profesie/meserie.
-
1 0cred k stiti diferenta dintre profesie si meserie.hai sa vedem cu ce ne ocupam si pt ce ne-am pregatit de fapt.noi femeile ..cik..tinere si moderne. -
-
Salut si La Multi ani!
In momentul de fata ma aflu intr-un moment dificil din punct de vedere al profesiei.
Pina acum stiam exact ce vreau de la viata: am stiut ce liceu sa urmez, ce facultate. Am vrut sa lucrez din timpul facultatii si asa am reusit sa am angajez inca din anul 2 in domeniul pentru care ma pregateam. Astfel ca,acum, dupa aproape 6 ani de cind lucrez in adminsitratia publica din Romania, am ajuns la concluzia ca trebuie sa fac o schimbare, desi toate studiile pe care le-am facut sunt pe acest domeniu.
Am ajuns intr-un moment in care nu stiu incotro sa o apuc, dar stiu ca asa nu mai pot continua.
M-am saturat sa fiu intr-un mediu in care nimic nu se schimba, in care sfinta pila este la mare cinste, unde, daca doresti sa faci o schimbare esti privit cu rautate, ti se pun intr-una bete in roate.
Asa ca acum ma gindesc serios sa parasesc acest domeniu, dar inca nu stiu incotro sa o iau.
Mi-ar placea sa continuam discutia despre meserie/profesie. -
-
Eu, dupa cativa ani munciti, la fel ca si tine elena, in domeniul pentru care m-am pregatit, am ajuns la concluzia ca activitatea mea desi a devenit tot mai complexa, nu imi aduce mari satisfactii intrucat nu este atat de dinamica pe cat as avea nevoie. In plus, situatia in sine de a depinde de un angajator a inceput sa mi se para a fi ca un capat de drum, fara provocari si fara satisfactii.
Eu as dori sa imi infiintez firma mea, pentru a fi stapana pe situatie si pe ceea ce mi se intampla si pentru a putea culege 100% roadele muncii mele. -
-
-
... interesant topic...
Eu am facut Administratie Publica .. numai ca functionar public nu m-am vazut niciodata...
Pe urma am facut un master in administratie si gestiune, in Bulgaria, la un institut francofon, urmat de un stagiu in Franta..
in Romania m-am angajat la intoarcere pe logistica, pe post de consultant la o firma franceza (facusem si putina logistica, dar nu prea ma interesa)... iar de anul acesta sunt director contracte la o firma de constructii, tot franceza...
Si in paralel mai urmez studii de Comunicare si Relatii Publice (care, iar, nu au nimic de-a face nici cu administratia publica, nici cu logistica, .. nici cu contractele de firma... )
DECI proverbul :"Socoteala de acasa ..." este foarte "aplicabil" in cazul meu. Va dati seama - eu mi-am dorit intotdeauna sa studiez in Anglia, si am ajuns sa muncesc in Franta.. as fi vrut sa ma fac doctor veterinar si am ajuns manager
Cum e si viata asta!
Doamne fereste, nu ma plang. Am o slujba foarte buna, un salariu super, planuri de viitor si sanatate, care e cea mai importanta. Dar ... una e ce am visat, si alta ce am ajuns..
-
-
-
Eu am terminat facultatea in 1988, pe vremea odiosului.Mi-am dorit sa fac medicina ,dar pentru ca ai mei nu aveau posibilitatea sa ma intretina la Bucuresti ,am devenit inginer frigotehnist -specializare care se studia in orasul natal.
Am tras in facultate pentru a obtine repartitie dubla-productie si cercetare,dar a fost primul an in care nu s-au mai dat repartitii in cercetare,asa ca a aparut prima dezamagire.
Apoi m-am prezentat la postul obtinut si a urmat alta dezamagire.Pentru ei eram inginer mecanic,nu a contat specializarea, si m-au repartizat la scule aschietoare.
A venit revolutia si am sperat sa obtin un post in care sa pot aplica ce am invatat.Am lucrat ca inginer dar nu frigotehnist si, pentru ca era moda privatizarii, am pus diploma la pastrare si am luat drumul comertului.
Am invatat din mers tot ce trebuia sa fac ,am pus suflet si am reusit sa ma ridic deasupra mediei.
Nu am aplicat niciodata ce am invatat in facultate si nici nu mai am cum ,pentru ca au trecut multi ani si am uitat tot.
Intre timp am lichidat afacerile si avand mai mult timp incerc sa acord mai multa atentie dezvoltarii personale.
Ma fascineaza psihologia,comunicarea ,relatiile interumane.
Acum, parca m-ar tenta o cariera in NLP.
Ce parere aveti? -
-
-
Ami,ma intrebi de ce am renuntat la afacerea mea.Pentru ca am facut un bilant si in urma celor 13 ani de afaceri clasice ce crezi ca am gasit?
O sanatate subreda,prieteni pierduti si munca,multa munca.
Dar cand pornesti o afacere clasica de la zero si te implici 100% nu mai ai timp de prieteni,vacantele sunt cat mai scurte,si asa trec anii si iti dai seama ca te-ai pierdut undeva pe drum.
Nu stiu cum e pentru altii,dar pentru mine asa a fost.Poate din dorinta de a face totul perfect, ne-am implicat prea mult,atat eu cat si sotul meu.Ma bucur ca am spus "gata" inainte de a fi prea tarziu.
Nu spun ca propria afacere nu e motivanta,dar trebuie sa ai grija ca te poate transforma in sclavul ei. -
Ami, ai dreptate - am multumirea faptului ca in curand imi iau casa, am 27 ani si voi reusi singura, fara pile sau bani de la rude, sa imi iau un apartament. de mult visez la el
dar asa cum zicea si eva mai sus, ... a implicat (si implica) multa munca, nopti nedormite, ani de compromis (munca in defavoarea vietii personale).. stiu, nu am decat 27, dar e timpul sa gasesc o balanta intre viata profesionala si cea personala, pentru ca in curand voi vrea si eu o familie.
da, sunt multumita - foarte multumita. dar ... intotdeauna e un dar.. am uitat ce inseamna sa imparti aceasta multumire cu cineva...
Multumesc Domnului, sunt inca destul de tanara sa imi dau seama unde trebuie sa mai "lucrez" pentru a avea si o viata personala la fel de multumitoare ca cea profesionala. -
Eu am o familie, adica un sot si o casa pe care am cumparat-o impreuna si platim impreuna la ea, dar ne dorim foarte mult un bebe care intarzie sa apara si tocmai pentru ca suntem prinsi in acest lant, nu avem timp sa ne ocupam de problemele noastre. Adica mereu e timp prea putin pentru noi, prea mult pentru munca, fara sa mai reusesti sa ai si viata ta.
De aceea ne-am gandit ca ar fi minunat sa avem o afacere impreuna, la care sa participam impreuna, sa ne preocupe aceleasi probleme si sa muncim pentru noi.
E foarte adevarat ce spui Florentina, ca apare un dezechilibru intre viata profesionala si cea personala, si eu tot 27 de ani am si sunt bucuroasa ca am descoperit inca din timp care este de fapt punctul slab al dedicarii catre un job, ce sa mai spun cand acesta nici nu-ti aduce satisfactii... -
Eu tot 27 de ani am. Sunt casatorita si impreuna cu sotul meu avem un apratament, la care muncim de multa vreme sa-l punem la punct si nu reusim tot din cauza timpului pe care-l petrecem la munca. De ceva vreme ne dorim un copil, dar, intirzie sa apara, tot din cauza muncii. Si atunci cind nici satisfactii nu ai de pe urma muncii tale, parca te simti fara nici o motivatie. De asta imi doresc o schimbare si cred ca cea mai buna solutie ar fi sa ne facem o afacere proprie.
De ceva vreme ne tot gindim la o idee de afacere si tot cautam solutii. Pina la sfirsitul anului cu siguranta vom incepe ceva. -
Ellena, povestile noastre parca sunt trase la indigo! Pana si apartamentul cand l-am renovat (noi doi) anul trecut, l-am renovat cu greu pe parcursul multor luni de zile.
E nevoie de multa perseverenta pentru a reusi pe un drum independent, e greu si din punct de vedere material, sa incepi o afacere din aproape nimic... Si totusi avem avantajul varstei si al vointei care trebuie sa ne duca spre reusita. -
eu am facut medicina.D-zeu m-a directionat pasii catre ceva deosebit:medicina cuantica si biorezonanta!am facut si fac cursuri atat in tara cat si in afara caci trebuie sa fiu la curent cu noul.am aflat ce inseamna corpul energetic(aura si chackrele)si implicatiile sale in psihic si boli.am invatat ce inseamna spiritualitate si evolutie.am invatat ce inseamna sa iubesti omul si sa depui suflet.dragele mele!este important ca fiecare sa faca ce ii place.ascultativa instinctul,sufletul si porniti la treaba.nu va ganditi la bani,caci astia vin.cand faci ceva cu pasiune,ai rezultate bune si esti si cautat.asa apar si satisfactiile.
-