Colegii care te incurca!
-
0 0Ce ne facem cu colegii de serviciu, care din diverse motive se straduiesc sa iti puna bete in roate? In fata iti vorbesc frumos dar la spate te barfesc. De multe ori parca as renunta la tot...dar parca nici nu imi vine sa le dau satisfactie...
Ce putem face in astfel de situatii? -
Va multumesc pentru sfaturi...nu neaparat ca ma barfesc colegii, dar imi pun bete in roate...spre exemplu, se baga peste ceea ce fac eu, ii intereseaza atat de mult ce scriu...cum scriu...cum prezint...mai mult o "binevoitoare" a incercat sa-mi ia locul. Dar, din pacate nu i-a mers. Oricum am luat atitudine fetelor!!!...si mi-am dat seama( de fapt chiar seful mi-a spus) ca prea pun la suflet orice! Dar nu pot fi nici indiferenta.
-
Draga Luminita,
'colegi care sa incurce' exista peste tot.Ceea ce difera este doar stilul de a o face, in functie de educatie si temperament.Eu, dupa ce am tras tot soiul de ponoase cca un an si juma', am hotarat sa-i "educ". Cum? R:Refuzandu-le "ajutorul",sfaturile "amabile"...Mai scurt, intromisiunile de orice fel.Nu mai zambesc, nu mai sunt amabila si am adoptat o atitudine detasata. Sunt aproape...acra. Nu-mi stau in fire toate acestea, dar vad ca functioneaza.Si inca dupa abia doua zile.Ce zici? -
Cum ar fi sa spui cand lumea se asteapta mai putin: "Ah, multumesc pentru sfat, apreciez ... dar sunt convinsa ca sunt capabila sa ma descurc si singura!" si sa zambesti laaaaarg!

Sau - cu o mutra foarte serioasa:
"Vai, dar ce m-as face fara sfaturile voastre! Probabil ca de maine nu as mai avea servici. Multumesc!"
La mine a functionat perfect; acum nici seful meu direct nu indrazneste sa se bage peste mine; daca mi-a dat ceva de facut, am pretentia sa ma lase sa fac singura si fara "baga-uri" din partea nimanui. Iar daca e prin zona cand mai trosnesc vreun "binevoitor", rade zgomotos. I-am castigat increderea, stie ca nu fac "bisericutze" cu nimeni desi sunt in continuare amabila cu toti si imi respect suficient munca incat sa fiu intotdeauna punctuala cand vine vb de dead-line.
Te sfatuiesc si pe tine sa faci la fel...cu zambetul pe buze. Cu atat mai mult cu cat lucrezi in televiziune. Si daca esti in Buc, CU ATAT MAI MULT!
Colegii te vor ocoli si te vor considera acra (poate, dar nu e obligatoriu!), dar macar nu va mai indrazni nici unul sa se ia de tine, asa...cu una cu doua!
E greu, dar merita sa incerci fiindca cei mai multi confunda amabilitatea si incercarea de a fi de folos cuiva cu "prostia". Stii vorba aceea:"esti bun, esti prost." Asa ca...
Treci la atac!
Succes! -
Dubi,
Parca "mi-ai luat vorba din gura"
Fiind in Canada, printre oameni total diferitzi de mine shi implicit cu alte conceptzii shi stil de viatza, am intampinat multe probleme...Pe langa faptul ca eram un intrus:"europeanca aia care vrea sa ne ia joburile", rautatea e in floare shi aici...I-am "atins" pe fiecare cu tact shi cu zambetul pe buze..Cand aminteau " ca din intamplare" ca in Ro sunt DOAR prostitutae shi copii ai strazii(cat ii dispretzuiesc pt asta!!!) le-am zis cu zambetul pe buze:"Shi munca mea nu v-a dovedit contrariul?"...cand la o shedintza, la inceputuri, eram evitata shi nu ma intreba nimeni nimic("Eshti noua shi nu potzi tu sa dezbatzi problema"-problema care de fapt ma privea pe mine-coordonam acel program in discutzie!!) le-am zis cu acelashi zambet pe buze:"Lucrez de 3 luni in acest job-am adus 3 milioane de dolari companiei, pe cand cea de dinaintea mea a dus 640 000dolari pe un an.Deci merit a fi cel putzin luata in seama, CRED..Nimeni nu-shi putea da seama cum pot avea unn asemenea tupeu...Nici eu...A fost disperarea, gandul ca trebuie sa reushesc...Nu am prieteni la locul de munca, dar toata suflarea ma respecta shi imi apreciaza munca...Luminitza, depinde doar de tine cum ii pui la punct pe colegii tai "binevoitori".. -
In primul rand vreau sa va multumesc din suflet pentru toate sfaturile voastre...mi-ati fost de ajutor! Acum am devenit putin mai acra...mai sigura pe mine iar aceasta siguranta ma ajuta mult, caci pana la urma nu depind de nimeni. Le-am retezat-o o vreme si m-am trezit ca, ba nu aveam operator disponibil la filmari ba nu mai eram anuntata de tel. pe care le primeam si astfel am decis sa discut cu seful. I-a lamurit cum stau lucrurile ba mai mult i-a asigurat ca la acest post TV sunt mult mai eficienta decat restul: pe langa emisiuni mai fac si stiri cateodata si mai mult si mai important pentru sef, mai aduc si contracte de publicitate! Deh! Provincia!
Acum astept urmarile! -
Antoanela, nu m-am gandit niciodata sa parasesc acest forum... de ce? Pentru ca atunci cand ai o problema, nu intotdeauna gasesti persoana potrivita cu care sa discuti despre ea...iar aici, pe forum cred ca am gasit intelegerea pe care o doream!
In ceea ce priveste Viata de reporter voi reveni, dar daca nu se mai inscrie nimeni?
Astept mesaje si intrebari. Voi incerca sa te ajut si sa te sustin atat cat pot!