nu vreau cariera,,e grav?
-
0 0da ,o sa ma acuzati poate, multe dintre voi..dar nu-mi pasa de cariera..da o sa creez suspiciuni ,de genul"n-ai scoala,din ce traiesti , nu vrei sa fii independenta..si lista poate continua.ei bine ,pe un topic oarecare am trezit si asa suspiciuni,destul de gresite as zice,ca promovez femeia casnica ,femeia fara copii etc,si ce e grav in asta,e asa de grav sa respecti si optiunea celuilalt?
-
Ok...pai si atunci ce iti doresti tu de la viata? Sa munceasca altii pt tine si tu sa te ocupi de casa de copii, etc?
Sa spunem ca acum asta iti doresti, desi mi se pare ca o sa semene cu o viata de pensionar...nu cunosti lume noua, aceleasi lucruri zi de zi. Macar la munca te mai plictisesti, mai schimbi serviciul
Serios acum...cred ca mai incolo vei regreta ca nu vrei sa iti continui studiile si sa incepi sa iti faci o cariera. O sa te trezesti la 40 de ani ca ai stat toata viata, ca toata lumea a realizat cate ceva si vei vrea sa faci si tu altceva, eventual sa te angajezi si atunci nu o sa prea poti decat cu un salariu de kko si pe cine stie ce pozitie.
Am o prietena care are aproape 30 de ani si nu are decat liceul si incearca sa se angajeze si nu poate decat ca vanzatoare, casiera, etc si pe salarii de 500 RON.
Ar trebui sa te gandesti bine si sa sti sigur ce vrei sa faci cu viata ta.
ps : cati ani ai? -
intre a a vea un job din care sa traiesti si a vea o cariera exista oarece diferente.
nu-ti doresti cariera, dar job ai/vei avea?
sau pur si simplu iti doresti sa fii casnica, fara copii si sa astepti sa vina portofelul acasa pentru a putea sa-ti cumperi 50 gr de cafea, deodorant, sampon, tampoane igienice, ... (spre exemplu,)
nu vreau sa fiu malitioasa, dar daca te inteleg poate se leaga o discutie (doar de asta ai postat). -
adinka,multumesc,daca citesti cu atentie am spus ca nu vreau cariera..si atunci am spus ca multe dintre voi ,o sa va ganditi ca "n-am scoala" si multe altele ,de aceea nu-mi doresc cariera...din pacate sau din fericire am un job f f bun,potrivit competentelor mele profesionale..si de curand mi s-a propus o avansare,insa am refuzat cu indirjire acest lucru,trezind suspiciunea tuturor...din fericire pe langa acest job...am ceva extra job,care imi ofera un trai destul de multumitor si fara acest servici...Ideea e urmatoarea,ca am invatat ca in viata simplitatea si dorinta unor lucruri cat mai normale,care sa-mi creeze timp si spatiu pt. fam. mea si pt mine sunt mai importante decat un orar f f incarcat ,o postura de"sefa" si cel mult anii cei mai frumosi risipiti aiurea ...pt ce? ...pt. cativa lei in plus si o pozitie sociala"avansata"Vreau sa ma bucur de mediocritate..de constiinta ca totul ii trecator..ca in definitiv putina nepasare imi creeaza o armonie cu mine insami si-mi descopera un nou sens vietii ,unul mai simplist.Unde vreau sa ajung,la multumirea de sine,pt. cele ca si mine care isi doresc sa traiasca simplu ,in anonimat,care nu-si doresc cariere cu orice pret,ci isi doresc o viata usoara,poate e un mod idealist de a privi lucrurile intr-o societate prea mercantila..insa asta imi doresc,si ma gandeam ca sunt eve care isi doresc acelasi lucru..simplitate!si am vrut sa subliniez ca nu-i nicio tragedie daca nu avem cariere..ca si in umbra anonimatului se poate trai cu mare placere..daca vrei ,repet,un mod de viata simplist.Asta nu inseamna un NU carierei,ci un bun venit armoniei,simlitatii de care am vorbit.Stiu ca e f greu sa intelegeti ca exista si astfel de oameni...dar exista,un atu celor care ca si mine nu se lamenteaza dupa cariere sau celor care din anumite motive nu au purces spre astfel de tinte....se poate trai chiar f bine si fara cariere.Multumesc celor care au inteles dar si celor care nu au inteles mesajul meu,si va doresc ceea ce voi stiti ca va doriti cel mai bine.Succes!
-
minola,cu banii sunt asa si asa,tu stii ca nu-ti ajung niciodata....dar la un moment dat o sa-ti dai seama ca nici astia nu mai conteaza..stii ,cu doua guri nu poti sa mananci,haine multe, nu-ti mai plac,..etc,si cu timpul vezi ca te sresezi degeaba,nimic nu poti sa ai la nivelul dorintelor tale..viata te schimonoseste oricare creme si interv.miraculoase ar fi,prietenii se duc si vin ,copii la fel,barbatul nu-ti mai place, sau nu-i mai placi ,ca intervine rutina..cel mult poti sa ai o atitudine de respect.,..nu sunt o negativista sadea,dar totusi am realizat ca,putina armonie cu tine insati,putina decenta si asumare in a spune nu,putina modestie si dorinta de firesc,ca sa nu spun natural,nu strica..ci din contra pt. unii sau unele dintre noi..ne creeaza accesul la fericire,daca constientizam ca aceasta e o stare de spirit si nimic mai mult.viata usoara!
-
Ideea este ca fiecare are propriul sistem de valori si prioritati. Daca in comunism toata lumea avea cam aceeasi bani si singurul lucru care ii mai diferentia era statutul, in capitalism banul te ajuta sa-ti faci viata asa cum ti-o doresti. Nu stiu pe cine face fericit un job care sa-l solicite toata ziua (10-12 ore, la care mai adaugam 2 ore transportul, in Bucuresti) oricat de multi bani ar castiga. Eu nu ii inteleg pe cei care spun ceva de genul "muncesc de dimineata pana seara dar am un salariu f bun" si cand spune salariul, te intrebi daca merita. Nu-si vede copiii decat seara, cumparaturile in week-end si plata cheltuielilor, asteapta un an sa ia un concediu in care prefera sa doarma mai mult decat sa plece pe undeva, nu au hobby, nu au timp de prieteni, de fapt nici nu prea au...
Si cand ajung la o varsta considerabila si trag linia..."ce am facut eu in viata asta?" Am muncit. Si mai rau...am muncit pt altul. Nu exista job perfect, doar salariat fara pretentii. Salariul trebuie sa rasplateasca in primul rand timpul tau pe care il oferi patronului, chiar si daca nu ai face nimic. Apoi se adauga si munca efectiva.
De ce oamenii nu vor sa-si simplifice viata, daca acum sunt asa bine platiti (sa zicem) de ce nu isi fac propria afacere (lejera), care sa nu-i streseze prea mult si care sa le permita sa faca ce vor.
Vorba unui om de afaceri, cel mai nesigur este salariul (considerat de multi un venit sigur) pt ca te poate zbura oricand seful afara. -
Cred ca mai bine e sa ai un job care sa-ti permita sa faci ceea vrei (in afara lui sau si in timpul
) decat sa iti ocupe tot timpul dar pe un salariu mai mare. Asta in cazul in care nu-ti poti face propria afacere.
By the way, un mecanic auto castiga, in capitalism, de minim 3 ori mai mult decat un profesor universitar (in patria noastra
). Si exemplele pot continua...Cine isi permite sa-si faca toate poftele si sa traiasca mai bine, cel cu scoala si cariera sau cel fara? -
Putini sunt cei care lucreaza din pasiune. Important este insa ca aceasta "pasiune" sa-ti permita sa mai faci si alte lucruri, pentru ca altfel se transforma in rutina.Pe mine nu m-ar face fericita munca intr-un singur domeniu. Mai devreme sau mai tarziu tot ajungi sa te plictisesti de ceea ce faci si singura motivatie ramane salariul.
Sunt momente cand vrei acel "altceva"(ai o problema personala de rezolvat sau pur si simplu vrei sa pleci in concediu pentru cateva zile etc) si nu poti sa o faci pentru ca te constrange job-ul. Ei bine atunci se rupe "firul" lucratului din pasiune. -
Ca sa nu mai vorbim de sanatate care e clar neglijata. Cate persoane care "au cariera" mai au timp sa mai faca si sport, sa manance sanatos. Sunt atat de prinse de acele "probleme" care le fac sa se simta active, ca uita pur si simplu de ele. Oricum angajatorilor nu le pasa de problemele angajatilor; atata timp cat dau randament, e ok. La urma urmei ii intereseaza maximizarea profitului.
E chiar atat de placut sa-ti petreci viata alaturi de colegii de serviciu, muncind pentru altul, in loc sa stai mai mult timp in compania familiei? -
morena,iti multumesc ai pus punctul pe I,si eu care credeam ca toata lumea o sa sara pe mine ...ca nu stiu ce vreau...stii unei colege i-am spus odata ca nu vreu cariera..si m-a facut lenesa..nu m-am suparat,i-am explicat ca mai bine sa fiu lenesa cu propria viata,asta inseamna ca imi pasa de ea....imi pasa de fam. mea care ma vrea mai mult langa ea,imi pasa de timpul meu care se scurge in ograda mea ,imi pasa de nervii mei ,de ridurile mele...prefer sa fiu in armonie cu mine insami decat sa ma duc sa-mi iau cea mai scumpa crema,care oricum nu-mi va rezolva prob....prefer sa respir...stiti fetelor am invatat ca fericirea(ASA stare de spirit cum e ea)nu mi-o cumpar cu bani...mi-o daruiesc singura.succes!
-
In ziua de azi majoritatea vor sa pozeze ca femeia puternica, cu o libertate deplina.Acesta dorinta impune o pregatire profesionala care ar aduce multumirea, implinirea la locul de munca.odata cu multumirea profesionala ar tb sa ne bucuram si de implinirea familiala.Cine a gasit formula perfecta pt a le imbina se poate declara un invingator.Eu, nu am reusit sa gasesc liantul intre cele doua, poate imi vinde cineva potul cel mare...
-
Mai, nu-i asa simplu cu propria afacere. La mine e chiar mai greu decat cand lucram pt salariu.
Ca salariat poti sa pleci de la munca, la orice ora s-ar intampla, da nu te doare capul cand iesi pe usa.
Pe cand atunci cand e businessul tau nici noaptea nu dormi linistit. Ce sa fac, cum imbunatatesc, oare prind un contract, daca nu imi iese, aoleu am credit la banca, ce ma fac, din ce il platesc.
Depinde de cat de mare si de veche e afacerea. Eu nu cheltui nimic din profit, bine, nici nu e fenomenal, pt ca trebuie sa investesc banii la loc.
Poate la alte persoane o fi mai simplu, la mine din pacate functioneaza cum am descris. Vorbesc de Romania acum. -
Sunt momente cand vrei acel "altceva"(ai o problema personala de rezolvat sau pur si simplu vrei sa pleci in concediu pentru cateva zile etc) si nu poti sa o faci pentru ca te constrange job-ul
Perfect de acord cu tine, Morena, dar asta ar insemna sa ai de undeva banii aia cu care sa mergi in concediu. Ar fi minunat daca ei ar exista, dar ce te faci daca inainte de asta cineva trebuie sa ii faca? (banii I mean) -
Eu ma refeream la o afacere lejera care sa nu-ti dea prea mari batai de cap. Ziceam de cei care acum castiga mult dar nu au timp liber, deci se presupune ca ar avea cu ce sa inceapa o afacere fara a apela la credite bancare. Nu stiu in ce domeniu ai tu afacerea, dar poate nu ai facut alegerea buna. Sunt multi care au reusit, deci nu e imposibil.
Daca vrei intr-adevar sa ai parte de timp liber atunci cand iti doresti, fara sa fi stresat de partea financiara, atunci singura solutie e sa-ti diversifici investitiile. Sunt afaceri care nu necesita timp aproape deloc si care iti pot aduce bani chiar si atunci cand esti plecat in concediu. La altele intr-adevar trebuie sa investesti mai mult timp. Personal, consider ca o astfel de afacere e suficienta mai ales daca e intr-un domeniu care iti face placere. Restul trebuie doar sa aduca bani fara alte eforturi.