o persoana ideala
-
0 0Au fost momente in viata mea, destul de des, in care mi-as fi dorit un tata precum are o buna prietena din copilarie, o mama cu care sa pot discuta sincer toate problemele, o bunica precum Monica Ghiuta pe ecran, samd. Pe urma am ajuns la concluzia ca, decat sa cer de la cei din jur sa fie tata, mama, seful, etc. ideal, mai bine incerc eu sa ma apropii de calificativul asta, in tot ce fac, si pe urma poate pot sa pretind mai mult de la cei din jur. Am ajuns insa la concluzia ca este foarte greu sa fii sotia ideala - in conceptia mea se scoala prima dimineata si pregateste un mic dejun copios, face un dus, se machiaza si isi trezeste sotiorul cu un pupic dulce, dupa care ziua decurge pe aceleasi coordonat. La serviciu imi impun sa fiu calma si amabila cu toata lumea, sa-mi ajut colegii si sa rezolv promt si bine orice problema. Seara ar fi ideal sa ies cu colegii (lucrez in acelasi loc cu sotul meu), dar sa nu stam tarziu, ca sa pot sa dorm suficient pentru un inceput perfect a doua zi. Problema este ca reusesc sa o tin in ritmul asta cateva zile dupa care urmeaza o zi de picaj total in care imi rog sotul sa gateasca, intarzii la serviciu, imi vine sa ma ascund sub pat si sa bocesc acolo tata ziua. Dupa care imi revin si o iau de la capat. O fi bine ?
-
Este greu sa te porti altfel decit simti, sa fi altfel decit esti in realitate. Este si mai greu pentru cei din jurul tau care nu vor intelege schimbarile tale de comportament, daca ele nu sint generate de ei. Incearca totusi, dar nu o lua ca pe o povara ci ca pe ceva dorit de tine din suflet. Satisfactia implinirii ar trebui sa-ti dea aripi.
-
Sa ascult muzica clasica intr-un decor romantic: foc in soba ca semineu de unde, un pahar de vin bun langa, perfect ar fi si o luna plina printre nori. Imi plac romanele Rodicai Ojog Brasoveanu si cele ale lui Ioan Dan. Imi place muntele primavara si toamna si sa ma plimb seara pe malul marii. Imi place sa ma ingrijesc de plantele pe care le am in casa (leandru, ficusi, cactusi, draecena, violete de parma, o aloe...) si sa ma joc cu catelul meu Patrocle. Imi place se merg la bunica de la sat unde e multa liniste, sa ma plimb prin gradina ei unde vezi cel mai bine cum se schimba anotimpurile.
-
Cred, draga Dana, c-ar trebui sa te accepti pe tine asa cum esti si sa nu incerci sa fii perfecta. La fel cum (inteligent de fapt) ai remarcat ca cei din jurul nostru nu sunt perfecti si nu pot fi, la fel nici tu nu esti fara greseala. Accepta-te asa cum esti si fii fericita in propria-ti piele. In definitiv sunt convinsa ca ai nenumarate talente- macar prin faptul ca tinzi atat de mult spre perfectiune, insa nu exagera!!! Sa te trezesti dimineata, sa gatesti micul dejun, etc, ce-ai povestit tu, e posibil daca nu tii deloc cont de tine insati. Fa-te si pe tine fericita. Sunt convisa ca cei din jurul tau primesc mult de la tine. Gandeste-te putin si la tine, ce naiba! Altfel te transformi intr-un robot uman programat sa faca pe ceilalti fericiti!
-
Dana,cred ca esti fiinta cea mai lipsita de egoism din cate cunosc!E admirabil ce incerci tu sa faci,dar din pacate cam fara rost,si asta nu din vina ta,ci din pricina ca oamenii in general nu pot aprecia cum se cuvine eforturile pe care le facem pentru a fi pe placul tuturor.Vorbesc din proprie experienta!Am incercat si eu candva sa fiu amabila cu toti,sa-i ajut si sa le iert greselile,si cu ce m-am ales?Cu calificativul "e haioasa de buna ce e" si cu tendinta ca toata lumea sa profite de amabilitatea mea fara a-mi da nimic in schimb.
Astfel,incercand sa fiu o sotie atenta,mereu bine dispusa,iertatoare,care evita sa se arate in fata sotului intr-o tinuta neglijenta,m-am ales doar cu un sot rasfatat,cu pretentii tot mai mari pe care la un moment dat nu le-am mai putut satisface.
La fel am patit si la servici,mi se dadeau sarcini tot mai grele,pe care nu voia nimeni sa le indeplineasca,iar colegii mai si faceau haz pe la spatele meu.
Iar cand m-am saturat sa vad ca eforturile mele in loc sa fie apreciate sunt luate in ras,am schimbat macazul,incepand sa ma comport "normal",adica sa raspund fiecaruia cu aceeasi moneda : sa fiu buna doar cu cei buni cu mine si sa raspund egoismului cu egoism,rautatii cu rautate,farselor si barfelor cu comportari pe masura.Din pacate a fost prea tarziu si din nou am avut de suferit. -
lorelei 19, are dreptate.
nu mi se pare in regula sa faci efortul de-ai multumi pe cei din jurul tau in detrimentul tau.in primul rand este imposibil sa multumesti pe toata lumea, intotdeauna va ramane un carcotas care sa aiba ceva de comentat...
TU trebuie sa fii multumita de tine si cu tine si atunci vei avea o stare de buna dispozitie naturala, nu impusa.
cei din jur vor beneficia de zambetele si bunavointa ta si totul va fi ok. cat priveste sotia perfecta...de unde ti-a venit ca ptr. a fi perfecta trebuie sa te ,,asterni'' la picioarele sotului? crezi ca daca va pregati si el micul dejun tu vei fi mai putin fericita,poate chiar isi doreste sa te surprinda cu astfel de gesturi. nu tinde catre perfectiune,n-o putem atinge, nu pe termen lung. -
wow, multumita de sine si feminista la extrem, astea da defecte..
))
o relatie reusita se bazeaza, printre altele, pe egalitate. si da, mie mi se pare ca a te trezi dimineata cu o ora inaintea sotului numai ca sa fii machiata, aranjata si cu pupicul gata inseamna sa te asterni la picioarele lui. imi pare rau daca nu am inteles bine.
perfectiunea nu exista si nici nu cred ca e de dorit. cine te iubeste iubeste tot pachetul, cu eventualele defecte incluse. iar drumul spre ideal... e prea obositor si lipsit de finalitate. -
daniela, azi am recitit ce-ai scris si, cred, am inteles ce vrei sa spui.
probabil nu m-am facut eu inteleasa sau nu intelegem acelasi lucru prin ,,persoana ideala".
este adevarat ca toti tindem spre...eu as spune ,,mai bine, nu spre perfectiune". nu sunt convinsa ca sotii nostri pun semnul egal intre tot ce-ai spus tu c-ai face si acest abstract ideal.nici nu cred ca si-ar dori cineva o asemenea persoana prin preajma, la care sa se raporteze permanent, vrei nu vrei asa ai face. suntem oameni, cu plusurile si minusurile noastre si o competitie permanenta cu noi, cred, n-ar face dacat sa ne acreasca. singura spui ca nu poti tine ritmul mult timp si nici nu se poate. trecerea de la o stare la alta mi se pare stresanta si ptr. tine si ptr. cei din jurul tau.dupa ce-ti rasfeti sotul un timp, schimbi macazul si-l pui pe el sa gateasca. nu ti se pare mai simplu sa-l capacitezi pe el sa te ajute in problemele domestice, dupa care sa va bucurati impreuna de timpul castigat?!
cat despre relatiile cu cei de la serviciu...starea de bine de acasa isi va lasa amprenta. vei fi amabila,zambitoare, generoasa din prea plinul sufletului tau dornic sa dea si altora putina fericire.este doar un punct de vedere. sigur, tu faci cum crezi ca-ti este mai bine.
revenind la expresia ,,asterne la picioare'', eu asa numesc gesturile exagerate facute NUMAI ptr. a demonstra ceva, in cazul de fata ,,sotia ideala'' in acceptiunea ta. -
hello,danitin, adica nu vad nici-o frumusete in a alerga de una singura ca sa ies pe locul doi.capisci?
nu am vrut si nu vreau sa par alta decat sunt, nu mi se pare necesr sa fac frumos ptr. a fi considerata perfecta dar mi se pare NORMAL sa-mi cenzurez eventalele iesiri nelalocul lor fata de terte persoane care n-au nici-o vina ca m-am sculat cu popoul in sus. nu este nimeni dator sa ne suporte hachitele izvorate din frustrari reale sau inchipuite.
cat despre ,portretul robot''... -
Am impresia ca multa lume nu a inteles tonul primului meu mesaj. Era putin hiperbolic. Exageram niste lucruri - machiajul, pupicul dulce - ca sa conturez mai clar ideile si.... se pare ca a iesit pe dos pentru ca voi ati luat ad literam. Eu va ceream o idee ca sa scap de ziua in care sunt prea obosita si voi ma certati ca incerc sa fiu "o persoana ideala" Dar mie imi place sa fiu asa!!!