mult,
    cristiana