Sa fii fiica sefului...
-
0 0Cu cativa ani in urma tatal meu care lucra pe un post minor la o firma a acceptat sa fie numit intr-un post mai mare intr-o alta ramura a aceleiasi firme,cu conditia ca in locul sau sa fiu angajata eu(la vremea aceea eram somera).Munca mi-a placut,m-am adaptat repede si m-am incadrat usor in colectiv.
Nu a durat insa mult timp pana cand tata a revenit in ramura unde activase anterior,de data asta pe post de sef peste fostii sai colegi,si implicit seful meu.Din acel moment n-am mai stiut cine imi e prieten sincer sau din interes(ca sa se puna bine cu sefu').In plus,orice as fi facut,colegii gaseau motiv de nemultumire.O marire de salariu,desi meritata,sau o invoire perfect justificata starneau invidia colegilor si erau privite ca favoritisme.Iar la orice greseala replica generala era:"pai sigur,e fata sefului,de aia isi permite sa greseasca"
Ce parere aveti?Ce atitudine ma sfatuiti sa iau? -
E o situatie foarte delicata. Cred ca esti foarte singura, nu ai si nici nu ai avut acolo prieteni adevarati. Un prieten adevarat nu ar fi atat de suspicios si tendentios. Adevarul este ca e greu sa ai asa ceva la seviciu. Acolo nu ne aduna afinitatile comune , ci conjunctura.
Parerea mea este ca nu ai de ales decat sa incerci sa faci abstractie pe cat posibil de parerile lor rautacioase si sa te preocupe exclusiv munca ta. Sa incerci sa nu le alimentezi in nici un fel suspiciunile si sa elimini pe cat posibil orice fapt care ar putea genera discutii. Stiu ca este foarte greu. Nu ai pe nimeni acolo mai apropiat? Ai putea incerca sa-i explici situatia in care te afli.
Iar ca ultima instanta, daca atmosfera devine greu de suportat, poate reusesti tu un transfer intr-o alta ramura. -
Te inteleg perfect! Si eu am fost in aceeasi situatie.Si crede-ma trebuia sa fiu perfecta. Toti erau cu ochii pe mine si orice faceam era comentat. Am muncit foarte mult, am avut realizari foarte frumoase, si totusi pentru ceilalti nimic nu era bine.Tot ceea ce realizam realizam ca eram fiica sefului(cu toate ca nu avea nici o legatura cu tatal meu, erau aprecieri din afara).Ma barfeau pe la spate,cred ca am fost incurcata cu toti barbatii din intreprindere si orice divort era pus in carca mea.Dupa 4 luni m-am imbolnavit, am facut o cadere nervoasa si mi-am petrecut sarbatorile de iarna in pat.Atunci am hotarat sa nu mai ma consum, sa iau oamenii asa cum sunt, si sa nu mai dau importanta.Sfatul acesta ti-l dau din toata inima:nu-i baga in seama, nu te consuma.Vezi-ti de treaba ta,de munca ta, ptr ca gura lumii nici pamantul nu o astupa si orice ai face si orice ai zice tot nu e bine. Si nu incerca sa-i multumesti ptr ca nu vei reusi niciodata. Am stat in situatia asta 4 ani, mi-am facut ucenicia pe santier, acum mi s-a oferit un post la ''forul superior''.Bineinteles ca toata lumea" e tac-su mare, da-ia i s-a oferit ei.Probabil nu o sa ma credeti, dar tata nu a avut nici o legatura.Chiar a incercat sa ma opreasca, deoarece aici in Bucuresti e lumea mult mai rea si mai perversa decat intr-un oras de provincie.(am constat pe propria piele)
Daca vrei sa vorbesti cu mine, sa-ti mai spun cate ceva ma gasesti la crisbo5@yahoo.com Bafta!! -
De regula ,eu sunt mai incapatanata,si nu as suporta daca as fi in locul tau.Dar un mic sfat
a-le cu chifla in ochi,arata ca esti mai buna ca ei,mai desteapta si ca tot ce faci sau toate maririle de salariu le meriti din plin pt ca te implici mai mult sau muncesti mai bine.,ceea ce nu are legatura cu tatal tau.Bafta,sper sa reusesti. Capul sus!!!