va rog nu ocoliti intrebarea mea un sfat intodeauna e bine primi

  •  
    • 0 mesaje
    5 Apr 2012, 11:47
    0 0
    va rog nu ocoliti intrebarea mea un sfat intodeauna e bine primit
  •  
    • 0 mesaje
    5 Apr 2012, 15:23
    0 0
    buna...ceva cu final dureros si din pacate ft des intimplat.de la bun inceput vreau sa-ti urez mult curaj,fii calm,nervii nu ajuta la nimic si apoi nu uita ca mai ai si o fetita care are de suferit din urma voastra.nu esti tu nici primul si nici ultimul care trece prin asa ceva.asta e destinul...cit despre ea asi putea sa zis,e clar lucrul ca mai are pe cineva inafara de tine cu care isi petrecea serile.Pina la urma gindestete ca nu ai nimic de perdut,mai bine singur de cit aratat cu destul.
  •  
    • 0 mesaje
    7 Apr 2012, 06:08
    0 0
    In primul si in primul rand, TREBUIE sa incetezi cu astfel de gesturi necugetate, care nu fac altceva decat sa o convinga mai mult ca despartirea de tine e cea mai buna solutie. Si oricum, oricat de stresat si de suparat ai fi, nu trebuie sa reactionezi in acest fel, mai ales in prezenta fiicei voastre, care va fi puternic afectata(ti-o spun din proprie experienta, am asistat la f. multe certuri ale parintilor mei). Cu calm, si indiferent care vor fi concluziile si finalul, porneste o discutie sincera si serioasa cu sotia ta. Explica-i faptul ca, in cazul in care in viata ei nu se afla nimeni altcineva, sa ofere relatiei si familiei voastre o a doua sansa, si daca nu va merge, vei fi si tu de acord sa puneti punct. Incearca sa eviti pe cat posibil sceneele dramatice, de gelozie; abordeaza totul cu maturitate, chiar si in cazul in care vei afla ca are pe altcineva. Incearca sa nu o judeci prea tare si sa intelegi lucrurile si din perspectiva ei, cat de greu i-a fost singura, fara siguranta si stabilitatea pe care o avea din partea ta pana sa pleci, fara sprijin moral, iubire ori afectiune; dar in primul rand, fara siguranta, stabilitate si sprijin moral; lucrurile astea le sperie pe majoritatea femeilor. Explica-i apoi ca, macar pentru faptul ca tu te-ai dus acolo, ai muncit si ai incercat sa dai tot ce e mai bun din tine, fie ca ti-a iesit fie ca nu, ar trebui sa-ti acorde o sansa, si tie si ei, sa reveniti la viata de dinainte. Spune-i ca si tu esti la fel de speriat ca si ea, ca dupa atata amar de vreme nu mai stii cum e sa fii din nou parte din familie, ca nu mai stii cum sa te comporti cu ea, dar ca lucrurile isi vor reveni usor, usor, cu un minim efor din partea amandurora. Roag-o sa-ti acorde macar o luna de zile, timp in care sa va reconectati unul la problemele si la bucuriile celuilalt. E important, din punctul meu de vedere, sa specifici treaba asta cu termenul de o luna de zile, sa o faci sa inteleaga ca, daca dupa aceasta perioada, f.scurta de altfel, poate sa puna punct, daca nu ii va convine. Insa tu vei avea grija, in aceasta perioada sa fie totul perfect(asta nu inseamna sa te injosesti, sa te umilesti, sa pari disperat, femeilor nu le plac astfel de barbati. Ajut-o in treburile casei, ocupa-te de fetita, dar de ea, ofera-le afectiunea si siguranta morala de care a dus lipsa. Fa-i surprize, du-o la o plimbare prin parc, mancati inghetata si plimbati-va cu bicicletele, ca in vremea adolescentei; seara ceva mai romantic, un restaurant unde eventual puteti si sa dansati. Sper sa nu sune prostesc ceea ce ti-am scris eu, si mai ales, sper sa iti fie intrucatva de folos. Stiu ca pare nedrept ca tu sa depui toate eforturile pentru a repune pe picioare relatia, dar daca o iubesti, si daca esti de parere ca intr-adevar merita si ca intr-adevar se mai poate face ceva sa-ti salveti familia, atunci, nu te mai gandit la nimic si fa tot ce ti sta in putinta. Insa nu uita, pastreaza-ti calmul, maturitatea in judecata; si daca nici asa nu va merge, paraseste cu demnitate lupta si fii impacat cu tine si cu faptul ca ai facut tot ce a fost omenesc posibil sa-ti pastrezi familia unita. Si, nu-ti neglija fiica, si viziteaz-o constant, in cazul in care tu si mama ei va veti desparti. Are foarte mare nevoie de tine, mai ales ca fetitele sunt, in general, mai atasate de tati( ca o chestie amuzanta, eu eraam atat de atasata de tata incat, atunci cand eram mica le spuneam tuturor ca tata m-a nascut).
  •  
    • 0 mesaje
    7 Apr 2012, 12:00
    0 0
    Imi pare rau pentru ceea ce se intampla,cred ca esti un om bun care probabil nu ar fi meritat o astfel de reactie.Cel mai bine este sa incerci sa te calmezi,stiu ca este sotia ta si ca o iubesti dar gandeste-te si la fetita ta...incearca sa discutii cu sotia ta cu calm si sa afli mai multe lucruri.Daca lucrurile nu vor evolua in niciun fel poate ca este mai buna despartirea,ar fii dificil si pentru voi si pentru fetita insa decat sa va vada fetita ta certandu-va si pe tine sa te vada ori ca esti in depresie ori ca efectiv ti-ai iesit din minti nu este mai bine sa o cresteti calumea?Poate ca ea nu intelege prea multe acum insa stiu cum eram eu la 6 ani si de fiecare data cand se certau parintii mei plangeam precum o magdalena.Te rog calmeazate si gandestete bine...nu pot sa inteleg decat ca este un moment foarte dificil si ca ai nevoie de sprijin..te rog sa incerci sa te calmezi,sa te gandesti bine la ceea ce este de facut,sa gasesti o solutie care sa ii ajute pe toti,si fii constient ca esti in viata si ca tot ai o viata inainte in care sa lupti si pentru tine si mai ales pentru fetita ta.Iti urez mult noroc
  •  
    • 0 mesaje
    7 Apr 2012, 19:06
    0 0
    eu zik ka o astfel de femeie nu merita sa fie sotie si niki mama.o femeie care este intradevar femeie de casa nu isi lasa familia si incearca chiar daca iubirea dintre voi s-a dus sa rezolve ceva,nu sa distruga o familie.eu cred ca nu merita sa iti fie sotie si niki mama pt copilul tau desi nu avem cum sa schimbam asta.e mama lui si nu ai ce sa faci.mai bn ai lua copilul cu tn..si ai gasi o mama mai buna pt el..iar "doamna"care pretinde ca este sotia ta isi va da seama mai tz de ceea ce a pierdut..iar copilul cand va creste si va auzi ce a facut mama sa isi va da seama ca tatal sau a facut cea mai buna alegere nefiind cu ea in continuare iar atunci cand va ajunge sotia ta sa vrea sa isi vada copilul si sa il imbratiseze acesta o va da la o parte:*imi pare rau dar asa merita:(