postul
-
0 0Cate dintre voi tineti post?Credeti ca a nu tine post e un pacat major?Eu nu am destula vointa pentru a tine post si mi se pare ca daca as tine post,as muri de foame,pentru ca nu am timp sa gatesc.
Una e sa fac niste cartofi ,dar cu niste cartofi nu pot trai toata ziua. -
Eu tin post cand pot, chiar si in timpul anului. Dar nu este pacat daca nu tinem post. Clinic se considera ca un organism simte de ce are nevoie, daca ii trebuie dulce el cere iar noi trebuie sa ii dam, daca ii trebuie amor, la fel, cu mici exceptii, daca are cineva diabet e si normal ca nu e bine sa manance dulce doar daca este ceva pentru diabetici special, insa cei care fac rau celor din jur- fac pacat ci nu cei care mananca carne, de dulce cum se mai spune. Totul e sa recunoastem in fata lui Dumnezeu ca gresim si sa reusim sa ne para rau pentru relele facute. Caci toti gresim si pacatuim, doar suntem oameni. Si la biserica este bine sa mergem, dar nu e pacat daca nu ajunge, ne putem ruga oriunde si oricand. Dumnezeu ne vede si ne aude oriunde vom fi noi.
-
Simona, esti o dragalasa, vezi? Asa cum am vazut eu ca nu ai vrea sa faci un pacat prin faptul ca papi de dulce, asa a vazut si Dumnezeu si vede ca nu ai vrea sa il superi. Esti o scumpa si papa linistita ceea ce ai timp si posibilitati sa gatesti. Fa ca sufletul tau sa fie vesel si zambeste lumii din jur ca sa imparti energie pozitiva, iar astfel vei fi iubita de intreg universul: de fruze si flori, de copii si mamici, de Dumnezeu in primul rand. Si cine emana energie pozitiva, energie pozitiva va primi, se spune ca energia se intoarce. Si daca ne uitam urat la cineva atunci sufletul ne este greu tocmai pentru ca am luat acea fata trista, dar cand zambim si sufletul pare mai usor si mai vesel tocmai pentru ca am primit inapoi energie pozitiva. Te sarut si numai bine. Mi-a placut subiectul. Iti doresc fericire maxima si sarbatori minunate, asa cum cred ca esti si tu: o fata MINUNATA.
-
-
-
-
EU REUSESC SA TIN POST DOAR VINEREA,DUPA PAREREA MEA UMILA EU CRED CA E DE AJUNS.DACA STI IN CE ZI A SAPTAMANII TE-AI NASCUT INCEARCA SA TI POST IN ACEA ZI.ESTE FOARTE IMPORTANT.PANA LA ORA 12 NU MANANCI NIMIC IAR APOI DE POST.AM AFLAT DE LA CINEVA CA E FOARTE IMPORTANT SA POSTIM IN ZILELE DE NASTERE(ADICA :LUNI ,MARTI ,ETC)ZIUA IN CARE AM VENIT PE LUME.ATENTIE !CELE NASCUTE DUMINICA SA NU SE SPELE PE CAP IN ZIUA RESPECTIVA SI SA INCERCE SA NU LUCREZE NIMIC.CELE NASCUTE IN ZILELE DE LUNI,MIERCURI,VINERI SUNT MAI NOROCOASE.DAR TREBUIE SA STIE SA CEARA DE LA DOMNUL SI CAT SA CEARA .SUCCES!
-
-
te doare capu' cand vezi ce mai inventeaza unii.... postul e benefic pt organism pt ca te ajuta sa elimini toxinele, dar toate tampeniile alea insirate mai sus "nu te spala pe cap ..." etc ce naiba! nu mai suntem in secolul XV sa credem ca tot ce zboara se mananca....
Ca atunci cand moare cineva... se aduna vecinele atotstiutoare si cate bordeie atatea obiceie.... si care mai de care mai isterica. decat cealalta "daca nu faci ASA!!! .... pica cerul pe tine" .
ili nu stiu cum...mai citeste si te mai documenteaza inainte sa postezi niste tampenii scrise in majuscule ca pe mine una chiar m-ai enervat ... CATA IGNORANTA!!!! -
mda...daca n-ar mai fi nici frica de Dumnezeu!
ai dreptate h_2004, dar toate au un rost, taiatul porcului de Craciun (iarna, frig, poti sa mananci mai bine carne, grasimi...etc) pe urma vine alt post si Pastele, cu miel, oua...incarcat si el...dar cu putine grasimi, in unele zile din post e bagat pestele.....pe mine ma enerveaza oamenii care nu postesc dar cand e zi de peste mananca numai peste " ca asa se mananca"
eu tin post pt mine, mai ales inainte de Sarbatorile mari,dupa se simte altfel mancarea
-
-
Postul este in primul rind un post SPIRITUAL.
Curatenia trupeasca trebuie sa fie insotita de cea sufleteasca.
Degeaba se postul la mincare daca sufletul e otravit si plin de rautate.
Despre Post:
Preot Vasile Gavrila:
A vorbi despre post si chiar a-i da o definitie pare foarte simplu deoarece postul este cunoscut in toata lumea, in toate traditiile si culturile lumii. Stim, de asemenea, ca se refera la un anumit set de reguli restrictive din punct de vedere, mai ales alimentar.
Iata in ce fel au inteles si au definit postul unii dintre cei mai mari asceti ai crestinismului, de la care ni s-au pastrat fie cuvinte de invatatura, fie simple sfaturi sau cugetari sub forma de sentinte:
"Fratilor, imbuibarea pantecelui este maica desfranarii, iar postul si infranarea este bogatia sufletului; deci aceasta sa ne silim sa o castigam cu smerita intelepciune, pazindu-ne de mandrie, placere si lauda oamenilor care este maica tuturor rautatilor."
"Fiilor, bine este a-l satura pe cel sarac si flamand si asa sa postesti."
"A intrebat avva Iosif pe avva Pimen cum trebuie a posti. I-a zis avva Pimen lui: eu voiesc ca cel ce mananca in fiecare zi, cate putin sa manance, ca sa nu se sature..."
"Acolo e adevarata sarbatoare, acolo unde e mantuirea sufletelor, unde e pace si intelegere, unde e alungat orice gand lumesc, unde e izgonit strigatul, zgomotul, umbletele bucatarilor, taierile de animale; unde in locul acelora salasluieste linistea, pacea, dragostea, bucuria, bunatatea si alte nenumarate bunatati ... Postul este hrana sufletului; si, dupa cum hrana trupeasca ingrasa trupul, tot asa si postul face mai puternic sufletul, il face mai usor, ii da aripi, il face sa stea la inaltime, sa se gandeasca la cele de sus si sa se ridice mai presus de placerile si dulcetile acestei vieti." -
Desi exemplele pot continua, ne oprim la aceste cateva cugetari alese dupa un singur criteriu: in cuvinte putine si simple, autorii lor surprind problema postului in profunzime. Plecand de la acestea, va invit sa incercam foarte pe scurt - sa intelegem care este continutul si sensul postului, in general.
Dupa cum am semnalat deja si dupa acum constatam din spusele sfintilor citati, avem impresia ca postul se refera, mai ales, la mancare sau asa cum intelegem foarte multi dintre noi, numai la mancare. Doresc sa afirm dintru inceput ca postul nu poate fi limitat la mancare, ci are un aspect material si un aspect spiritual, el reprezentand un mijloc si o cale de desavarsire a omului, care este si trupesc, dar si sufletesc. Din punct de vedere material, se refera, intr-adevar la hrana omului si, in general, la "miscarea trupului", iar din punct de vedere spiritual la hrana sufltului si la miscarea sufletului, avand in vedere desavarsirea trupeasca si sufleteasca. -
De asemenea, subliniez faptul ca postul nu a intervenit in viata omului dupa caderea in pacat, ci a fost dintre inceput o dimensiune ontologica a omului si, in consecinta, nu trebuie raportat la caderea omului, ci la desavarsirea lui. Ce inseamna acestea? Ca omul a fost creat de Dumnezeu trup si suflet intr-o stare de desavarsire relativa, cu posibilitatea de a ajunge la desavarsirea absoluta, dupa har, prin lucrare, prin efort personal. Desavarsirea la care era chemat omul, subliniata de Scriptura prin sintagma "dupa asemenarea cu Dumnezeu" (Facerea 1, 26) viza atat trupul cat si sufletul, care erau in armonie, lucrand impreuna, neantagonist. Asadar, daca partea spirituala a omului era prin fire inclinata spre comuniunea cu Dumnezeu, fiind rationala, partea trupeasca, materiala a omului colabora cu acesta prin intermediul simturilor carem prin supunere de bunavoie fata de voia dumnezeiasca si prin renuntare, prin jertfa, urmau sa fie eliberate si ele (simturile) de greutatea materiei si spiritualizate, conducandu-l pe om la comuniunea cu Dumnezeu. Comuniunea cu Dumnezeu putea fi deci realizata atat in plan material, cat si in plan spiritual.
-
Datorita faptului ca desavarsirea tinea de libertatea omului si de efortul lui personal, Dumnezeu l-a supus unui test, unei incercari, in fata careia sa-si poata exercita libertatea: l-a asezat in rai, spunandu-i: "Iata, va dau toata iarba, ce face samanta, de pe toata fata pamantului si tot pomul, ce are rod cu samanta intr-insul. Acestea vor fi hrana voastra" (Facerea 1,29) si "Din toti pomii din rai poti sa mananci . Iar din pomul cinostintei binelui si raului sa nu mananci, caci, in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit!" (Facerea 2,16-17). Asa cum era creat , in starea edenica, omul apare ca o persoana flamanda si insetata, iar raiul, universul, ca o masa bogata, din care urma sa se infrupte in anumite conditii, stabilite de Creator si pe care el le putea respecta sau nu, fiind liber deplin. Deci, viata era data de Dumnezeu, iar hrana este oermisa si mentinerii acesteia (vietii), insa nu e datatoare de viata. Omul trebuia sa fie contient si convins de aceasta si prin renuntare sa transofrme foamea si setea materiala intr-o foame si sete spirituala - dupa Dumnezeu, urmad a trai in Imparatia lui Dumnezeu ca ingerii din ceruri, unde nu se mananca, nu se bea. Insa, omul s-a inselat gandind ca prin mancare poate sa ajunga asemenea lui Dumnezeu - "in ziua in care veti manca din el (pomul cunostintei binelui si raului) vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul" (Facerea 3,5) si nu prin ascultare si renuntare de bunvoie. Cu alte cuvinte, omul nu l-a mai vazut pe Dumnezeu ca singurul izvor al vietii, inlocuindu-l cu ceva din ordinea creatului, cu mancarea. Aceasta logica inoculata de floricica va fi dezmintita de Dumnezeu, Care i-a hranit pe iudei in chip minunat in pustie: "Te-a smerit si te-a pedepsit cu foamea si te-a hranit cu mana ... ca sa-ti arate ca nu numai cu paine traieste omul, ci cu tot cuvantul ce iese din gura Domnului" (Deuteronomul 8,3) si de Hristos, confruntat cu foamea si cu setea materiala si ispitit de floricica cu aceeasi logica a lui, aratand falsitatea acestuia: "Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4,4).
-
Deci, daca in rai postul consta in primirea cu bucurie si cu multumire din cele ingaduite de Dumnezeu, si avea menirea de a-l spiritualiza pe om si de a-l conduce la comuniunea deplina cu Dumnezeu, el va avea acelasi rol si dupa caderea in pacat , cu o singura diferenta: in urma pacatului, omul a dobandit o si mai mare pondere materiala, devenind carnal, inclinat spre placere, spre patima si in consecinta, postul va avea menirea de a converti patimile in acte creatoare, spirituale. Din acest motiv, revenind la ideea initiala si la afirmatiile Sfintilor Parinti citati, postul alimentar este doar prima etapa, dupa care urmeaza cel spiritual si deprinderea virtutiilor. Una din cantarile bisericesti din Postul Mare spune: "De bucate postind, suflete al meu, si de pofte necuratandu-te, in desert te lauzi cu mancarea; ca de nu ti se va face tie pricina de indreptare, ca un mincinos vei fi urat de Dumnezeu si demonilor cei mai rai te vei asemana, care niciodata nu mananca. Deci, cauta sa nu faci netrebnic postul pacatuind; ci nemiscat sa ramai spre poruncile cele fara cale, parandu-ti ca stai inaintea Mantuitorului Celui Ce s-a rastignit si mai ales, ca te rastignesti impreuna cu Cel Ce s-a rastignit pentru tine, strigand catre El: "Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru Imparatia Ta".
De aceea, putem concluziona ca postul este renuntarea, de bunavoie, a omului la placeri si primirea cu multumire si cu bucurie a tot ceea ce-i da Dumnezeu in viata, avand ca motivatie dragostea de Dumnezeu Care-l vrea curat si neprihanit. -
Despre Post
Pr. Arsenie Boca
Cand protivnicul mantuirii noastre se vede batut la prima piedica - cea mai usoara - ce o ridica in calea robilor lui Dumnezeu prin lume, mandria nu-l lasa sa se dea batut, ci le starneste a doua piedica prin viciile trupului, sau o iubire trupeasca de sine. La o atare inaintare a luptei pentru mantuire se tanguie trupul, ca sa te milostivesti de el; e tanguirea vicleana a stricaciunii, care nu trebuie ascultata, ci scoasa din radacina si firea facuta iarasi curata. De aceea Parintii i-au zis trupului: vrajmas milostiv si prieten viclean. In vremea negrijei de mantuire trupul se naravise cu patimile si poftele, iar acestea l-au desfranat si l-au scos de sub conducerea mintii, sau, mai bine zis, au scos mintea de la conducere, incat se rascoala cu nerusinare impotriva sufletului, chinuindu-l in tot felul, si se intarata pana si impotriva lui Dumnezeu. "Caci pofta carnii este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, fiindca nu se supune legii lui Dumnezeu, si nici nu poate." Asa vine ca fiecare ducem o povara in spate - trupul de pe noi. De la starea asta si pana la a-l face sa fie templu sau Biserica a Duhului Sfant e de luptat de cele mai multe ori viata intreaga.
Firea trupului fiind surda, oarba si muta, nu te poti intelege cu el decat prin osteneala si foame, acestea insa trebuie conduse dupa dreapta socoteala, ca sa nu dauneze sanatatii. Acestea il imblanzesc, incat nu se mai tine vrajmas lui Dumnezeu. Rugaciunea si postul scot dracii poftei si ai maniei din trup. Foamea imblanzeste fiarele.
Cu tot dinadinsul se atrage luarea aminte ca toata lupta aceasta sa nu se duca fara indrumarea unui duhovnic iscusit care stie cumpani pentru fiecare ins aparte: masura, trebuinta si putinta fiecaruia. Postul adica sa fie masurat dupa varsta, dupa sanatatea ramasa - desi postul pe multi i-a facut sanatosi - si dupa taria si felul ispitelor. Asa cere dreapta socoteala. Cei ce s-au grabit fara sfatul dreptei socoteli, toti au intarziat sau, indaraptand, au pierdut. De aceea au zis Parintii, gandindu-se la cei grabiti sa stinga patimile, ca mai multi s-au pagubit din post, decat din prea multa mancare, si preamareau dreapta socoteala, ca virtutea cea mai mare. Pretuirea patimasa a trupului pe multi ii intoarce impotriva duhovnicului, desi invrajbirea nu-i tine mult, boala ii intoarce; pe altii, insa, muscati la minte de mandrie, nici nu-i lasa sa mearga vreodata la duhovnic, desi le tanjeste cugetul. La vreme de umilinta - care cearca pe toti - si acestia biruie piedica si intra in lupta mantuirii. -
Eu tin post miercurea si vinerea cand imi aduc aminte. Dar am observat o chestie. A doua zi dupa ce am tinut post pielea mea e mai neteda , mai curata . Se netezeste. Cred ca este efectul fenomenului de dezintoxicare pentru ca in primul rand asta e rolul postului: purificare din toate punctele de vedere.
Incercati sa tineti o zi post si dupa aceea astept reactii. -
ilil draga, du-te la biserica. nu asculta aberatiile lui "cineva", vorbeste cu un preot mai bine.
tocmai asta spun preotii, ca NU SE POSTESTE IN ALTE ZILE DECAT CELE DIN CALENDARUL RELIGIOS". in orice caz, in nici o alta zi din saptamana in afara de miercuri si vineri (normal, daca nu e post trecut in calendar).
iar chestia cu spalatul pe cap duminica... m-ai lasat masca. cum poate crede cineva tampeniile astea? unde ai vazut tu in Biblie vreo zi in care sa-ti fie interzis sa te speli????
nici eu nu merg foarte des la biserica, dar chiar aberatii de genul asta nu pot crede. depasesc orice limita a bunului simt.
pentru initiatoarea topicului. multi ani n-am putut tine nici eu post, nici acum nu-l pot tine intreg, incerc prima saptamana si apoi miercurea si vinerea, in posturile mari. oricum, parerea mea este ca ala nu e post, daca tot la friptura te gandesti, dar nu mananci doar pentru ca e zi de post. eu mi-am impus sa nu mai mananc carne miercurea si vinerea, si am un an de cand fac asta. a fost un pic mai greu primele saptamani, dar acum m-am obisnuit si chiar nu simt nevoia.
si apoi, mai mari pacate sa nu facem, nu faptul ca mancam de dulce. -