Cum ati invatat sa gatiti?
-
0 0Salut! Mi-ar placea sa "aud" cum si-a facut fiecare dintre voi intrarea pe scena gastronomica, cine v-au fost ghizii, victimele, admiratorii, ce "idoli" aveti inca in domeniu si cu ce performante va laudati. -
Salut! Am invatat sa gatesc cind m-am maritat (acum 3 ani si jumatate). "Idoli" imi sint in continuare mama si bunica.
Eram, sincer, un dezastru in bucatarie, in afara de paste altceva nu gateam. Dar stii cum se spune, nevoia te invata, asa ca....le-am "terorizat" pe bietele femei cu mii de telefoane....fiind si la mare distanta de ele. Victima este sotul meu, care este un educat si intotdeauna m-a laudat si m-a incurajat, chiar daca eu stiam ca respectiva mincare nu iesise chiar atit de nemaipomenita. Soacra mea nu gatea aproape deloc, asa ca are impresia ca tot ce fac eu este deosebit
.
Sint foarte mindra de mine ca fac sarmale super gustoase.....Da stiu......nu rideti de mine, dar eu chiar sint fericita ca am reusit aceasta "performanta".....
Si de pe eva.ro am inceput sa printez retete si vreau sa le incerc. -
Curiozitatea m-a determinat,iar de invatat am invatat din propriile greseli.
In timp,m-am perfectionat in diverse chestii,nu ma pot lauda ca is cine stie ce maestru,dar nici de lepadat nu sunt(vorba unei bune prietene ).Sunt deschis spre nou,imi place sa invat tot felul de chestii.
Si nu imi place sa colaborez cand e vorba de prepararea vreunui fel de papa.Imi place sa fiu lasat in pace si sa mi fac treaba cum stiu si vreau eu,urasc sa primesc indicatii nesolicitate.
Diverse trucuri le-am mai invatat de la mama si bica. -
acum 2 ani cand s-a mutat mama si am ramas singura cu sotul meu, m-am vazut nevoita sa invat, adica nici acum nu stiu dar dupa retete variate ma ghidez si iese ceva.
prima mea mancare a fost ceea ce eu am vreu sa numesc cina romantica intr-o vineri, imediat ziua urmatoare plecatii mamei, mamaliguta cu carnati prajiti
,
darrrr bineinteles ca eu am considerat ca nu trebuie sa intreb pe nimeni cum se face ca de ce mare scofala asa ca mamaliguta mea a iesit de toata frumusetea cu cocoloase de numa numa 
sotul meu a mancat sa nu ma faca pe mine sa ma simt prost, dar de atunci numai el prepara mamaliga
cam asta e pupici -
acum un an si jumatate m-am mutat cu prietenul meu si am fost nevoita sa invat sa gatesc,stiam sa fac cateva chestii ca mai ma uitam la mama.profesoarele mele in materie de gatit:mama si bunica,le sunam si le intrebam desi nu sunt in acelasi oras ca si mine.am prietene care nu stiu sa arunce un ou in tigaie.eu cred ca daca vrei poti,tb doar sa incerci.am facut si prajiturisi au iesit super -
ah pt mine nu este o placere sa gatesc, sunt genul ala care sta cat mai putin timp in bucatarie. am inceput sa gatesc de cand am copii, pt ca mi-am dorit sa le dau tot ce este mai bun, organic si sa stiu eu ce pun acolo si cat. ca idol o am pe mama care desi nu o bucatareasca stralucita, m-a invatat in primul rand despre igiena in bucatarie, despre a nu baga mana in carnea tocata de ex, sau in salata boef, sau cand trebuie sa folosesti unelte de lemn si de ce, care m-a invatat sa inlatur spuna la ciorbe, sa nu fierb mancarea la maxim, sa nu gatesc rantasuri si alte sosuri bazate pe faina si ceapa prajita (desi gustoase, foarte daunatoare)sa nu pun sare si ulei in cantitati mari, sa asez o masa festiva, sa servesc o cafea etc.
am nenorocul insa sa fiu maritata cu un sot gurmand, care are o mama buna gospodina, sa zicem, insa care este exact opusul la ceea ce-am invatat eu de la mama acasa. ca urmare, orice fac nu este niciodata suficient de bun prin comparatie cu mama soacra, lasand de-oparte faptul ca nu locuim in romania si deci gatim f f putin feluri traditionale.
insa am invatat de la altii de pe aici, de la tv, din carti de bucate si nu romanesti unde personal cand vad ceva de genul "faina cat curpinde" sau "dai la foc potrivit pana se coace" renunt.
In general sunt apreciata pt ceea ce gatesc, chiar si de sotul meu care desi vesnicul nemultumit, cateodata nu are de ales. -
Eu acum sunt la faza la care invat sa fac si mancaruri mai dificile. si trec exact prin ce a trecut ATB. adica si eu ma mandresc cu o mancare noua, si sunt super apreciata, mai ales k nici soacra-mea nu se omoara cu gatitul.... si ii place asa de mult mancarea mea ....
Mai ales cand e vorba de prajituri.., la care, recunosc, ma pricep destul de bine. mai trebuie sa-mi dau "doctoratul" in diplomat si...gata -
AM INCEPUT SA GATESC CAND ERAM LA FACULTATE IN CAMIN SI AM INVATAT DIN MERS.MULTE RETETE LE-AM INVATAT DE LA CUNOSTINTE,FAMILIE.CHIAR MA GANDEAM ZILELE ASTEA CA NU MA PRA PRICEP LA TORTURI NU AM NICI RABDAREA NICI INDEMANAREA PT A FACE CEVA IESIT DIN COMUN AZI FETITA MEA A IMPLINIT 1 AN SI IERI AM VRUT SA FAC (LA SUGESTIA UNEI EVE)UN MUSUROI DE CARTITA.DUPA CE L-AM COPT BLATUL AM INCERCAT SA-L IAU DIN TAVA DAR PT CA FETITA PLANGEA DUPA MINE L-AM SCAPAT PE JOS.AM FOST F DEZAMAGITA
-
-
eu am invatat in timp.Am avut si cobai!Si le trageam niste mancaruri!!!!!!Am gatit de pe la vreo 14 ani ca n-avea cine.Si sa vezi urzici cu pietre,salata de ciuperci cu nisip,orez cu afumatura(naturala era afumatura,sa stii)ciorba de sarmale(ca trebuia sa le incalzesc,nu),sa vezi la prajituri ce bine stateam,numai ca trebuia sa arunc tavile..erau irecuperabile.Sfatul meu:Vezi retetele de pe forum cu tot cu sfaturile de rigoare,ca macar sunt incercate si eventual cand le incerci ia pe langa tine o persoana mai in varsta(soacra,mama,vecine..) -
Mi-amintesc si acum de primele mancaruri gatite de mine.Prima tentativa am avut-o pe la 5 ani,cand i-am pregatit mamei (si-am stat lipita de masa,cu privirea atintita spre gura ei,pana a mancat tot) oua ochiuri,langa care i-am trantit cateva flori din gradina,ca arata prea saraca in culori,mancarea.
A doua oara...pe la 7 ani,eu cu vara-mea am vrut sa le facem o surpriza parintilor,care ne lasasera singure vreo cateva ore (eu in grija ei,ca era mai mare decat mine),asa ca am gatit fasole verde cu usturoi,respectiv,am pus ce-am crezut ca trebuie (fasolea,usturoiul,apa si sarea) si-am plecat la joaca.Au venit vecinii,ca era sa ia foc casa,dar...am fost "bosgodine" ca mamele noastre.
Apoi,o perioada lungaaaa,n-am mai gatit,ca eram bine pazita.Si intr-un final,pe la 23 de ani,am inceput sa gatesc din nou,invatand de la prietene si amintindu-mi cum procedau mama si bunica,plus ca le mai sunam,sa le-ntreb cate ceva.
Concluzia:nevoia te-nvata! -
-
-
salut la toate gospodinele
eu am inceput sa gatesc pe la 14 ani. in vacante plecam la bunica la tara si acolo stateam pana se terminau vacantele.
am invatat sa gatesc de la bunica mea, iar tot bunicii erau si cei care mancau ce experimentam eu. bunicul intotdeauna zicea: e foarte bun! chiar daca nu era asa. si ma incuraja foarte mult. ii placea sa stea cu mine in bucataria de vara si sa se uite cum trebaluiam pe acolo cu oalele si cratitele. arata bucataria dupa aceea de parca trecusera tatarii pe acolo. dar nu se supara nimeni si toti ma ajutau la curatenie.
si mama m-a ajutat mult. niciodata nu se supara ca stricam mancarea sau ca nu-mi iesea ceva. ma ajuta cu indicatii daca i le ceream, daca nu nu comenta. ma lasa sa fac singura tot ce vroiam. am ars cratie, am spart farfurii, am trantit prajitura pe jos, dar niciodata nu mi se reprosa nimic.
acuma pot sa spun ca stiu sa gatesc foarte bine si aproape orice. imi place la nebunie sa stau in bucatarie si sa experimentez tot felul de mancari sau sa inventez tot felul de retete.
fratii mei sunt super incantati cand le zic: aveti chef de o prajitura??? cine ajuta??
iar prietenul meu (care si lui ii place sa gateasca) e incantat de mancarurile mele si ii place sa ma si ajute la bucatarie cand e acasa si are timp.
credc ca ati vazut si din postarile mele pe forum ca nu vorbeswc prostii si chiar imi place sa gatesc.
va pup -
Beauty_lover,partea mai haioasa a fost ca am si mancat-o,eram singura acasa si mi-era foame...Ma minunam eu ca nu era asa cum mancasem la bunica,dar tot am mancat-o...Pe la 10 ani am facut si eu ciorba de sarmalute in foi de vita, tocanita de cartofi fiarta 5 ore,iti inchipui cum arata,un piure rosu...Dar acum gatitul e o pasiune pentru mine.
-
N-am ce face (beauty,
),de mica am fost modesta si nazdravana,design-ul a fost una din pasiunile mele (decoram orice fel de mancare,cu aproape orice,doar culori sa fie!).Si ca sa-mi demonstrez din nou modestia,afirm cu tarie ca-s o buna gospodina,spre marea surprindere a mamei care le spunea rudelor :"vai,saraca,moare de foame acolo,ca habar n-are sa gateasca!"
Cine nu crede si are curaj,sa vina sa-mi testeze abilitatile in domeniu!
Later edit:
Peste vreun an (de vechime pe forum si povesti citite aici),o sa-i fac concurenta lui Creanga cu amintirile lui...(va iau coautori) -
Important este ca ati supravietuit, fetelor, dupa fasole prajita, garnitura de flori si ciorba de sarmale...
Eu mi-am inceput "cariera" pe la 16 ani, chiar la Revolutie! Cum? Pai, maica-mea cazuse la pat, rapusa de frica teroristilor care se zvonea ca au otravit apa... Pe ea o apucase "mersul des la baie", ca sa ma exprim astfel, si sustinea ca e de la otrava (era de la vitejie), asa ca se refugiase, "pe moarte" fiind, in varful patului si decretase ca daca tot o sa moara, ce rost are sa ne mai faca de mancare?
Atunci am preluat fraiele puterii in bucatarie (teritoriu interzis pana atunci persoanelor neautorizate) si am decis ca voi gati mancare de cartofi. A iesit super, desi doar dupa indicatiile cartii de bucate. -
-
-
din greseli inveti....cand am facut pilaf prima data, nici nu l-am spalat. nu stiam .bineinteles, a iesit un mare clei pe care l-am aruncat...asemenea momente le ai tot timpul in minte....nu sunt o gospodina si nici nu o sa fiu.cu toate ca mi se spune ca gatesc bine, nu am sa fac din asta o pasiune si nici un mod de trai.stiu sa gatesc aproape de toate, dar ce este mult strica....asa mai rarut, mai dragut,