Probleme existentiale...ale vietii
-
0 0Probleme existentiale...ale vietii -
Si crezi ca daca n-ai gasit pana acum fericirea in bratele unui barbat , ai s-o gasesti in bratele unui femei? Pe mine personal nu ma deranjeaza ideea de a exista parteneri de acelasi sex,in intimitatea lor, treaba lor ce fac, dar nu imi plac manifestatiile gen Gay Parade. Unii ajung gay doar ca le place cum suna sau din pur teribilism. Astia de fapt sunt si cei carora le place sa se expuna , sa faca publica viata lor. O persoana care chiar si-ar gasi linistea in bratele unei persoane de acelasi sex, si-ar vedea de treaba si si-ar trai povestea de dragoste in liniste, eventual cu cativa prieteni sau rude dispuse sa ii accepte asa. Fara tam-tam si strigate in public. Tara noastra e printre putinele in care religia inca are o influenta f mare. Normal ca suntem mai retinuti din multe puncte de vedere si poate uneori e mai bine asa. Nici sa fim total limitati, dar nici nu vrem sa ne transformam intr-o Sodoma si Gomora, nu? Carcotasi...da suntem..dar vezi tu ...gay-ii sunt foarte carcotasi la randul lor. :)) Daca tu crezi ..de fapt..daca esti sigura ca asta te-ar face mai fericita , esti libera sa incerci si o venusiana :) , dar gandeste-te ca dezamagiri iti poate provoca si o femeie , nu doar un barbat. Si doar pt ca pana acum nici un barbat nu te-a facut fericita...eu zic ca nu e un motiv destul de bun sa te dai de partea cealalta. Ar trebui sa ai o adevarata atractie pt sexul asemanator, sa fi avut toata viata o atractie inexplicabila, sa fi fost mereu ALTFEL din punctul asta de vedere. Gandeste-te bine sa nu fie doar un moft! Si apoi 26 de ani nu e asa mult incat sa -ti pierzi speranta. -
Daca ai 26 ani nu inseamna ca s-a terminat viata ta si nu mai ai nici o sansa sa-ti gasesti un partener de sex opus ca sa fii fericita. Sa te arunci in bratele unei femei pt ca ai 26 ani si nu ti-ai gasit un barbat e o conceptie gresita. Nu este un standard de varsta la care poti fi fericita. Intr-adevar in tara noastra lumea este mai putin permisiva la aceste lucruri. Nu suntem obisnuiti cu cuplurile de gay care-si exprima iubirea oriunde. La noi acest subiect e inca tabu. Personal nu am nimic cu oamenii cu astfel de orientari sexuale, dar trebuie sa-ti marturisesc ca imi provoaca repulsie paradele gay si alte manifestatii de genul. Eu sunt femeie, si-mi plac barbatii si pt asta nu am nevoie de o parada sa-mi exprim orientarea sexuala.De aia spun ca-mi provoaca o stare de dezgust. In alta ordine de idei, nu am nimic cu orientarea sexuala a nimanui. Dar sunt multi oameni care ii catalogheaza pe cei cu astfel de orientari ca fiind "anormali". -
Traiesc in Sydney, Australia, adica patria gaylor si lesbienelor, aici sunt daca nu iubiti sunt macar mutual acceptati ca oricare dintre noi. Avem Mardi Gras -festivalul lor, pentru multi din ei este o parada unde isi declina cu mandrie statutul, pentru restul doar o parada siropoasa si zgomotoasa. Traim si muncim alaturi de ei, multi din ei sunt niste oameni extrem de inteligenti, curati, buni prieteni si colegi. Am lucrat cu un coleg gay, care mi-a fost si asistent si este un om superb, in afara de orientarea lui sexuala care nu are cum sa ma deranjeze pentru ca nu este problema mea. Mai avem si un cuplu de lesbiene care au 3 copilasi facuti prin inseminare artificiala cu sperma donata de un prieten gay. Tipele sunt faine, femei normale din exterior, dar ambele au avut probleme si deceptii in trecut poate pentru faptul ca spun ele nu-s perfecte, adica un pic cam grase si banale. Una din ele detine o functie importanta intr-o companie f mare de multe miliarde de dolari, deci, capabile ca oricare dintre noi, cu aspiratii si targhete inalte, cu realizari si performante mari. Avem chiar in Minister o tipa care si-a declarat statutul de lesbiana cu ani buni in urma. In principiu in occident nu esti atat de comentat si stigmatizat ca in Romania, unde a existat o gandire f limitata, unde mai sunt reminescente, unde multi inca refuza sa traiasca in anul 2012, traiesc dupa regulile anilor 1900, pentru unii inca conteaza sa se casatoreasca, sa accepte bataile sotului ca pe un act de la dumnezeu si in general sa nu iasa din cuvantul si dorintele lui, chiar daca nu este satisfacuta personal sau sexual, chiar daca habar nu are cum este sa ai un orgasm pt ca pe Gheorghe nu-l doare de asta, daca el are 2 min. de extaz atunci toata lumea trebuie sa fie fericita. Deci, personal, desi cred in bunul dumnezeu fara a fi fanatica religios, imi vad de viata mea, de casnicia mea, de familia mea, eu nu am nimic impotriva acestor persoane cu orietare sexuala diferita de a noastra, nu-i judect si ii accept asa cum sunt. V-am spus ca traind cu ei iti este mai usor sa-i intelegi, multi avand un comportamnet perfct normal ca noi ceilalti care suntem drepti. In fond cine suntem noi sa-i judecam, este vorba de o parere personala, de o preferinta prea intima ca sa ne bagam noi nasul, am urat dintotdeauna oamenii care si-au bagat nasul in treburile altora, indiferent de natura problemelor.