Femie in post de conducere

•  
  violin

  

  • 21 mesaje
  16 Oct 2007, 12:22

  Citează

  0 0

  Nu mai fac fata, voi cele care aveti un post de conducere cum va descurcati?
•  
  violin

  

  • 21 mesaje
  16 Oct 2007, 12:22

  Citează

  0 0

  Scuze am vrut sa spun femeie, nu pot sa ma calmez, parca azi a fost ultima picatura.
•  
  Florentina_S

  

  • 375 mesaje
  16 Oct 2007, 12:30

  Citează

  0 0

  sunt zile si zile ... what's up?
•  
  alexia2006

  

  • 336 mesaje
  16 Oct 2007, 13:17

  Citează

  0 0

  Ce s-a intamplat??
  De ce zici ca nu mai faci fata ?
•  
  loveaur2001

  

  • 267 mesaje
  16 Oct 2007, 13:58

  Citează

  0 0

  Nu am chiar un post de conducere insa ma solicita f f f mult. Ce ai patit, te putem ajuta cu ceva???
•  
  violin

  

  • 21 mesaje
  16 Oct 2007, 13:59

  Citează

  0 0

  Scuze pentru raspunsul intirziat.
  Da asa e sunt zile bune si zile rele, doar ca in ultima perioada sunt majoritatea rele.
•  
  violin

  

  • 21 mesaje
  16 Oct 2007, 14:04

  Citează

  0 0

  Problemele cu care ma confrunt:
  1. Pun suflet si depasesc relatia formala de colegi, in sensul ca sar in ajutor cind sunt solicitata.
  
  2. Emotivitatea mea o cunosc si profita, in sensul ca se descarca emotional oricine are chef.
•  
  violin

  

  • 21 mesaje
  16 Oct 2007, 14:07

  Citează

  0 0

  Stiu ca sunt anumite lucruri care trebuiesc slefuite, mai stiu ca orice conflict, trebuie tratat ca pe o posibilitate de dezvoltare, dar nu mai pot...
•  
  Mika_me

  

  • 5457 mesaje
  16 Oct 2007, 18:21

  Citează

  0 0

  Pai, nu empatia e avantajul unui bun manager? Nu asa ne invata la scoala?
  Oamenii din subordinea ta vor duce la bun sfarsit mai usor si cu mai multa tragere de inima sarcinile pe care le dai tu, daca te privesc ca pe o fiinta calda, empatica, ca pe un prieten, nu ca pe un sef. Asa e normal sa fii. Atunci cand lumea vine la tine in birou, mai intai ii intrebi ce mai fac, cum le-a fost weekendul, daca sunt bine, daca familia le e bine si abia apoi treci la chestii de serviciu. Asa am invatat eu de la sefii mei si asa procedez la randul meu. Eu le-am si spus ca sunt locul unde pot plange si se pot descarca, pentru ca, daca tin in ei supararea si frustrarile, randamentul la locul de munca va fi scazut. Plus ca, inainte de toate, suntem oameni si nu putem sa ramanem indiferenti atunci cand cineva ne cere ajutorul sau, pur si simplu, vor sa planga pe un umar...
•  
  violin

  

  • 21 mesaje
  17 Oct 2007, 09:42

  Citează

  0 0

  Mika,
  
  In ceea ce spui ai dreptate, asa cred sau credeam si eu. Dar, o data cunoscindu-ti strunele sufletului subordonatii, de altfel barbati, incep sa traga de ele, poate din curiozitate sa vada ce "melodie" va iesi, unii din frustrare. Si nu am stiut pe moment cum sa reactionez, cind "vulpea" si-a aratat adevarata fata.
•  
  violin

  

  • 21 mesaje
  17 Oct 2007, 09:46

  Citează

  0 0

  Astazi sunt linistita.
  Poate pentruca am realizat:
  
  1. Sa-mi ascult instinctul, care intodeauna ma salvat;
  
  2. Politetea trebuie sa fie cu masura;
  
  3. Tie iti pasa si ei simt si ataca;
  
  4. Totul trece.
•  
  ambraa

  

  • 570 mesaje
  17 Oct 2007, 19:22

  Citează

  0 0

  Mai bine fa-i sa le fie frica de tine,si atunci o sa te respecte.(zic si i
•  
  violin

  

  • 21 mesaje
  18 Oct 2007, 09:52

  Citează

  0 0

  ambraa,
  
  Asa este sentimentul de frica mobilizeaza si da impune un anumit grad de respect.
  
  Este aplicabil ce spui tu, doar ca cel mai important lucru nu este de a impune frica, ci de a te face respectat, de acort e drumul cel mai lung, dar respectul sta la baza multor lucruri si daca nu e... nu-i un capat de tara ca se poate munci si pe baza manipularii.