vreau, deci pot .
-
2 0vreau, deci pot . -
-
Nu conteaza. Eu ii am pe toti in acelasi oras, chiar la distanta de 10 minute de mine, dar nu am apelat la ei, desi s-au oferit mereu sa ma ajute mai ales dupa ce am nascut primele luni, dar mi se parea ca mai mult m-ar incurca (doar rar, pe perioade scurte mai las copilul la ei , daca iesim undeva la o petrecere sau avem de facut cumparaturi cateva ore, dar pentru asta iti poti gasi pe cineva o vecina in care ai incredere sau o bona platita la ora). Ne descurcam singuri. In plus daca ai concediu maternal 2 ani de zile , chiar nu ai nevoie de nici un ajutor in afara de cel dat de sot. Succese! :) -
Nu pornii de la premiza ca "nu stiu daca ma simt pregatita sa fac fata" ca te vei lasa coplesita imediat cum dai de greu. Cuvantul "nu stiu...nu pot" trebuie sa-ti iasa din vocabular, inlocuieste-le cu "trebuie sa, vreau sa fiu o mama buna, vreau sa facem un copilas impreuna si sa-l crestem impreuna. Fii pozitiva si apoi implica-ti sotul in toate treburile casei, o casnicie se face in 2, ajutati-va si completati-va unul pe altul, nimeni nu s-a nascut invatat, este doar chestie de vointa sa vrei sa faci ceva. Nici eu si sotul nu am avut pe nimeni sa ne ajute cu copilul, si totusi ne-am descurcat f bine in situatia in care amandoi eram studenti, amandoi mai tarziu mergeam la servici si copilul la cresa/camin si asta in situatia in care se lucra 6 zile pe sapatamana si noi lucram in capatul celalat al orasului, fiind nevoiti sa ducem copilul la cresa la 6 dimineata si sa-l luam la 5-6 dupa amiaza. Sa cresti un copil nu este greu, mai ales ca iti este drag si-l iubesti, trebuie doar sa fi rabdator, consecvent, organizat si sa nu te lasi doborat de situatie. Poti trece peste doar voi doi, informatie este destula pe internet pt sfaturi, pe vremuri noi aveam o carte "Mama si copilul", aia mi-a fost carte de capatai din prima zi de cand am avut copilul si pana s-a facut mare. Deci, nu vad de ce te sperie faptul ca nu aveti pe nimeni sa va ajute cu copilul, nici nu aveti nevoie, aveti deja 2 capete, 4 maini si sunteti parintii unui copilas,, sunteti parintii unei fapturi minunate, fructul dragostei voastre, asta va va da aripi si destula incredere sa purcedeti la drum fara nici un ajutor din afara. De multe ori bunicii sau sfaturile din afara tulbura linistea familiala, eu sunt convinsa ca veti reusii si fara vreun ajutor, este simplu cand faci totul cu dragoste si daruirire pentru un sufletel care este trup din trupul vostru. -
Poti sa te descurci, gandeste-te ca daca ai minim un an de munca 2 ani vei sta acasa cu bebe primind indemnizatia apoi dupa 2 ani il poti duce la camin sau cresa si te vei putea intoarce la lucru. Trebuie sa ai rabdare si sa fi ambitioasa ca sa poti sa te descurci pt ca intradevar e greu dar frumos. Si sotul tau te poate ajuta atat cat poate el. Trebuie sa fiti amandoi uniti. Instinctul de mama va aparea cand vei ramane insarcinata si cand vei naste, vei stii cat de cat ce sa faci. Eu am avut 21 de ani cand am nascut si deoarece am iubit foarte mult copii am stiut cum sa am grija de el, am avut si parintii langa mine, dar in spital m-am descurcat singurica. Multa bafta :* -