Psiholog-o meserie de viitor ?
-
1 0Buna evelor. Am 17 ani si sunt eleva in clasa a 11-a. Simt ca deja timpul a trecut mult prea repede, si inca nu sunt decisa ceea ce vreau sa fac pe viitor. Initial, imi doream foarte mult sa "prind" o bursa in Spania la psihologie, asa ca am ales sectia de filologie-bilingv spaniola. Anul acesta insa m-am decis ca nu mai vreau sa parasesc Romania, dar as vrea sa urmez tot facultatea de psihologie. Este meseria de psiholog o meserie de viitor? Voi ce ma sfatuiti sa fac?
-
-
Daca vrei sa fii psiholog cel mai bine este sa ramai in Romania. Am intalnit foarte multi oameni care au terminat psihologia in tara lor si odata ajunsi pe meleaguri straine nu au avut nici o sansa sa profeseze. Pentru ca se pleaca de la premiza ca aceasta meserie trebuie facuta in limba materna pentru oameni ce au aceeasi limba materna ca si tine. Este un domeniu mult prea delicat ca sa ai probleme de traducere si interpretari gresite ale unor expresii nu foarte uzuale pe care tu ca strain nu vei reusi sa le stapanesti niciodata la fel de bine ca un "bastinas"
-
Acesta a fost principalul motiv pentru care imi doream sa plec, faptul ca in strainatate am mult mai mult oportunitati. Apoi m-am gandit la ceea ce ai spus tu schonland, nu voi putea ajunge niciodata sa gandesc precum ei, oricat de bine as cunoaste limba, si oricat de bine m-as integra in societate. Mai am cateva luni la dispozitie sa ma hotarasc, eu sper sa fac alegerea potrivita. Multumesc frumos pentru raspunsuri !
-
Helen eu ti-am vorbit de partea cu limba pentru ca aveam la cursurile de limba in tara in care locuiesc o tipa din Spania cu un doctorat in psihologie care nu isi gasea de munca pentru ca se lovea mereu de acelasi refuz. Intr-un final si-a gasit de munca la o agentie de stat care oferea asistenta parintilor ce aveau copii autisti. Ii invata cum sa se poarte corect cu copii lor. dar sanse ca sa lucreze intr-un cabinet obisnuit nu avea.
Si mai stiu multi altii care aveau facultatea de psihologie dar tot fara ici o sansa sa profeseze.
Cazul tipei cu doctorat m-a socat insa. mai ales ca vorbea destul de bine limba. -
-
Da, asa este. Multa lume imi spune ca daca vreau sa invat, pot invata si in tara, si stiu ca asa este. Atata timp cat vreau sa imi fac o cariera si nu sa fac o facultate doar de dragul de a o face sau sa spun ca am si eu o diploma, dar eu ma gandisem ca in Spania voi gasi profesori mai bine pregatiti si poate ca voi invata mai multe, insa m-am interesat si la noi, in Romania si sunt destule oportunitati si ti se pot deschide multe usi daca esti bine pregatit, zic eu.
-
A stiudia in strainatate este o idee extrem de buna. daca ai fi spus ca vrei sa mergi la : matematica, fizica, chimie etc ti-as fi spus sa pleci cat de rpd te tin picioarele. Insa la facultati de genul: psihologie, drept, contabilitate este mai bine sa stai in tara ta. In primul exemplu din cauza limbii cum am mai spus iar in urmatoarele doua din cauza diferentei de materie de la o tara la alta.
-
-
In acelasi timp te poti gandi la mai multe variante - cu psihologia poti face mai multe decat jobul unui psiholog. Poti lucra in resurse umane, in marketing, in cercetare de piata etc.
Tie iti place ideea de psiholog in sine si asta vrei sa te faci, sau psihologia ca domeniu?
In functie de raspunsul la intrebarea asta si decizia de a pleca din tara poate sa se modifice. Daca e vorba de domeniu in sine, atunci te incurajez sa pleci in afara fiindca sunt enorm de multe oportunitati. Daca vrei sa te faci psiholog, insa, bariera lingvistica intr-adevar e importanta.
In acelasi timp, in tara in care ma aflu (V Europei) am cunoscut o tipa psiholog care lucreaza la un cabinet unde sunt psihologi de mai multe natii si fiecare are foarte multi clienti co-nationali. La tipa asta merge toata comunitatea de romani din oras, fiindca ei, ca si clienti, se simt mult mai bine intelesi de cineva care le vorbeste limba. Eu ma numar printre clientii ei si asta a fost motivul pentru care am ales-o pe ea in locul altor recomandari foarte bune de psihologi de alte natii.
-
-
-
helen, cabinetul particular este un vis neimplinit de-al meu
eu sper ca tu sa reusesti . Trebuie sa ai in vedere:
- investitia este foarte mare (chirie, facturi, promvarea cabinetului)
- atestatul de libera practica, care presupune sa te inscrii in colegiul psihologilor unde sunt taxe de platit, examene de dat, credite de strans la conferinte care sunt de cele mai multe ori pe bani
- trebuie sa stai in stagiu cativa ani langa un terapeut formator (sunt greu sa gasit si cred ca exista si investitie financiara, nu-s sigura)
- bani multi investiti in cursuri de perfectionare (terapie ericksoniana de ex), baterii de teste de evaluare (mai ales daca o sa ai copii si adolesenti care se exprima mai bine prin teste proiective)
Sper ca te-a ajutat ce am scris! bafta multa!
Acest mesaj a fost editat de către Allegria_: -
-
Ai dreptate kidokido, facultatea in strainatate poate fi un lucru bun pentru viitoarea mea cariera, dar cunosc deasemenea multe persoane care au incercat sa faca acest lucru si nu s-au putut adapta, asa ca au fost nevoite sa se intoarca in tara. Asa ca m-am gandit ca atata timp cat stiu ce vreau, si la noi in tara asta mica, pot acumula multe cunostinte si imi pot face un viitor bun. Important este faptul ca indiferent ca voi pleca sau voi ramane, psihologia este alegerea mea. Din vara ma voi apuca de meditatii si pana la sfarsitul clasei a 12-a mai am timp sa ma gandest in privinta plecatului.
-
-
subscriu la ce spunea mai sus "Allegria_". meseria de psiholog necesita foarte mult timp investit, multa munca, si daruire totala.
si eu as fi vrut sa urmez psihologia de la bun inceput, insa in orasul in care locuiesc nu exista o asemenea facultate, cu toate ca orasul nu este deloc mic. am fost fortata de situatie sa-mi aleg o alta facultate, iar acum sunt la master, mai am un pic si termin primul an. DAR, cu toate astea, n-am sa ma dau batuta, n-am sa renunt la propriul meu vis. insa, pacat ca la noi in romania nu exista sansa de a urma domeniul psihanalizei, in cadrul unei facultati de psihologie. asta mi-as fi dorit in principiu, dar ma axez doar pe psihologie. -
sustin ca daca este ceea ce-si doreste cu adevarat si ce i se potriveste sa lupte pt cariera pe care o vrea, indiferent cat de greu este. Cred ca suntem multi care am terminat o facultate, un master si abia dupa ani de zile au inceput sa faca o cariera. Asa ca eu zic sa nu puneti in evidenta cat de greu este. Ai inclinatii sau nu si vrei cu adevarat, ti se potriveste, asta conteaza.
Eu am observat ca in Romania, in ciuda impresiei mele ca suntem o natie de reticenti, oamenii au inceput sa dea atentie si acestui domeniu si care merg la tot felul de cursuri pt a se "dezvolta personal" sau vor sa scape de tot felul de lucruri care ii deranjeaza. In jurul meu in ultimul an am gasit vreo 3 persoane, cu mine 4. Una a renuntat din motive financiare, pt ca e cam scump la single, dar a fost foarte mirata de ce i s-a scos in evidenta despre propria persoana si viata in doar 2-3 sedinte.
Eu zic ca incepem si noi sa ne aliniem la nivelul tarilor dezvoltate si cred ca tineretul incepe sa constientizeze tot mai mult importanta domeniului. Eu as baga psihologi cu adevarat profesionali si in scoli, crese, gradinite, as testa mereu personalul din invatamant, soferii, militarii etc. Asta pe langa recrutare pt angajare. -
-
Allegria_ said:
Eva, soferii si militarii se testeaza psihologic. Doar ca se testeaza prost, ca sa iasa ce trebuie sa iasa, nu ce este adevarat. Si apoi vedem sinucideri cu arma din dotare, crime pasionale urmate de sinicudere, accidente urate din cauza alcoolului sau teribilsim.....
Tocmai de aceea am si scris ca as baga profesionalisti adevarati, nu din aia care au facut facultatea pe vremea lui Ceasca, cand se preda o psihologie de 2 parale.
