Din seria - tensiuni la birou
-
0 0Salutare tuturor,
Nu mai stiu de cand n-am mai scris pe Eva…aproape o eternitate…
In fine…
Povestea este astfel – job in Franta, de 3 ani si jumatate acelas job/post/firma, aceeasi colega cu care intr-adevar lucrurile s-au petrecut rau inca de la inceput.
In parte,din cauza mea pt ca n-am vrut sa ripostez. In parte, pt ca am dat prima oara in viata peste un asemenea specimen – tanara, uratica, descurcareata, vulgarica si existand afinitati personale cu responsabilul nostru…urmarea (am vazut si auzit lucruri cu ochii mei de aceea fac aceasta afirmatie).
O perioada lucrurile – aversiunea fata de mine – se calmasera,a reinceput. No problem, asta m-a determinat si mai mult sa caut alt job.
Partea interesanta e ca mereu responsabilul nostru e de partea ei intr-un mod…dezgustator.
Acum, eu am o viziune deformata asupra lucrurilor dar chiar nu mi se pare normal (si nu mai suport) faze gen – el o cheama si o asteapta la tigare, cand vor sa comunice fara ca eu sa aud (fiind culmea, toti in acelasi birou) isi scriu pe hartiute ca in scoala primara,fiind unul langa altul), se folosesc diminutive,etc.
Sotul ma sfatuieste ca in momentul in care plec sa invoc doar motive obiective – drumul prea lung,etc…
Dar tare m-ar manca limba sa le zic « voilà, va iau o piatra de pe inima ca plec » si muulte altele…
Oare chiar n-ar fi o idee buna ?
-
Laperla said:
Salutare tuturor,
Nu mai stiu de cand n-am mai scris pe Eva…aproape o eternitate…
In fine…
Povestea este astfel – job in Franta, de 3 ani si jumatate acelas job/post/firma, aceeasi colega cu care intr-adevar lucrurile s-au petrecut rau inca de la inceput.
In parte,din cauza mea pt ca n-am vrut sa ripostez. In parte, pt ca am dat prima oara in viata peste un asemenea specimen – tanara, uratica, descurcareata, vulgarica si existand afinitati personale cu responsabilul nostru…urmarea (am vazut si auzit lucruri cu ochii mei de aceea fac aceasta afirmatie).
O perioada lucrurile – aversiunea fata de mine – se calmasera,a reinceput. No problem, asta m-a determinat si mai mult sa caut alt job.
Partea interesanta e ca mereu responsabilul nostru e de partea ei intr-un mod…dezgustator.
Acum, eu am o viziune deformata asupra lucrurilor dar chiar nu mi se pare normal (si nu mai suport) faze gen – el o cheama si o asteapta la tigare, cand vor sa comunice fara ca eu sa aud (fiind culmea, toti in acelasi birou) isi scriu pe hartiute ca in scoala primara,fiind unul langa altul), se folosesc diminutive,etc.
Sotul ma sfatuieste ca in momentul in care plec sa invoc doar motive obiective – drumul prea lung,etc…
Dar tare m-ar manca limba sa le zic « voilà, va iau o piatra de pe inima ca plec » si muulte altele…
Oare chiar n-ar fi o idee buna ?
tu ai discutat asta pana acum cu "responsabilul"
de ce nu?
parerea mea? as fi sincer, dar atentie, scenariile sa nu fie doar in capul tau. eu lucrez cu francezi si n-am avut nici o problema. e adevarat ca fiecare e diferit.
daca intr-adevar asa ar fi precum spui as spune la sf. ca sunt dezamagit pe performanta mea de a ma face placut in colectivul lor si ca nici tu nu ai observat eforturi din partea conducerii de a te ingloba in echipa. din acest motiv consideri ca e mai nimerit sa cauti un loc in care sa mergi cu placere in fiecare zi.
-
Tsunnami, multumesc pt raspuns. Da,am incercat pt ca a mai fost un moment tensionat cand respectiva colega mi-a vb urat iar a 2 a zi am aparut la birou cu demisia in dinti.Partea interesanta e ca seful a facut tot ce i-a stat in putinta sa ma faca sa-mi schimb ideile ! M-a rugat sa nu iau lucrurile asa, sa raman !
Oricum, am retinut ultima parte a mesajului tau - exprimarea "un loc in care sa-mi faca placere sa vin".
E f bine zisa fraza !
Acest mesaj a fost editat de către Laperla: