cirese-amare
-
1 0mici, cred ca salbatice- sau nealtoite- pentru dulceata caut si as ramine indatorata daca stie cineva sa imi spuna unde dumnezeu le mai gasesc, egal in ce zona a tarii; ideal ar fi copacul in batatura la o bucatarie de vara, ca oalele si borcanele mi-le aduc singura, si nu ramin datoare- aduc si un vin bun la un pui la ceaun sau la o mamaliga cu peste si usturoi.
-
jupaneasa, da' mata de unde esti? ca eu vorbesc serios si imi aduc oalele, cocenii de porumb sa fac focu', iar la nacaz si pret, cum spui, vedem noi. asadar scrie te rog daca ai vre-o posibilitate, ca sa stiu exact sa imi iau bilet de voie de la stapin sau de la agentie...
evy, bucovina-i mare: imi spui pe unde le-ai vazut ca sa dau fuga daca jupaneasa ma lasa cu dintii-n soare? un vin bun la vre-o doua vorbe si cu d-ta...asa cum este vremea acuma nici nu stii cind au trecut si te trezesti ca nu mai sint. eu sint mereu calare pe maturi si mi-as dori foarte mult sa nu le scap si anul asta... -
vai de mine jupaneasa, fereasca d-zeu de napasta, poate ca-i fi vre-una de moda noua, ceva mai gingasa, ca alea de pe vremuri chiar si ale mele, stiau rostu' trebii: isi suflecau minecile, dadeau porunci, puneau mina la treaba pina cind gata era dulceata...cu dumneata, asa gingasa cum esti, fa bine si ia-ti salutu' inapoi, ca n-am par de ciine negru cu ce sa te afum si nici descintece nu mai stiu sa te scap de deochi...da' ca sa nu mori proasta, cind spuneam ca sint calare pe matura, nu ma refeream la bidinea sau coada ei, de ti s-o nazarit ca as fi vorbit mascari, ci - ca vrajitoarele mai avute, daca nu calare pe maturi, cel putin sau din cind in cind, cu avionul... sper sa iti treaca sparietura, si lasa-te de gospodarie, bucatarie si alte marafeturi, ca nu-i de d-ta, incearca mai bine cu croitoria, scurteaza-ti fustele, ca la cita minte ai, ii poala prea lunga, ptiu, ptiu, sa nu fie de deochi!
-
-mata- nu era mama gingasei jupinese ci doar forma scurta de la d-ta, folosita in moldova ca apelativ, recunoscut ca forma de politete...
multumesc lui d-zeu, imi fac si cruce si matanii-adinci una, ca nu sufar de boala prostiei si al doilea, ca maaaaaare-i gradina lui d-zeu, si-i tot muta gardu`... -
ei, ca uitasem de vorba asta- unde dai si unde crapa, si probabil s-au dus si ciresele! oricum, frumos din partea dragalaselor care si-au dat osteneala sa raspunda, chiar daca penibil, pe arataura sau in limbi straine sau dat prin gropi, doamne-ajuta la toata lumea ca cirese-or mai fi si la anu'...
-
Camiweick, sa stii ca nici macar pe vremea lui Grigore Ureche sau Miron Costin (al caror stil te-ai straduit - in zadar - sa-l imiti) nu se scria cu asemenea greseli de ortografie: VRE-UN, VRE-O nu exista, in schimb VREUN, VREO, da. Studiu placut in continuare intr-ale gramaticii de clasa a doua.
-
poate prind prunele... da'nu-i tot una ! la toate porzelanurile si cristalurile, argintaria si fetzele de masa nobile, imi lipsea amarita aia de dulceata de cirese amare, pe care cind o fac o pastrez ca pe sfintele moaste sau o fac cadou la fetze luminate ca pe-o cine stie ce raritate, ca un fel de valoare recunoscuta a mindriei nationale de buna moldoveanca si fata cuminte...doamne-ajuta la toata lumea!
-
da, se gasesc de cumparat da' numai pe plai nu si pe straße... omu' meu de incredere, -lucreaza cu ziua la stapin si-acusi i-se termina anu' de invoiala- are o caruta cu mai muti cai asa ca daca il trimiteam la turnu, cluj, timisoara, oradea sau prin imprejurimi la piata sau la cules, mi-le putea aduce acasa. atita doar ca ciresele amare sint aduse la piata nu la dorinta sau nevoie ci la buna intimplare, de particulari care isi incearca norocul prin vagauni dealuri sau paduri iar cumparatul lor este este o problema pentru ca: de obicei fara codita- chipurile e mai usor la cules- ciresele se deshidrateze si pierd din continut si savoare dar ce-i mai rau, sint transportate si pastrate in galeti sau saci de plastic, iar cele deja cu mucegai sau lovite sau in proces de fermentare sint si cele mai multe si ceea ce-ar fi putut fi o dulceatza e un gunoi si n-are rost sa deschizi gura sau ai-ti pare rau, ca-i degeaba...
daca as fi stiut de unde sa le iau as fi dat eventual porunca dupa pofta inimii- culese cu codita, in cosuri de nuiele, acoperite cu-n tifon, mi-le-as fi urcat in carutza si as fi pornit spre casa...
mare-i dumnezeu si cu ajutorul lui, poate la anu'...oricum, multumesc pentru intrebare, stiu ca viata este grea si faptul ca cineva isi da atita osteneala penru niste amarite de cirese poate parea ciudat... nu stiu daca ati observat, chiar daca e in borcan si de doi ani, dulceata de cirese-amare este intotdeauna proaspata, e o ciudatenie si chiar si dupa consum, ramine o enigma, iar facutul ei este si asta o forma de-a-ti pastra identitatea sau de-a da cu sic lururilor noi sau nedorite, sau straine, departarii, schimbarilor, si chiar trecerii anilor... va doresc cele bune si sa ne vedem sanatosi. -
cirese amare gasesti unde vrei la tara la parintii mei...si mari si mici...numai sa le culegi...
eu am o alta problema:nu gasesc cirese mici negre si dulci!(cand eram copila avea bunica un astfel de cires-Doamne ce dulceata iesea!)...tare mult mi-as dori sa gasesc asa ceva,dar din pacate nu sunt...