La 16 ani, traiesc propria drama. Cum pot iesi din asta?:(
-
13 Nov 2011, 19:48Copilule, exista un rost pentru care se intampla aceste lucruri, chiar daca tu nu il intelegi sau ti se pare nedrept. Te inteleg foarte bine, caci si eu am avut o copilarie nefericita si mi-au trebuit multi ani ca sa pot trece peste handicapul acesta. Da, este un handicap, dar pe care il poti transforma intr-o tarie pe care cei care sunt iubiti si rasfatati nu o pot avea. Dar vreau sa te ajut mai mult decat doar spunand vorbe de incurajare. Daca aceasta situatie este chiar cea reala, poti sa-mi dai datele tale de nastere(zi/luna/an/ora/localitate) pentru ca sa pot sa vad care ar fi cauza acestui destin si cum ai putea sa il schimbi in bine. Sunt astrolog profesionist si colaborez cu siteul eva de 4 ani de zile, dar nu numai cu el, dar de aici, de pe acest forum, a iesit prima mea colaborare profesionala.
-
14 Nov 2011, 13:58Povestea ta este cu adevarat una trista, plina de durere si disperare. Doamne cata maturitate la o copila de 16 ani! Ma cutremur cum poti sa suferi atat alaturi de cei dragi, ma cutremur ca ai niste parinti care nu te merita, ca nu vad in tine copila minunata care ai devenit, ma cutremur la gandul ca ti se poate intampla ceva in disperarea ta sa scapi de ei, de tortura tatalui, de indolenta mamei, de tiranul mic de frate-tu... Iti doresc din toata inima sa poti sa lupti, daca ai avut curaj sa ceri sfat pe un forum cred ca ai curaj sa faci mai mult, sa iesi din anonimat, sa razbesti in viata, esti o luptatoare si asa trebuie sa fii de acum incolo! Mai ai doar 2 ani in care trebuie sa muncesti pe branci si sa obtii o bursa universitara, pentru o facultate, undeva departe de casa, undeva unde rautatea lor nu te va atinge. Sunt convinsa ca in sufletul lor parintii te iubesc si-ti doresc fericirea, dar nu stiu cum sa se exprime, nu stiu cum sa arate. Candva am intalnit un barbat plangand ...isi batuse mar copilul, mergea pe strada si plangea, nici bani de-o tuica nu avea ca sa-si verse necajul. Am avut impresia ca ceva rau i s-a intamplat si l-am oprit, l-am intrebat de ce plange, daca pot sa-l ajut cu ceva...a inceput sa planga si mai tare si mi-a povestit cu si-a batut singurul copilas, l-am interbat ce a putut fi atat de rau incat micutul sa fie batut? A raspuns NIMIC, asa-l iubesc eu ...."asa-l iubesc eu, il iubesc ca pe ochii din cap, dar daca nu-l calesc acum mai tarziu ajunge un ratat ca mine!" Vezi tu, omul ala in nestiinta lui incerca sa-si salveze copilul de saracie, binenteles metoda pe care o aplica ca sa-si educe copilul era departe de a fi una buna, dar el credea cu tarie ca o sa-si sperie copilul atat de tare ca va invata si va ajunge un om mare intr-o zi, cu succes in viata, plin de bani si bunastare. Revin la povestea ta, trista si dureroasa, normal ca nu te sfatuiesc deloc sa suporti violenta, mai ca-mi imaginez ca nu ai dorii sa-i dai pe mana politiei pentru ce-ti fac, probabil ca trebuie gasita o cale de mijloc sa poti scapa inca 2 ani. Invata cat poti de mult, pregateste-te pentru o facultate buna, una care sa-ti ofere si bursa, du-te la una departe-departe de casa....si fa-ti un viitor acolo. In zilele tale rele mergi la biserica si roaga-te la icoana Maicii Domnului, acolo o sa capeti linistea sufleteasca de care ai nevoie, du-te si plange acolo...doar tu si EA, spune-i ce ai pe suflet si nu uita sa-i multumesti pentru octrotire. Este un refugiu plin de liniste si cugetare, incearca-l macar si vei vedea.