Simt ca viata mea nu mai are niciun rost!? ce sa fac? ma simt di

•  
  ajutordinparteamea

  

  • 0 mesaje
  23 Feb 2013, 23:44

  Citează

  1 0

  Simt ca viata mea nu mai are niciun rost!? ce sa fac? ma simt distrusa!
•  
  blue05

  

  • 0 mesaje
  23 Feb 2013, 23:51

  Citează

  2 0

  Condoleante! Probabil ca nimic nu e mai cumplit decat sa vezi cum o persoana draga se stinge. Imi pare rau pentru pierderea ta. Durerea o sa se estompeze cu timpul. Acum ca evenimentul e recent e firesc sa te gandesti mereu la ea mai ales din cauza modului tragic in care a pierit. Poti apela si la un psiholog, poate te ajuta. Nu te mai gandi sa-ti iei viata. Daca nu te gandesti la tine, macar gandeste-te la parintii vostri care sufera enorm ca au pierdut-o pe sora ta. Pt ei ar fi cumplit sa ramana si fara tine. Nu le produce si tu o suferinta mai mare decat cea pe care o indura acum.
•  
  Maricon

  

  • 5609 mesaje
  24 Feb 2013, 00:27

  Citează

  2 3

  Imi pare tare rau de pierderea sorei, stiu ca este o suferinta pe care o vei purta in suflet toata viata, dar viata ta trebuie sa mearga inainte, ai acest drept si trebuie sa fii sanatoasa sa-i faci fata. Ai doua cai de a te pune pe picioare: 1. Psihologul 2. Biserica. In ambele situatii te duci sa te "spovedesti" si sa-ti plangi amarul, ambii te vor asculta, psihologul pe va asculta pe bani multi, biserica-pe gratis. Du-te cand esti in starea asta la biserica si plangi la icoana Maicii Domnului sau a Lui Isus, roaga-te pentru sufletul ei, pentru sanatatea ta si pentru linistea sufletului tau... vei trece prin diverse faze: de durere nebuna care iti sfasie pieptul, de necaz, de tristete, de disperare...dar intr-un final dupa cateva luni te vei simti mai bine. Mi-am pierdut fratele in situatii aproape similare, mi-au trebuit lunii bune sa pot sa-milinistesc sufletul, si ani multi in care am tot intrebat "de ce doamne, de ce?" Viata trebuie sa-si urmeze cursul, uneori ne este rapit de langa noi cel drag, suferim, dar trebuie sa invatam sa traim si sa ducem durerea cu noi...si azi, dupa 17 ani mai am stari de rau, si azi dupa atat amar de vreme il plang, dar am inteles si m-am impacat cu decizia celui de sus, raspunsuri nu am gasit nici acum, cred doar ca Dumnezeu are socotelile lui cu fiecare din noi. Ma rog, viata merge inainte, ne-am sustinut reciproc unii pe altii, ai mei parinti s-au subrezit rau dupa pierderea fratelui, dar si ei au supravietuit. Viata merita traita cat mai frumos posibil. Iubeste, casatoreste-te, ai copilasii, bucura-te de viata si de fericire...si cand ti-o venii sorocul te vei duce dupa ea, pana atunci fa bine si impune-ti sa treci peste necazul asta, viata chiar merita traita.
•  
  gabytzukkka

  

  • 1 mesaje
  24 Feb 2013, 00:56

  Citează

  0 3

  condoleante....incearca la biserica probabil ar trb s a vb cu un preot .CA la pshiholog nuj cu ce te va ajuta.dar in biserica simti o liniste sufleteasca.
•  
  Adam7

  

  • 144 mesaje
  24 Feb 2013, 02:37

  Citează

  1 1

  e foarte simplu. tu esti in viata si mergi inainte! considera ca ai ramas cea care va duce stacheta mai departe.. pretuieste fiecare clipa din viata ta si traieste-o din plin, fii fericita si construieste lucruri frumoase in jurul tau. sigur asta si-ar dori si sora ta pentru tine :)