cariera te poate implini pe deplin?
-
0 0Consider ca fiecare femeie este formata din mai multe parti.Fiecare parte te completeaza si te face sa te simti mai implinita.Exista o parte sentimentala,o parte profesionala,o parte pasionala.Daca vrei sa intelegi o femeie trebuie intai sa intelegi ce este in sufletul ei.Fara o cariera stralucirea unei femei independente se pierde,nu mai are aceiasi stralucire in privire,aceiasi pofta de viata.Consider ca femeile casnice nu sunt implinite pe deplin.Intotdeauna vor simti un gol in suflet, la fel cu situatia cand iti lipseste dragostea sau afectiunea.
-
Cred ca nimeni nu stie mai mult ca o mama ce satisfactii sau insatisfactii are de pe urma copiilor ei...sunt multe femei casnice care nu simt aceasta "neimplinire" profesionala doar pentru ca sunt multumite si fericite de ce au reusit sa ajunga copii ei....
Si uneori oricat de importanta ar fi cariera in viata ta, nu-ti mai este suficienta fara implinirea familiala...si ajungi sa te intrebi daca nu cumva "linistea casnica" este cel mai important lucru...cred ca nici o satisfactie profesionala nu poate sa-ti umple sufletul de bucurie ca o reusita familiala...
Deci asta depinde de cum gandeste fiecare, de ce fel de structura sufleteasca are fiecare.. -
fiecare femeie se simte imp;inita facand bine ceea ce si-a dorit sa faca. femeile casnice poate se simt de mii de ori mai bine decat o femeie de cariera pentru ca ele sunt gospodine desavarsite, sunt mame nemaipomenite, isi daruiesc tot timpul, toata dragostea si toata grija asupra copiilor, au sotii cei mai injrijiti, cei mai multumiti, ele nu-i vor spune niciodata sotului "ia si tu ceva din frigider ca nu mai pot sa pun masa", copiii lor nu vor umbla cu cheia de gat in fata blocului...
eu nu fac nimic din toate astea, nici macar nu mai am timp sa gatesc, sa ma ocup de gospodarie, de hobby-uri si in plus nici nu sunt prea multumita de viata mea in ansamblu...
dar cred ca nemultumirea e din cauza asteniei de primavara (imi place mie sa cred asa, e mai bine decat sa pic in vreo depresie) -
In viata nu poti sa le ai pe toate! O persoana foarte cunoscuta mi-a spus asta cand eram prea mica pentru a o intelege...dar in timp mi-am dat seama ca avea perfecta dreptate! Pana in momentul de fata ma pot considera o femeie implinita. De ce? Pentru ca la numai 22 de ani am ajuns acolo unde imi doream de mica...la TV. Am luptat mult dar mi-am atins scopul si nu pot decat sa fiu mandra de acest lucru. Si totusi pentru TV mi-am stricat poate cele mai bune prietenii pentru ca nu aveam timpul necesar sa ajung la intalnirile cu prietenii....Iubitul meu nu a inteles ...s-a simtit dat la o parte si a plecat dar...nu regret nimic!
-
Draga marllene, ma inspaimanti cat de pasunista mai esti! Crezi ca o viata intreaga la coada cratitzei face pe cineva fericit? Barbatul ala fericit si curat, copilasii zburdand fericiti prin casa, apartamentul stralucind de curatenie si prosperitate, astea sunt imagini din filmele americane. In Romania e putin altfel: barbatul e morocanos si nu-i intri cu nimic in voie, la randul lui , saracul, responsabilitatile pe care si le-a asumat il depasesc cu mult, avand in vedere situatia economica din tara, unde nimic nu mai e sigur; apoi banii care niciodata nu mai ajung, apoi grijile, toate astea te demonteaza. Am intalnit multe casnice si marea majoritate sunt cam marginite, se limiteaza sa vorbeasca despre reducerile de la magazinul din colt si despre ce boala a contactat copilasul. Nu zic, sunt teme interesante, dar mai sunt si altele!!!
Eu sunt la parerea de mai sus, ca o femeie are nevoie de mai multe ca sa se simta implinita: putina independenta financiara (de ce n-ar avea un job unde sa lucreze doar jumate de zi, de exemplu???), o familie fericita, un sot iubitor, etc. O femeie e mai complexa decat cred multi barbati.
Dar cred ca (avand in vedere ca nu faci parte din categoria casnicelor) la tine e doar astenia de primavara. De fapt sunt sigura, nu stiu de ce! -
Ai dreptate,Muriel,o femeie nu se poate multumi cu un statut unilateral.Am constatat asta in urma cu cateva zile,cand m-am intalnit cu o colega de liceu de care nu mai stiam nimic de vreo 10 ani.Discutand,ne-am pomenit ca ne invidiam una pe alta.
Ea era o femeie implinita pe plan profesional,cu o cariera stralucita,cu carti publicate,dar SINGURA,fara sot,fara copii,nici macar un amant.Nu avusese timp...
Eu,din contra,ma laudam cu copiii mei,dar recunosteam ca ei imi rapeau tot timpul impiedicandu-ma sa ma realizez pe plan profesional.Nu sunt propriu zis o casnica,insa am pierdut aproape 4 ani in care as fi putut castiga experienta la servici,din cauza concediilor pre si post-natale,iar colegii angajati odata cu mine sau chiar cu vechime mai mica in acest timp au avansat,fapt care mi-a afectat atat pozitia in cadrul firmei,cat si orgoliul personal.
Desi fiecare din noi se simtea mandra de viata sa,totusi nu ne simteam pe deplin implinite,ceva lipsea pentru a fi pe deplin fericite. -
Draga vaduva_miha, eu consider ca ai facut minunat ceea ce ai facut. La un moment dat, in viata, una dintre "laturile" noastre, are intaietate. In cazul tau copiii. Puteai in acesti 4 ani sa aduni experienta, sa-i depasesti profesional pe colegi, dar familia a fost mai importanta. Si asa si e bine: familia e pe primul loc.
Serviciul e o competitie. Te-ai retras o perioada (cativa ani, nu conteaza cat) ca sa vii cu forte proaspete si sa recuperezi toti anii astia. In plus, ai sentimentul datoriei implinite si pace sufleteasca.
Cu aceasta stare sufleteasca, esti cu mult mai puternica decat toti colegii la un loc, sa stii!!!
Iti urez mult succes, si crede-ma, colega realizata profesional dar singura, e cea care ar trebui sa te invidieze, nu tu pe ea! -
Desigur, cariera te poate implini pe deplin.sunt o persoana de 47 ani ani singura cu doua fete minunate. nu m-am simtit niciodata singura alaturi de fetele mele. Paralel am continuat cu cariera. sunt o femeie f. puternica care comunica vesnic, cu un tonus f. bun si chiar daca am aceasta varsta cred ca pot avea multe impliniri si in privinta carierei cat si a familiei.nu uitati doamnelor nu va izolati. asta conteaza f. mult comunicarea.
-
Sunt de acord cu tine, si cu muriel..judeca bine. Imi place; cred ca toata filosofia consta in a impaca si capra si varza, cum se spune...ar fi ideal, dar nu poti face chestia asta fara ajutor, indiferent din ce parte vine: soacra, mama, si de ce nu - sotul..care ar trebui sa-ti inteleaga nevoia legitima de a te realiza si pe plan profesional, prin castigarea respectului de sine, si chiar prin un castig mai bun.. dar totul depinde si de ajutorul celorlati; nu le poti face singura pe toate; ideal ar fi sa fii inteleasa si ajutata pentru a te simti implinita.
-
Dragi doamne,
Sunt mama shi in acelashi timp am un job f solicitant...Am facut tot posibilul in a impleti viata familiala cu cea profesionala shi vreau sa cred ca peste catziva ani rezulatele vor fi pozitive...Am stat 1,6 ani cu fiul meu acasa shi vreau sa va spun ca am fost cea mai fericita casnica din lume..experientza unui copil, grijile dar shi bucuriile aferente m-au schimbat shi nu ash da pe nimic aceasta experientza minunata..Se pare insa ca acum am intrat in "maratonul" profesional...ash fi fost cu adevarat neimplinita daca ash fi ramas acasa....Dar acest lucru depinde de structura interioara a fiecarei eve...Nu potzi fi realizata pe deplin strict profesional, asha cum eu cred ca nu potzi fi fericita in exclusivitate prin copiii pe care-i creshti...Ma putetzi contrazice...Eu cred insa ca femeile pot realiza mult mai multe decat un barbat, au o capacitate extraordinara de a cadea in picioare dupa un eshec al vietzii, au o tarie de caracter nemaipomenit...shi sunt fff perseverente cu ele inseshi..
In canada: visul multor femei este acela de a sta acasa, de a-shi creshte copiii shi a face cumparaturi...Unora le poate "suna" placut aceasta idee..pe mine nu ma satisface
...Nu neaparat pt faptul ca nu mi-ash acoperi bill-urile daca ash sta acasa, ci pentru ca lupta permanenta de a-tzi atinge scopul, de a demonstra ca "potzi" inseamna evolutzia ta ca om, inseamna perfectzionare...Iar eu sunt o perfectzionista..uneori exagerat de exigenta cu mine insami...
Daca aceshti canadieni cand aud de Romania fac o grimasa shi se gandesc la prostitutzie shi copii ai strazii,ei NU SUNT CU NIMIC MAI PRESUS DECAT ROMANII,,,dimpotriva, ash spune...shi cine ma contrazice il rog sa aduca argumente...
Daca la noi marea majoritate a populatziei este educata (mi-e mai greu sa ma refer la f noua generatzie, ci la cei de 30-35...40(shi mai mult) de ani ..atunci la ei marea majoritate nu e f educata...cu greu citesc o carte in viata lor(am avut discutzii cu persoane absolvente de colegiu care habar n-aveau de HUgo, Voltaire,Fleming sau DUmas...Ce sa mai vorbim de notiuni generale de geografie a lumii sau notiuni elementare de matematica(fractzii) pe care noi le mancam pe paine in scoala...
Nu am nimic impotriva acestei societatzi care m-a primit, ii sunt chiar recunoscatoare..insa prin noi emigrantzii aceasta societate prospera...shi, credetzi-ma, mai devreme sau mai tarziu romanii sunt fff apreciatzi acolo unde muncesc...Omul sfintzeshte locul...Trebuie sa fim mandri de originea noastra shi nicioadata nu voi ascunde faptul ca sunt romanca...multzi fac acest lucru..pt simplul fapt ca li se aminteshte de tarele societatzii romaneshti... -
Pentru Luminitza 007:Eu am renuntat la o cariera de televiziune(muzica,dans,prezentare).Faceam parte dintr-un grup care promova cultura braziliana, sustinut de ambasada Braziliei in Romania si aveam diferite actiuni prin tara din care castigam ceva bani. Pana cand intr-o zi cand am simtit ca ceva imi lipseste: doream o realizare familiala, o siguranta si o stabilitate financiara si sentimentala.Lucrand si ca model, astfel mi-am gasit perechea si avem si un baietel de 1an si 2 luni. Suntem foarte fericiti; sunt realizata sentimental, dar viata mea profesionala nu exista si ma simt frustrata. Sunt leoaica si sunt foarte activa, imi place sa stralucesc pe toate planurile.Si totusi sunt fericita; si aceasta liniste mi-o gasesc cu atat mai mult cu cat imi dau seama ca de fapt asta mi-am dorit:o familie. Sunt fericita dar vreau totusi sa simt ca fac si eu ceva, ca sunt utila undeva.Linistea interioara ti-o gasesti abia atunci cand iti dai seama ce iti doresti cu adevarat si ai si realizat.Viata este foartre complexa si putine femei sunt realizate pe deplin.Important este sa nu regreti alegerea facuta, sa nu ai remuscari, altfel vei fi nefericita. Trebuie sa te impaci cu tine.Te pup!
-
danitin,ai dreptate!!!mi-a placut raspunsul tau...eu cred ca o femeie trebuie sa aiba intai de toate independenta financiara,adica o profesie.si familia este importanta,dar ce ziceti cand dupa un numar de ani minunati sotul pleaca cu alta sau din cine stie ce motive familia in care ai pus toata pasiunea,se destrama??cu ce ramaneti?cu energia irosita si sufletul gol.depinde de fiecare ce structura sufleteasca are,cui ii place la cratita,sa stea acolo.eu sunt pentru implinire pe toate planurile,atat in profesie,cat si in familie.nu poti neglija una in detrimentul alteia