ALCOOLUL
-
0 0???? -
-
-
Daca un barbat beat mai e cum mai e, o femeie in aceeasi stare e jalnica. Nu m-am imbatat niciodata. Cel mai mult am baut la o petrecere 1/2 litru de bere si o cupa de sampanie dupa care am dat-o pe sucuri. Eu simt cind bautura ma moleseste si ma opresc. Vreau sa fiu stapina pe mine intotdeauna. Urasc sa-mi pierd controlul. Bautura nu rezolva problemele, dimpotriva, le poate agrava.
-
Hai sa nu exageram. Asta cu femeia beata si cu barbatul beat e o prejudecata, ambii sunt la fel de penibili si dizgratiosi. In rest, alcoolul poate contribui pozitiv la rafinamentul unei mese, sau la buna dispozitie a unei petreceri, dar pastrarea controlului intr-o anumita masura (nu pana la a ajunge la restrictii severe) este obligatorie. Altfel pierzi oricum toata placerea pe care ti-o poate aduce.
-
Dar nu ar trebui sa dovedim ca si la capitolul asta sintem mai bune decit ei? De ce sa ne facem si noi pulbere? Nu e o prejudecata. Eu tin cu femeile si nu vreau sa le vad pierzindu-si uzul ratiunii din cauza bauturii. Eu am o viata frumoasa si o traiesc din plin si fara sa o "condimentez" cu bautura. O data la nu stiu cite luni beau un deget de "Garonne" pt ca e dulceag si nu f alcoolizat sau o cupa de sampanie, iar cam o data pe saptamina, 1/2 dintr-o sticla de jumatate de bere. Tariile nici sa nu le vad. Vin doar daca e mai dulceag si diluat cu apa. In rest, multa apa minerala, sucuri si nectar.
-
Sunt total impotriva viziunii "noi suntem mai bune ca ei". Competitia intre sexe este o consecinta mai mult decat regretabila a feminismului. Daca am fi constienti ca suntem parteneri, ne completam reciproc, avem nevoie unii de altii, si fiecare trebuie sa faca ce stie cel mai bine, nu s-ar ajunge la tensiuni absurde intre sexe.
Iar cu alcoolul...Nu pledez pentru exces, dar nici nu cred ca a te abtine este un semn de superioritate. O bautura de calitate este una dintre placerile vietii, si merita savurata. Modul tau de viata este sanatos, dar tine de temperament si de personalitate cum bem si cum mancam. Asa ca...NOROC! -
Eu, personal nu am incredere in produsele din magazine! mai tolerez berea, preferand-o pe cea nealcolizata. Mie mi se pare ca o femeie trebuie sa miroase a parfum, pasta de dinti, prospetime. Chiar daca mai ai tentative de 'viciere' cu alcool sau tigari ele trebuie mascate. Este oribila o femeie mirosind a alcool, dar si sa se mai poarte ca un om 'prins' de aburii tariei!
-
Draga Bunny, feminismul e consecinta misoginismului de secole de care au dat dovada barbatii. Ei nu au acceptat(unii nici acum nu accepta) ca femeia sa aiba cultura si vederi largi. Stii zicala cu femeia la cratita. In secolul XX femeile au inceput sa se dezmeticeasca si sa lupte pt niste lucruri f normale: accesul la invatatura, la un job si dreptul de a avea pareri proprii, neimpuse de soti. Tot acum 100 de ani femeile au obtinut incet-incet dreptul la vot. Acum ni se par niste lucruri neinsemnate, dar atunci era considerata revolutie. Eu nu cred neaparat in egalitate intre sexe, ci in complementaritatea lor.
Referitor la alcool, eu nu beau asa ceva nu neaparat din dorinta de a duce o viata echilibrata si sanatoasa, dar efectiv nu-mi plac bauturile prea alcoolizate sau amare. -
Stiu bine de ce a aparut miscarea feminista si apreciez multe dintre schimbarile pe care le-a adus. Din pacate, au incurajat o atitudine foarte nociva relatiei dintre femei si barbati, si anume acea "noi suntem mai grozave, ei sunt niste animale". Daca urmaresti mesajele postate, vei recunoaste aceasta pseudo-filosofie, care ne mentine intr-o stare beligeranta si nu aduce nici un progres real, teoria superioritatii masculine fiind inlocuita de cea a super-femeii. Le condamn in egala masura pe amandoua, si tine de maturizarea societatii ca aceasta faza sa fie si ea depasita.
Daca bei sau nu, este o chestiune de preferinta, si atat. -
bunny, venind vorba de feminism, el se manifesta in diferite forme: este cel
extremist, despre care vorbesti tu, si cel mai fin, adeptul teoriei
complementaritatii de care vorbesti.
eu cred ca ceea ce discutam noi nu este dovada unui feminism din
prima categorie; impresia, falsa, este creata de faptul ca discutam degajat iar
absenta barbatilor ne permite sa abordam si subiecte mai delicate,
legate de ei.
cat despre alcool, sunt unele persoane tare simpatice cand au luat ceva la bord,
dar asta nu ma impiedica, in cazul in care vad ca este o obisnuinta
pentru ele, sa nu le privesc cu o oarecare retinere, stii, un zambet usor ironic. -
Pai, eu credeam ca va rezumati la exemple, nu la o teorie sau o filozofie de viata, si nu mi-o luati in nume de rau, dar am vazut femei care pot "baga barbati sub masa" si femei care nu pot pune o picatura de alcool in gura, fie din principiu, fie pentru ca le face rau...Dar, am vazut si situatii in care, dumnealor , fetele, se stramba si , pe de alta parte , adica cand nu le vede nimeni, "toarna" in ele....Am vazut de asemenea cazuri in care ele beau pentru ca nu-si mai pot suporta barbatii... adica, cumva, trebuie sa fie pe acelasi calapod ca sa faca fata situatiei!ce parere aveti? eu personal fac parte din ultima categorie, dar, trebuie sa recunosc ca tatal meu m-a invatat de mica cum sa beau...Adica,mereu mi-a spus ceva de genul sa nu ii vin acasa ....stiti voi cum...deci, m-a invatat ca, orice bei, trebuie sa si mananci, bautura se bea incet, nu se da paharul peste cap ca si cum te-ar apuca nebunelile, si decat sa te vada sau sa te bage un barbat sub "masa", mai bine i-o faci tu lui! Voi ati observat ca mai toti barbatii beau foarte repede? Sau, poate ma insel eu, asta fiind si rezultatul experientei cu.....tatal copiiilor mei, .....Va povestesc mai multe la intalnire....poate tragem toate vre-un folos din asta...Nu vreau sa par ciudata, dar nu prea stiu ce se intampla cu mine...am detestat alcoolul de mica, din cauza certurilor si batailor de acasa, mi s-a intamplat ce s-a intamplat, s-a "luat" sotul meu de bautura si, fiind o persoana imposibila, m-am apucat si eu ca sa fac cumva fata situatiei...este greu de explicat si nu cred ca vreau foarte multe critici pe tema asta...oricum, el dadea pahare peste cap, iar eu chiar dupa doua-trei sute de wisky sau vodca eram bine mersi,in timp ce el ....claca...cum sa va spun, am ajuns sa beau destul de mult , cantitate, doar ca sa reusesc sa-l suport,rezultat catastofal, el adormea bine-mersi, iar eu, parca as fi baut cafea superconcentrata, este cam greu de explicat, dar...as avea nevoie de ceva sfaturi sau exemple...IN CONCLUZIE, BAUTURA, APROAPE CA NU MAI ARE NICI UN EFECT ASUPRA MEA, NU-MI DAU SEAMA DACA SUNT ALCOOLICXA SAU NU, NU-I SIMT NEVOIA, DAR POT SA BEAU FOARTE MULT, IN AFARA DE O LEJERA bunadispozitie, altceva nu am...care credeti ca este situatia? specific ca nu simt nici nevoia de cafea, poate lipsi cu saptamanile,singura mea problema o reprezinta tigarile....categoric, nu VREAU sa le las....dar ce ma fac cu bautura?
-
Nu este nimic rau in a avea un organism rezistent la alcool, si sa bei fara sa te imbeti. Problema cred ca o constituie motivatia. Daca o data la cateva luni, dupa o zi cumplita, vii acasa si iti torni de una singura un pahar de ceva care te ajuta sa te relaxezi, asta este OK> Dar daca o faci foarte des, ca un refugiu in fata problemelor din viata ta, atunci este un pic grav. Totusi, la tine as zice ca e mai degraba obisnuinta, si nu dependenta, pentru ca spui ca nu simti nevoia imperioasa de a bea. Cam cat timp ai stat fara sa bei alcool deloc?
Poate ar trebui sa faci o incercare, sa-ti propui un termen oarecare in care sa nu bei si sa vezi cum te simti.
Nu am nimic impotriva femeilor care baga barbatii sub masa, doar ca o cantitate mare de alcool, bauta constant, nu poate sa-ti faca prea bine la sanatate. Incearca sa nu bei o vreme, si apoi hotarasti singura daca e o problema sau o simpla rutina.
Si mai gandeste-te care sunt problemele care iti induc acest comportament. Oricum nu asta e solutia la ele. Poate imi trimiti un mesaj privat despre asta, am ceva cunostinte de psihologie care ma fac uneori sa dau sfaturi utile.
Iti doresc numai bine. -
Buna, Bunny, iti multumesc pentru raspuns, vad ca sunt singura de pe aici care recunoaste o problema grava, deci, situatia este cam asta: sunt divortata, dupa cum poate ai citit pe site, sau nu, inca stau cu el pentru ca fetitele il iubesc enorm, in fine, sunt multe de povestit, dar nu este cazul, oricum nu vreau sa "axfisiez" pe nimeni cu problemele mele, ideea este ca, daca dumnealui nu ar bea, ar fi un om extraordinar, dar, pentru ca am recurs la solutia de compromis, oricum nu total, stiu cand sa pun capat situatiilor de limita, intr-un fel sau altul, mai beau si eu, treaba sta cam asa: nu simt nevoia sa beau, dar daca o fac, pot sa torn destul, la fel de bine, pot trece luni in care detest pana si mirosul, apreciez un paharel la o discutie sau la o petrecere, dar...problema mea este ca daca o pornesc pe bautura, ajung sa beau destul de multicel, si a doua zi sunt un om capiat!
Stiu cam ce ar trebui sa fac, dar...iti spun sincer ca sunt si eu intr-un moment de rascruce, ca sa zic asa....Sunt constienta de faptul ca trebuie sa iau o hotarare, cat mai repede, dar...iti dai si tu seama, daca ma apuca cinci dimineata in calculator, si pe net, cam cat de "limpede" sunt la...materia cenusie!
Deci, revenind la subiect, beau destul de des, dar la fel de bine, pot sta si fara...inca...
Vinul il beau cam asa: doua degete vin si restul apa, nu suport bauturile dulci, prefer o tarie, asta insemnand o vodca buna sau un coniac, detest surogatele...de fapt daca beau ceva contrafacut, dupa zece minute de la prima gura, ma doare capul...daca vrei, sunt un fel de ...ceva care iti poate spune daca bautura este curata sau nu....dar, totusi, ajung sa consum destul de mult alcool, chiar daca asta este in timp! Ce solutie ai?
Te rog sa ai in vedere faptul ca nu consum NICIODATA alcool atunci cand am o problema de rezolvat, sau o hotarare de luat, mai degraba fac asta dupa ce am rezolvat o problema...
Vreau sa spun, sincer ca , inca sunt cu capul pe umeri, dar, imi este teama sa nu ajung dependenta...ce crezi? -
Este posibil ca dependenta ta sa fie mai degraba una fizica, decat psihica. Se spune ca dependenta de alcool are cauze de ordin psihic, si cu toate ca nu se poate spune despre tine ca ai avea o viata simpla, nu cred ca e cazul tau. Am cunoscut pe cineva care avea o problema foarte grava, in sensul ca atunci cand punea alcool in gura (o data la un an sau doi) nu se mai putea opri, pana nu intra in coma alcoolica. Nu cred ca e cazul tau, dar ar trebui sa iti impui niste restrictii de ordin cantitativ, nu sa renunti la alcool total.
Daca la tine consumul de alcool nu este un refugiu in fata realitatii (pentru ca nu bei ca sa uiti de probleme, ci pur si simplu), si nici o nevoie presanta (poti sa stai mult timp fara sa bei nimic), atunci ai o simpla problema a cantitatii. Poate ti s-a dat sa bei de mica, si ti-ai obisnuit organismul sa fie rezistent. Si mie mi se dadeau cate o gurita de vin sau bere cand eram copil, si acum sunt mai rezistenta decat multe femei la bautura, dar nu beau decat maxim cateva pahare de vin la o masa de sarbatoare sau maxim 200g de ceva tare. Tu esti mai rezistenta, si pentru ca nu te preseaza pericolul de a te imbata, nu iti impui restrictii la cantitate. Dar poate ar trebui, de dragul sanatatii strict fizice.
Concluzie: nu esti dependenta de alcool si nici nu cred ca poti deveni, cu singura precizare ca singur nu iti fac bine cantitatile mari. Ai si tu un ficat, pentru Dumnezeu, culcandu-te la 6 dimineata si band jumatate de sticla de whisky n-o sa-l faci prea fericit... -
Bunny, ai ghicit, cam asa sta situatia..dar ce ma fac cu dumnealui? Stii cam cum sta treaba?!Se trezeste cand se trezeste, se invarte, se suceste, pe la ...nu conteaza ora, daca este ceva de baut in casa isi pune un pahar-doua, dupa aceea incepe si viseaza la ce va face el, se culca, a trecut ziua, mai bea ceva de necaz, ne mai streseaza un pic, si viseaza in continuare la ce va face maine...Si maine o ia de la capat! Chestia cumplita este ca discutam acum, si daca iese pe usa, dupa cinci minute a uitat ce am discutat! Of, problema este ca nici nu tine la bautura, dupa doua beri sau doua pahare de vin...este altcineva!
Complicat compromis am ales.... -
-
Draga Jad, nu stiu ce fel de om e sotul tau, dar poate ar trebui sa apelezi la solutia unui psiholog. Fireste, majoritatea oamenilor sunt mai mult decat refractari la ideea de a primi un astfel de ajutor, dar tu stii cel mai bine daca merita incercat.
Apoi...Mi-ar placea sa stiu mai multe despre situatia ta, daca nu te superi putem vorbi prin mesaje private. Teoretic, o solutie ar fi divortul. Dar asta depinde de multi factori: ai copii, nu stiu cum stai cu banii, poate inca ai sentimente pentru sotul tau... Nu ai mentionat probleme cu adevarat grave, cum ar fi violenta. Daca el e un om de calitate, care si-a pierdut putin busola, psihologul e singura solutie care-mi trece prin cap. Nu poti sa-l scoti singura din starea asta, cu toate ca poate ajuta sa-i impui niste responsabilitati care sa-l trezeasca putin, mai ales legate de copii (daca e un tata bun).
Oricum, tu ai nevoie de toata forta pe care o poti aduna, si ar fi bine sa te pastrezi sanatoasa. Cum tu esti un om rational, poate faci primul pas si mai reduci cantitatea de alcool.
Nu exista nici o persoana care sa aiba o autoritate deosebita asupra lui? Un parinte, un prieten, o ruda, sau poate un preot? -
-
