Tumoare cap pancreas

  •  
    • 382 mesaje
    8 Sep 2012, 23:13
    2 0

    Fetelor sunt atat de suparata ca simt ca s-a sfarsit lumea.

    Sotul meu a fost diagnosticat in urma cu o luna cu tumoare maligna  cap pancreas si tumoare maligna suprarenala.La aflarea acestei vesti am ramas inmarmurita mai ales ca era si el de fatza>N-am mai putut scoate o vorba timp de o saptamana.Merg la el la spital si nu vorbim nimic.Suntem atat de speriati ca nu mai  gasim nimic de vorbit.Toate conversatiile care simt nevoia sa le am cu el in ceea ce priveste starea lui le fac doar in capul meu. Am luat legatura cu zeci de doctori renumiti in gastroenterologie, oncologie.Nici unul nu-mi da nicio speranta.Am inceput un regim alimentar numai pe baza de radacinoase adica: sfecla rosie, telina,morcovi,ridiche neagra si radacina de patrunjel.Stiu ca acum este un fel de frectie la picior de lemn, dar nu stiu cu ce sa-l alimentez ca sa nu-i fac si mai rau. Il vad cum il chinuie durerile si nu se vaieta deloc ca si cum si-a insusit pedeapsa si vrea sa moara cu fruntea sus.

    Doamne Dumnezeule nu imi mai gasesc cuvintele nici in scris.

    Ma doare ca nu stiu cate zile mai are de trait dar imi este teama sa intreb vreun doctor pentru ca in mintea si sufletul meu cunosc raspunsul.

  •  
    • 1336 mesaje
    9 Sep 2012, 10:42
    0 0
    Trebuie sa fii tare si sa vorbeti cu el despre problema asta,si mai ales sa incerci sa-i faci zilele cat mai frumoase,nu stiu..mergi cu el la  slujba de sfantul maslu(e slujba pt cei bolnavi).Sa stii ca o sa-l intareasca foarte mult,si sa mergeti sa vorbiti cu un preot.Chiar daca nu mai e nimic de facut fizic,incearca sa-l ajuti sufleteste.Asta e cel mai important.crede-ma fata de un preot isi va deschide sufletul si asta conteaza mult.O sa inceapa sa se simta linistit si va comunica si cu tine.
    CAUTA UN PREOT bun(daca nu aveti deja unul) si explica-i tu problema si apoi mergi cu el(sau cheama-l acasa.Dumnezeu sa va inatresaca si sa va dea liniste sufleteasca.Imi pare rau..fii puternica!
    Acest mesaj a fost editat de către Diana04: 9 Sep 2012, 10:43
  •  
    • 382 mesaje
    9 Sep 2012, 12:42
    0 0
    Diana iti multumesc din suflet pentru raspuns, credeam ca nimeni nu vede si nu aude chinul prin care trec.M-am gandit si eu sa iau legatura cu un preot dar, tot asa imi este teama de reactia lui.
    El este inca internat in spital si cand plec de la el si ajung acasa imi vine sa ma duc inapoi sa stau cu el, dar ma trimite acasa.L-am sunat aseara si am vorbit mai mult de o ora, desprer toate momentele frumoase din viata noastra si despre cele urate.Am constatat cat de buni prieteni am fost toata viata, cat de mult ne-am iubit cu toate ca uitasem in ultimul timp sa ne mai spunem asta.Eram doi oameni care trageam la acelasi jug sa ajungem la liman.Imi este frica de viata mea din viitor.Nu cred ca am sa ma descurc fara el.
  •  
    • 78 mesaje
    10 Sep 2012, 06:46
    1 0
    te vei descurca cu siguranta. o sa ti fie bine ai sa vezi. vorbiti mai mult lucruri optimiste,adu i si un preot sa se spovedeasca si nu te mai gandi pt ca el "va pleca" cand va vrea Dumnezeu nu cand spun doctorii,asa ca poate trai mult si bine cu aceasta tumora! multa putere !!
  •  
    • 1336 mesaje
    10 Sep 2012, 12:57
    1 0
    Momentan trebuie sa -l faci sa inteleaga cat e  de importanta discutia cu un preot,pentru linistea sufletului si pentru a primi putere de sus sa treaca peste gandurile negre.
    Si sa-i spui ca impreuna treceti peste toate.ca-i esti aproape si ca vrei sa petreceti clipe frumoase din nou.Nu-i spune ca nu vei putea trai fara el,e prea dureros.Gesturie tale,grija,dragostea sunt tot ce are el nevoie!
     Optimismul face minuni.Cand vine acasa,fa in fiecare zi ceva nou..un film nou..comedie,popcorn,plimbati-va mult,faceti ceea ce va place la amndoi.Bucurati-va impreuna de fiecare noua zi pe care o traiti impreuna!
    Daca simti nevoia sa vorbesti..aici sunt! poti sa iti asterni fricile aici,dar nu-i spune lui..
  •  
    • 8901 mesaje
    10 Sep 2012, 14:25
    0 0
    angora, as vrea sa te ajut intr-un fel, dar stiu ca nu am cum.
    Imi pare tare rau...
    Ce sa-ti spun? Incearca sa petreci cat mai mult timp cu el. Chiar daca nu vorbiti prea mult, simpla ta prezenta ii face bine.

    Nu stiu daca medicul iti va spune "cat" - ala care da termene nu e medic!
    Probabil ca va urma tratament, mult timp...
    Cat mai sta in spital?
    Gandeste-te si ce va face cand va veni acasa. N-ai sa poti fi tot timpul cu el.

    Offf....pe tine cine te ajuta, fata draga?
    Ai grija de tine!
  •  
    • 3354 mesaje
    10 Sep 2012, 15:22
    0 0
    daca aveti copii, poate ar fi bine sa stea o perioada in alta parte, la mama, la socra... sa nu fie martori la boala, la chin, la depresii, la plans...

    nu am cum sa ajut, nimeni nu te poate ajuta... vorbiti intre voi, nu-l lasa sa se inchida in el... arata-i ca il iubesti si ca esti alaturi de el... greu moment...

    daca sunteti din bucuresti, du-te la radu voda, la manastire si ia ulei de acolo, apoi atinge-l pe sotul tau cu el...

    citeste si acatistul sf nectarie, e ajutator in probleme de boli de genul asta... mie nu-mi place numele bolii, asa ca nu-l rostesc, ca si numele celui necurat...
  •  
    • 1628 mesaje
    13 Sep 2012, 15:55
    0 0
    angora_first said:

    Fetelor sunt atat de suparata ca simt ca s-a sfarsit lumea.

    Sotul meu a fost diagnosticat in urma cu o luna cu tumoare maligna  cap pancreas si tumoare maligna suprarenala.La aflarea acestei vesti am ramas inmarmurita mai ales ca era si el de fatza>N-am mai putut scoate o vorba timp de o saptamana.Merg la el la spital si nu vorbim nimic.Suntem atat de speriati ca nu mai  gasim nimic de vorbit.Toate conversatiile care simt nevoia sa le am cu el in ceea ce priveste starea lui le fac doar in capul meu. Am luat legatura cu zeci de doctori renumiti in gastroenterologie, oncologie.Nici unul nu-mi da nicio speranta.Am inceput un regim alimentar numai pe baza de radacinoase adica: sfecla rosie, telina,morcovi,ridiche neagra si radacina de patrunjel.Stiu ca acum este un fel de frectie la picior de lemn, dar nu stiu cu ce sa-l alimentez ca sa nu-i fac si mai rau. Il vad cum il chinuie durerile si nu se vaieta deloc ca si cum si-a insusit pedeapsa si vrea sa moara cu fruntea sus.

    Doamne Dumnezeule nu imi mai gasesc cuvintele nici in scris.

    Ma doare ca nu stiu cate zile mai are de trait dar imi este teama sa intreb vreun doctor pentru ca in mintea si sufletul meu cunosc raspunsul.

     


    Acest mesaj a fost editat de către nonsens: 13 Sep 2012, 15:56
  •  
    • 814 mesaje
    14 Sep 2012, 15:56
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 10816 mesaje
    14 Sep 2012, 19:38
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 382 mesaje
    14 Sep 2012, 23:44
    0 1

    Va multumesc tuturor pentru incurajari.Am lipsit o perioada fiind ocupata cu spitalul. Toti doctorii cu care am vorbit si am vorbit slava domnului mi-au dat acelasi raspuns, cca 5 luni de viata ar mai avea.Mi-a incoltit in minte gandul ca un tratament naturist cu legume crude l-ar ajuta, cu toate ca si asta mi-a fost contestata tot de medici.Unul chiar mi-a spus ca decat sa-mi mai consum banii cu legume si alte glume de genul asta mai bine sa merg sa pregatesc locul la cimitir si toate cele de inmormantare.Am bufnit in plans si in acel moment mi-a venit sa-i dau o palma acelui doctor.O palma care sa-l doara la fel de mult cum m-a durut pe mine raspunsul lui.Am sa incerc tot ce imi este mie posibil caci nu am de unde sa imi iau informatii despre aceste tratamente naturiste decat de pe net, dar daca tot nu mai este nimic de facut am sa incerc asta.Am sa tin cont si de ce ai spus tu cafeaua si tigara despre injectiile cu vasc.Ma voi informa pe internet cu toate ca nu am multa incredere in internet.

  •  
    • 382 mesaje
    5 Oct 2012, 21:42
    2 0
    Astazi la ora 20 si 10 minute se implineste o saptamana de cand sotul meu s-a dus in lumea rece.I-am vazut toate chinurile pana si-a dat ultima suflare.L-am strans in brate pentru a-l incalzi cand fiorul mortii i-a furat viata.Mi-a spus ca a transpirat foarte tare si intr-adevar avea broboane de transpiratie pe fata iar eu il tineam in brate sa-l incalzesc pentru ca era rece ca ghiata si nu mai avea nici puls. Am pus 5 perne electrice pe el sa-l incalzesc, dar tot s-a stins.Ma bucur ca macar a venit preotul si l-a ingrijit inainte de moarte si i-am tinut lumanarea.
    Sunt trista, am plans si inainte de moarte si dupa de simt ca imi ard ochii in cap.
    A venit lume dupa lume la inmormantare.Asa mi-am dat seama ce om am avut langa mine timp de 23 de ani.
    Dumnezeu  sa mi-l odihneasca iar el sa aiba grija de noi de acolo unde este.
    Va multumesc tuturor ca ati fost alaturi de durerea mea si iubiti-va la maxim familia cat traiti si faceti-va fericiti.
    Cu atat ramanem.
  •  
    • 5609 mesaje
    6 Oct 2012, 16:42
    1 0
    Imi pare sincer rau de pierderea ta, condoleante si...Dumnezeu sa-l odihneasca.
    Cu gandul sunt alaturi de tine in aceste momente triste si iti doresc din toata inima sa poti trece peste durere si sa-ti continui viata cu gandul la cei vii si dragi.


  •  
    • 7051 mesaje
    6 Oct 2012, 16:55
    1 0
    angora_first said:Astazi la ora 20 si 10 minute se implineste o saptamana de cand sotul meu s-a dus in lumea rece.I-am vazut toate chinurile pana si-a dat ultima suflare.L-am strans in brate pentru a-l incalzi cand fiorul mortii i-a furat viata.Mi-a spus ca a transpirat foarte tare si intr-adevar avea broboane de transpiratie pe fata iar eu il tineam in brate sa-l incalzesc pentru ca era rece ca ghiata si nu mai avea nici puls. Am pus 5 perne electrice pe el sa-l incalzesc, dar tot s-a stins.Ma bucur ca macar a venit preotul si l-a ingrijit inainte de moarte si i-am tinut lumanarea.
    Sunt trista, am plans si inainte de moarte si dupa de simt ca imi ard ochii in cap.
    A venit lume dupa lume la inmormantare.Asa mi-am dat seama ce om am avut langa mine timp de 23 de ani.
    Dumnezeu  sa mi-l odihneasca iar el sa aiba grija de noi de acolo unde este.
    Va multumesc tuturor ca ati fost alaturi de durerea mea si iubiti-va la maxim familia cat traiti si faceti-va fericiti.
    Cu atat ramanem.

     

    tare rau imi pare...imi pare rau ca n-am vazut topicul asta pana acum, sa -ti fi spus o vorba buna, de incurajare , desi, dat fiind tipul de cancer multe sperante nu erau, acelasi tip de cancer a facut si tatal meu si s-a stins foarte repede...

    imi inchipui ce e in sufletul tau acum...te imbratisez si plangi cat poti, nu te inchide in tine; daca simti nevoia sa vorbesti cu cineva si sa ai un umar pe care sa plangi nu ezita sa-mi scrii...

    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

  •  
    • 13910 mesaje
    6 Oct 2012, 18:06
    1 0
    condoleante!

    iti inteleg perfect lacrimile, starile... 
  •  
    • 1336 mesaje
    7 Oct 2012, 14:25
    0 0
    Angora,sincere condoleante.E intr-adevar o perioada grea,ai luptat si ai facut tot ce era omeneste posibil pentru el si crede-ma ca el stie asta.A simtit dragostea ta,a vazut cat de mult ti-ai dorit sa il ajuti sa se vindece.Roaga-te pentru sufletul lui,aprinde lumanari la biserica si da de pomana la saraci.Asta iti va da putere si liniste.ce sa iti spun?m-a impresionat mesajul tau foarte tare.Ai vrut sa-l incalzesti...Asta e viata!merge inainte si tu trebuie sa fii puternica si sa iti continui drumul tau fara el.Toti plecam din lumea asta odata si odata...Dumnezeu sa-l ierte!
  •  
    • 382 mesaje
    8 Oct 2012, 13:59
    1 0

    Va multumesc pentru toate mesajele fetelor.Acum sufletul meu e pustiu.Nu mai am cuvinte,ganduri,suflet in mine.

    Seara cand ne adunam toti de la activitatile noastre adica eu si cei doi copii ai mei, plangem si vorbim despre el.Nimeni nu merita sa moara in astfel de chinuri, mai ales el care a fost ingerul meu.Copii  ma ajuta sa merg mai departe.

    Va multumesc mult.

    Aveti grija de voi si iubiti-va mult.

  •  
    • 1336 mesaje
    8 Oct 2012, 14:04
    0 0
    Ai un cadou minunat de la sotul tau..copii!Bucura-te ca nu esti singura..o parte din el e cu tine..partea aceea sunt copii!
    Nu cred ca el ar vrea ca voi sa plangeti..va lipseste fizic..dar bucurati-va ca a scapat de durere,de chinuri..si boala.Incearca sa iesi in oras cu copii mai des,in parc..la film..orice alte activitati.ce va fac placere.
  •  
    • 382 mesaje
    8 Oct 2012, 14:20
    0 0
    Asa am sa fac Diana, nu am sa ma las rapusa, doar ca mai trebuie sa treaca putin timp sa imi revin.Aproape in fiecare seara sunt inconjurata de tineret.Vin prietenii copiilor mei si asta imi face bine.La inmormantare am avut peste 50 de adolescenti care au incercat fiecare sa faca cateceva.Au carac cosgciugul si celelalte cu toata placerea.Sotul meu si eu am fost foarte aproape de copii nostrii si le-am acceptat prietenii.Recunostinta lor a fost acest ultim omagiu.
  •  
    • 1336 mesaje
    9 Oct 2012, 12:22
    0 1
    Ma bucur ca gandesti pozitiv.Copii trebuie sa te simta aproape,mai ales acum.e minunat ca te simti bine in compania prietenilor copiilor tai.Comunica mult cu ei,bucura-te de momentele aste(pt copii conteaza enorm,fiindca prietniilor lor te vor lauda,esti un model de parinte demn de urmat).Nu stii niciodata ce iti rezerva viata...poate ca vei intalni un alt barbat minunat cu care iti vei continua drumul vietii.
    Stiu ca e devreme sa spun asta(iarta-ma daca te-a suparat),dar e posibill..cine stie..Ai grija de tine.e cel mai important lucru.mai ales pentru copii tai. te imbratisaz cu drag!