fiica mea

•  
  ana.caresi

  

  • 2 mesaje
  27 Sep 2008, 03:55

  Citează

  0 0

  fiica mea vrea sa ajunga model.. ce parere aveti despre acest lucru? eu sunt putin mai conservatoare.. si ma tem sa nu intre intr-o lume murdara.... are 17 ani, foarte frumoasa... merita sa stric relatia cu ea si sa nu-i dau voie? sau sa o sprijin?
  prietena mea m-a sfatuit sa merg cu fiica mea la interviuri.
  
  ana.caresi
  8www.babydols.ro8
  www.almodels.ro8
  1.www.modelehostess.ro1
•  
  July_26

  

  • 2817 mesaje
  28 Sep 2008, 19:25

  Citează

  0 0

  waw, asta e intr-adevar o problema
  si eu am o fiica foarte frumoasa dar are doar 11 ani si parca imi doresc sa se intample sa creasca incet, cat mai incet...
  
  pana la urma, modelling-ul e un job; atata vreme cat fata e destul de matura sa ia modelling-ul ca pe un job, asta e bine.in adolescenta, un job inseamna o sursa proprie de venit; prin extensie, inseamna ca invata cum e sa te autofinantezi, de la o varsta tanara; asta este o experienta extraordinara!
  din pacate modelling-ul e si un mod de viata, nu tocmai comfortabil pt o mama de model; copilul este expus riscurilor de tot felul: anorexie, stimulante, etc
  e o decizie grea pt o mama, tocmai ca e o decizie pe care o ia parintele! inca poti sa-i spui, "asta da" si "asta nu";
  m-am gandit si eu la momentul asta, pt ca fiica mea a avut o oferta cand avea doar 9 ani!
  din fericire, ii place sa studieze si e foarte competitiva; si m-am hotarat asa: daca intr-o zi vine sa imi spuna ca vrea o cariera in modelling, am sa ma arat entuziasmata si am s-o incurajez; printre altele, am s-o lamuresc cum ca aceasta activitate aditionala, foarte serioasa delatfel, ii este permisa numai atata timp cat rezultatele la scoala raman ca si pana acum - excelente!
  poate e o forma de santaj, dar prefer s-o santajez, decat s-o vad ca pierde multe inainte de a-si fi trait frumos toate etapele copilariei si adolescentei.
  am avut o experienta oarecum similara cu baiatul meu, de 12 ani....
•  
  July_26

  

  • 2817 mesaje
  28 Sep 2008, 19:40

  Citează

  0 0

  asa... baiatul meu de 12 ani are un talent de necontestat la fotbal; nimic nu-i place mai mult.. inainte sa fi citit prima carte, citea publicatii de sport...
  la scoala e mediu spre bun, nu o ajunge pe sora lui, care e in top, si nici eu nu-l fortez sau stresez;; are pasiuni diferite si foarte specifice: geografie-geologie, limbi straine... si bineinteles, fotbal!!
  l-am inscris la clubul lui sportiv favorit; a fost acceptat in echipa de juniori cand nu avea inca varsta necesara pt ca a fost considerat un talent; a urmat o vacanta de vara de antrenamente, cantonamente, apoi meciuri castigate, premii etc;
  a inceput scoala in septembrie, invata dupa amiaza si trebuia sa mearga la antrenament dimineata; eu m-am pregatit sufleteste pt efortul asta, ca si restul familiei, in schimb, surpriza!! el singur a renuntat si ne-a facut pe noi sa acceptam!
  ne-a argumentat ca: nu are timp suficient pt teme; ca nu are timp si conditiile de acasa sa faca dus dupa antrenament, la club, inainte sa ajunga la ore! si... ca e un hobby si vrea sa-l pastreze ca un hobby
  
  de ce ti-am povestit asta? pt ca eu cred ca e bine sa incurajezi orice talent, dorinta, vis, aspiratie a copilului; da-i copiluilui un pic de credit, de multe ori afla singur ce e bine pt el sau ce nu-i