Ce facem cu mancatul pe fond emotional?(probleme in familie)
-
1 0Seara buna, Evelor! Nu vi s-a intamplat sa treceti printr-o perioada stresanta a vietii voastre sau in preajma unor conflicte interioare sa mancati mai mult decat de obicei, ca o modalitate de a ,,calma" inconstient conflictele?
De vreo saptamana sunt tare stresata cu scoala, unde am multe teste, mult de invatat, o olimpiada foarte importanta pentru mine, plus problemele de acasa, unde conflictele sunt la ordinea zilei. Certuri, scandaluri intre ai mei parinti, care nu se mai ingteleg de nicio culoare, din cauza faptului ca tata bea, nu are un loc de munca stabil, e foarte autoritar, iar mama e prea aspra in vorba, foarte rar calma, blanda. Fratele meu(12 ani) calca pe urmele tatalui, vorbeste urat, injura, incepe sa fie violent, la scoala rezultatele lasa enorm de mult de asteptat, a ajuns sa-i zica mamei sa iasa afara din casa si sa o dea răilui, sta din ce in ce mai mult la calculator, de unde nu-l mai poate scoate nimeni nici cu vorba buna, nici cu forta. Ce as putea face eu, mai ales cand nu se poate discuta cu nimeni? Chiar daca ii iau cu vorba buna si incerc sa le explic anumite lucruri sau sa le sugerez discret modalitati de rezolvare a problemelor, arunca tot timpul vina unul pe celalalt, fara a-si recunoaste propria vina.
M-am simtit destul de obosita zilele astea, m-a durut capul, ameteam si am observat ca am mancat mai mult decat de obicei, chiar daca nu imi era foame sau nu aveam pofta de un anume aliment. Ce e de facut cu acest mancat pe fond emotional, in asa fel incat sa il inlatur cat mai repede? Tin sa precizez ca am 18 ani si am avut probleme cu alimentatia(un inceput de anorexie, apoi bulimie timp de aproape 2 ani).
Multumesc anticipat pentru sfaturi si sugestii!
-
Si eu mananc mult cand sunt suparata sau stresata. Mai am prietene care spun ca la nervi sau suparare nu pot mananca nimic, dar eu sunt excat invers. Cu cat mai suparata sau enervata sunt, cu atat imi vine sa mananc mai mult, chiar daca nu mi-e foame, si mai ales dulciuri.
Acum cativa ani am trecut printr-o depresie serioasa. In prima faza, da, am slabit. Dar apoi, in aproape un an, m-am ingrasat in jur de 10 kg. Ajunsesem la 63 kg, in conditiile in care eu fusesem toata viata mea o schiloada. Intre timp, mi-am revenit (am din nou 51kg la 1.67m)...dar mancatul asta pe fond nervos e foarte periculos. Si acum, cand am o dispozitie mai proasta, am tendinta sa ma refgiez in dulciuri.
In situatia ta, avand in vedere ca depui efort intelectual (scoala, olimpiada), nu cred ca trebuie sa-ti impui restrictii alimentare severe. Mai ales ca vorbesti de ameteala, ce indica o posibila carenta de calciu. Iar daca simti nevoie de rontait ceva, evita sa rontai chipsuri sau covirgei (manaca si din aia din cand in cand ca sa-ti mai satisfaci poftele), ia ceva sanatos (un fruct) sau fa-ti o salata... Sau bea un ceai...Nu te abtine daca ti-e pofta de ceva - gusta - dar totul sta in moderatie. Atata timp cat nu faci excese, nu ai de ce sa-ti faci probleme.
In rest, imi pare rau ca treci printr-o perioada mai grea acum, dar capul sus. Nu ai idee cat conteaza si dispozitia! Incearca sa o pastrezi mai mereu pozitiva... Iti doresc succes!
-
