.
-
0 0. -
daca nu mai ai incredere in nimeni cred ca pana vei reusi sa treci peste aceasta perioada sau sa cunosti pe cineva in care sa ai din nou incredere este bine sa te intalnesti cu toti "prietenii" in alte locuri -in functie de varsta pe care o ai in cofetarii, fast food-uri, parcuri, ...
oricum este usor pentru ambele persoane care se intalnesc, nici un una este stresata sa ascunda soseta de pe jos, sa atraga atentia musafirului ca are tone de noroi pe ghete . -
ceva asemanator am si eu, dar nu la lucruri materiale. eu pur si simplu nu am incredere in nimeni, nici macar in mine. sieu sufar de atacuri de panica, care este motivul,stiu, ma stresez mult prea mult, fac totul din tantar in armasar, si ma gandesc foarte negativ.
eu inteleg ca te-a dezamagit total prietena, dar asta nu inseamna ca toata lumea e asa, si cred ca stii asta.
eu te sfatuiesc numai sa ai grija, sa nu ajungi sa ai atacuri de panica pt ca te gandesti asa de mult la asta...
e mult mai usor sa incepi de pe acum sa incerci sa rezolvi problema asta, decat cand ajungi deja la stadiul de panica, crede-ma!!!
iincearca sa ai incredere si gandeste-te: nu toti sunt la fel..
sper ca te-am ajutat putin
Claudia -
Claudia, kaere (huh... nu gasesc semnu' de ae..), nici io n-am incredere - nici in altii, nici in mine. Prea m-au dezamagit multi... sau greseala a fost a mea, ca am asteptat prea mult de la ceilalti. Pan' la urma, Donna a avut dreptate: lumea nu e creata ca sa-mi faca mie pe plac. Da' nici macar prietenii, mey? Asta e, acu' ce sa fac... mai uit, ma mai gandesc, mai imi plang de mila, mai trag o tigara, mai visez un pic, ii mai dau pe toti dracu' si apoi imi fac autocritica.
Si daca tot ajung la balamuc, macar sa imi gasesc o colega de camera... sau ... hhhmmm... mai bine un coleg
Sa ai grija de tine, ok? Knuts
-
-
-
daca il postezi la divertisment o sa trecem fiecare mai usor peste toate grozaviile facute de "cei mai buni prieteni".
daca solicitam deschiderea unui nou domeniu de discutie "tragedii" n-o sa reusim niciodata sa trecem peste ele. e adevarat ca ne macina tot timpul, dar trebuie sa gasim puterea in noi sa mergem mai departe, pentru ca "prietenii respectivi" o fac... calcandu-ne in picioare. -
Si urmeaza morala: trebuie sa invatam sa ne alegem prietenii.... Insa de la teorie la practica este cale cam lunga....cred ca fiecare din noi s-a ars macar o data cu un prieten care de fapt era "asa zis prieten". Si cum zicea si donna, loviturile primite de la un prieten, pe care-l mai consideri si bun, sunt mult mai dureroase decat cele primite de la straini.
Menna, trebuie sa treci peste asta (ca si noi, toata lumea care suntem la un moment dat dezamagite de cineva mai apropiat), sa inveti din greseli (poate ai fost prea naiva, si data viitoare n-o sa mai fii, poate au fost niste semnale mai marunte ref. la prietna asta a ta, pe care acum nu l-ai bagat de seama, dar in alta situatie asemenatoare le vei observa etc).
Am avut si eu in trecut de furca cu asa zisi prieteni si prietene.
Puneau tot timpul semnnul "egal" intre "cumsecade, cu bun simt, linistita, saritoare" (asa mi-e firea) cu "proasta, fraiera, bleaga, hai sa profitam".
Asa ca am inceput usor-usor sa nu ma apropii f repede de oricine si sa imi dau seama cine merita mai mult (sufleteste) din partea mea si cine nu. Si usor-usor au scazut cazurile cand "m-am ars" ca sa zic asa. -
Asa e BORGIA, multi m-au dezamagit si pe mine...acum lupt incet incet sa imi dau seama ca nimeni nu merita ca eu sa sufar pt ei...ceea ce conteaza pt mine acum este viitorul meu impreuna cu un iubitul meu minunat, care imi este totul asa ca de preiteni nu ar trebui sa am as mare nevoie, dar cateodata ma loveste...vreau si eu o prietena...problema e ca si eu cred ca incerc prea mult si astept mai mult de la ei...
na ca o dau in altceva acum
Mai vb, kære Borgia (eu am semnul æ..hi hi hi)
-
Mda, pai asta-i buba, Donna. Sau poate buba e ca eu astept de la ceilalti aceeasi ... nu stiu... implicare si grija. Ori dau eu o definitie gresita prieteniei...
Acu' am si io mai multa minte, stiu ca trebuie sa iau oamenii asa cum sunt ei, ca totusi, la o adica, io is de o perfecta imperfectiune
No, da' nici nu ma invat minte: nu pot sa spun "nu" si asa ajung sa invat engl pe copilul unuia si pe sotia altuia sau sa fac referate pt prietena prietenei, ba si lucrari de licenta. Ce naiba, astia chiar ma cred atat de inteligenta, frate? Ca sa vedeti cat de toanta is, am platit pe cineva sa faca lucrarea unei prietene mda, acu' rad, atunci am dat salariul pe o luna pt asta. Si de cand lucrez in resurse umane, mai toti cred ca-i pot angaja! Chiat ca is doar o asistenta is magulita de importanta acordata, da' nici chiar asa Numa ca vine ziua mea, si cati isi aduc aminte? Sau cand se lauda ca au cel mai bun dr pediatru si ii rog sa imi recomande un dr pt un copil mic sau cand am nevoie de cineva sa ma asculte cand is daramata - toti is brusc ocupati. Ete, fleosc, credeti ca ma potolesc? Noooo.... gasesc scuze peste scuze. Traiasca prostia! A mea, mey!
Claudia, draga, de ceva timp am cazut in butoiu cu melancolie; drept urmare,mi-am spus ca prea cer multe de la altii, m-am dat la fund cu gratie de bolovan si ma fac ca nu aud tel cand suna. Ca despre barbati nici nu ma gandesc sa vorbesc, acu ceva timp credeam ca is prieteni mai buni decat femeile - ha, is si mai barfitori! Niste tate! Ca in poezia aia "O femeie si un muieroi" -
-
nu cred ca se poate uita cu adevarat. tot timpul vor navali amintirile daca persoanele care s-au purtat urat cu noi erau la categoria " prieteni".
asa cum au scris celelalte forumiste.. sfaturi multe, dar practica ne omoara. daca vom analiza si ne vom aminti tot timpul .. este greu sa uitam, dar daca incercam indiferenta si nu analiza pentru a vedea unde am gresit..este posibil sa treaca zile intregi in care soarele sa rasara si pe strada noastra.. -
Adinka, daca stau si analizez devin ceva gen mizantropul Balcanilor! Acum incerc sa nu mai astept nimic de la ceilalti, ca sa fiu surprinsa cand se intampla ceva frumos. Da' de dat tot dau. O sa ajung sfintisor de rang superior... ok, acu o sapatamana eram sigura ca voi fi un minunat sef de cazan, da' cine stie....
-
-
-
Delphina, nu vreau sa ajung in asemenea hal incat sa spun ca povestea vietii mele e povestea unui esec. Asta nici in ruptul capului! Is un pic dezamagita, insa-mi trece. Traiesc intr-o lume cam nerealista, asta-i problema, cam fug de realitate. Adeca, dupa cum spunea ex-ul meu, is cam naiva. Sper ca n-a spus-o in sensul urat, ca iar ne luam la harta!
Menna, dar nu vreau sa devin "precauta" si suspicioasa si sa nu ma pot baza pe nimeni. Asta mi se pare ca o pedeapsa, adica ce sa fac, sa le dau teste oamenilor inainte de a iesi la o bere? Cred ca pana la urma cerem prea mult de la amici.
Si mai ales cand vine de la ei te doare, ca deh, de la un strain nici nu te astepti la cine stie ce...