cariera sau familia??????ce alegi?????
-
0 0daca ai avea de ales intre cariera si familie ce ai alege(daca a mai fost aceasta intrebare imi cer scuze ,sunt noua pe aci asa ca nu stiu ce intrebari au mai fost sau nu)
-
Eu la 26 de ani am devenit manager intr-o companie cu 3500 de angajati. Salariul pe masura, respect si cu o oarecare libertate de miscare. Si dupa 2 ani de munca sustinuta, viata privata neglijata in totalitate, fara timp liber..vesnic stresata am renuntat la job, am schimbat orasul si am plecat la alta firma pe o pozitie de simplu angajat. A fost cea mai buna decizie din viata mea. Ma felicit pentru ea. Vreau sa ma dedic sotului si viitorilor copii, nimic mai mult.
-
Acum mai e o problema...orice femeie ar trebui sa-si doreasca afirmare profesionala, asta iti ofera o anumita incredere in tine si nu te simti dependenta de sotul tau. Stii ca poti sa razbati de una singura iar in ochii lui vei fi vazuta ca o femeie puternica si vei fi tratata cu respect si dragoste. Teama de a te pierde la o posibila greseala facuta de el este mult mai mare.
-
Mi-a plakut mult romanul de debut al lui Alison Pearson: "Nu stiu cum reuseste", in care este descrisa minutios incercarea unei femei de cariera, casatorita si cu 2 copii de a imbina job-ul cu familia, pentru ca in final, sa decida in favoarea celei din urma, renuntand la un post foarte solicitat in favoarea altuia mai putin solicitant, dar care sa nu afecteze timpul petrecut in familie:
"Kate Reddy este administrator de fonduri in centrul financiar al Londrei si mama a doi copii: Emily, de cinci ani, si Ben, de un an. Conflictul dintre aceste doua ipostaze determina intreaga tensiune a romanului. Fiecare minut, fiecare sfert de ora care poate fi smuls dintr-o parte este imediat adaugat in cealalta, de cele mai multe ori serviciul fiind o piedica majora in calea planurilor de a petrece mai mult timp impreuna cu familia. Viata lui Kate este marcata de lupta zilnica impotriva somnului, a efectelor decalajului de fus orar si a altor neajunsuri, dar ironia coroziva a autoarei si optimismul personajului evita orice deviere spre melodramatic.
„Nu stiu cum reuseste: iata, in sfirsit, comedia umana a existentei mamelor cu cariera.” (Washington Post)" -
Familia, dar nu mi-as neglija nici cariera. Am citit pe diverse site-uri sau reviste care dezbat aceasta tema ca se pot imbina cele doua - eu nu cred. Ca sa ai o cariera solida trebuie sa muncesti de iti sar capacele iar cand vii acasa (de cele mai multe ori destul de tarziu) ai nevoie de liniste ca sa te pui in ordine si sa iti incarci bateriile pentru o noua zi
Daca cumva beneficiezi de un sot/partener extrem de intelegator (ceea ce e destul de rar in zilele noastre) esti o fericita -
raluca, nici pe familie nu te poti baza mereu. sotul mai pleaca si dupa altele, parintii mai mor, copii mai cresc. dar pentru asta tot nu as pune familia in standby pentru job/cariera/munca sau cum s-o mai chema.
eu oricum am o parere ca familia se face la timpul ei (adica cat inca mai am ovule viabile
), pe cand munca... oricand pot sa o fac! -
daca te multumeste un job decent,care sa-ti aduca un trai fara lipsuri materiale, poti avea o familie adevarata, cu copii de care sa te ocupi nu doar 30 min seara, eventual asistata de bona. dar ptr o adevarata cariera tb sa muncesti pe rupte, din noapte in noapte si sa te "mariti" cu job-ul,sa-ti faci dormitor in firma. parerea mea!
-
Daca as si pusa in ac situatie as alege cariera.Nu ca familia nu ar fi importanta,dar nu as vrea sa ma trezesc intr-o zi sa regret faptul ca am ales familia si nu cariera.Vreau sa am o situatie economica buna,nu sa fiu un muritor de rand.Si binenteles,apoi nu trebuie sa-ti neglijezi familia.Te-am pupat