frica de a conduce
-
0 0am permis da mi frica sa conduc,nu mio fost pana nu am avut un mic accident, am loat un stalp de jumate de metru intr-o curba,si de atunci mi frica sa mai conduc.datimi niste sfaturi va rog...
-
-
Draga mea, se intampla si la soferi mai cu experienta, si eu am mai trecut prin asta, desi conduc de ani de zile si am zeci de mii de kilometri la activ
. Frica asta apare ca te gandesti tu prea mult la ce ai patit, eu am avut un singur accident si dupa el am facut un tur prin tara de vreo 800 de km si mi-am revenit. Ia-o intai cu drumuri scurte, in momente neaglomerate, sa te reobisnuiesti cu masina, nu te mai gandi la accidente, priveste lucrurile asa: tablele se fac si se refac, doar de tine trebuie sa ai grija, si crede-ma ca daca mergi rational si preventiv fara sa faci excese de viteze nu ai ce sa patesti. bafta! -
Am permisul din 98 şi ...mi-e frică să conduc în oraş, prin intersecţii, sens giratoriu, mi-e teamă să schimb banda de mers...nu eşti singura.Cauzele pot fi multiple.De exemplu mie încă de la început tatăl meu tot mă critica ba că n-am ocolit groapa din stânga chiar dacă era şi-n dreapta,ba că am trecut peste o ,,pietricică" (şi pe aia o vedea), că merg pe margine(el vroia pe mijlocul drumului),schimbă viteza 1,acum a doua ,mai târziu a treia şi tot aşa.Datorită lui am început să nu mai am încredere în mine.După ce m-am măritat,eu şi soţul ne-am luat o dacie mai nouă,nu SOLENZA sau LOGAN. De data asta mi-a fost frică să conduc altă maşină.La tata simţeai pedalele când apăsam, direcţia mai greu, frâna la fel trebuia să apăs pedala până jos.La a noastră era mai uşor şi tocmai de asta am mai refuzat să conduc.La început puneam motivul că sunt gravidă şi mă deranjează burta,apoi ba că copilul e mic şi trebuie să stau lângă el şi aşa a trecut timpul încăt credeam că am uitat să mai conduc.Acum m-am obişnuit dar îmi e mai bine fără soţul pt că tot am impresia că vrea să ţipe la mine sau mă critică mai ales că el e şofer profesionist.Cel mai bine este să fii singură când conduci.Când nu e cineva lângă tine şi eşti într-un impas vei reuşi mai bine.Săptămâna trecută trebuia să mergem la oraş la supermarket şi soţul m-a pus pe mine la volan.Numai apă eram până am ajuns acolo.ÃŽncetul cu încetul,cândva am să scap şi de frica oraşului.ÃŽn rest, mă descurc bine pe drumuri.
-
Ma pot inscrie si eu,aici,in sensul ca am trecut si eu prin asta.Am luat permisul in 2001 si de atunci nu am mai condus,din pacate,cu toate insistentele tatalui meu,la inceput si ale sotului,dupa ce m-am casatorit.Invocam,la randul meu,tot felul de motive,insclusiv faptul ca am tocuri.Apoi totul a culminat cu un accident stupid in urma caruia unchii mei si-au pierdut viata.
Ceea ce m-a determinat sa iau taurul de coarne si sa las teama la o parte a fost jobul la care nu puteam ajunge fara masina.Nu am avut de ales si vrand-nevrand am pus mana pe volan.Sincer,prefer sa fiu singura la volan,adica sa nu am un cunoscator in dreapta mea care sa ma critice tot timpul.Acum ma descurc destul de bine,zic eu,insa mai am destule de invatat.Nu stiu daca sunt pregatita sa sofez in Romania,unde claxoanele suna la tot pasul si se conduce haotic,mai ales in marele orase.
Trebuie sa ai rabdare si multa incredere in tine.Experienta se castiga exersand.... -
-