cum sa ma schimb?
-
0 0"LA MULTI ANI!"fetelor,am si eu o problema,sunt foarte emotiva in fata sefilor,sunt foarte capabila(la facultate am fost 13 pe un loc si am reusit eu din cei 13 si colegii la servici ma apreciaza,adica stiu ca-mi fac bine treaba),dar in fata sefilor ma pierd,ma balbai,dau impresia ca nu stiu nimic si pierd mult cu asta;cum sa ma gandesc sa nu-mi mai fie frica de ei,sa nu mai fiu emotiva?(ii vad ca pe niste zei,intr-un loc unde eu nu as putea sa ajung pentru ca mie imi place sa fiu coordonata nu sa coordonez)
Va multumesc si va pup. -
-
-
-
Lecsy are mare dreptate. Sa nu-i vezi mai presus de tine. Nu sunt decit oameni ca tine, doar ca ocupa alta functie. Daca mai ai si facultate, gindeste-te ca poate intre ei sunt care nu te depasesc profesional, dar au avut niste pile care i-a plasat acolo. Fa-ti curaj sa-i privesti in fata si sa spui ce ai de spus. Poate ca la inceput n-o sa-ti fie usor, dar cu perseverenta vei reusi. Cory draga, eu nu am facultate, dar nu ma intimideaza nici un sef. Toti suntem oameni, atit. De pe alt topic, daca bine am inteles, esti clujeanca. Si eu sunt clujeanca si mi-ar face placere sa ne intilnim intr-o zi. Te pup, si arunca timiditatea la gunoi!
-
Va multumesc mult,la chestia cu pile nu m-am gandit,eu ma gandeam ca au reusit pe puterile lor,da mimi sunt clujeanca si mie mi-ar place sa ne intalnim intr-o zi(in weekend),unde locuiesti?,eu in gruia;poate ne intalnim evele clujence,ar fi fain.
lecsy cu tine s-au purtat aiurea sefii sau intr-o anumita situatie legata de munca?
Va pup. -
si eu eram timida la inceput fatade sefa mea, dar intr-o zi m-a enervat rau cu ceva si in dorinta de a ma razbuna (e mult spus a razbuna, ca nu prea aveam cum) am devenit mai tupeista si ma gandesc ca nu am ce pierde daca imi spun punctul de vedere.M-a jicnit chiar de vreo doua ori.Prima data am tacut, apoi nu m-am mai putut abtine si mai in gluma mai in serios i-am intors vorba, asa cu zambetu pe buze. Si ca sa ma simt si mai bine, intr-o zi cand am ramas doar eu cu ea i-am zis ca sunt o persoana care nu pune nimic la suflet, ca e norma sa existe mici observatii din partea sefilor, dar viata merge inainte cu bune si cu rele si nu vad motiv de suparare in nimik.Nu iti mai explic ce fata a facut cand m-a auzit zicand asta
-
Sefii mei sunt de fapt sefe, si mai sunt si 3 la numar intru-cat 90% din departament suntem femei va dati si voi seama cum sta situatia la mine! S-au purtat aiurea la un moment dat cu mine in sensul in care putea sa ma ajute si nu au ridicat nici macar un deget pt asta! Oricum, mi-a trecut, tot raul a fost spre bine, acum mi-e mult mai bine la serviciu! Important e sa ai incredere in tine si, iti spun cu cat esti mai tupeist si iti sustii ideile cu atat o sa-ti mearga mai bine! Am 22 ani dar simt ca am trait mai mult din acest punct de vedere
-
-
-
-
de ce anume ti-e frica, cristina?
mie imi era teama ca voi merge la interviu si ma va intreba ceva si nu voi sti sa raspund, dar asta pt ca era interviu in limba engleza, iat angajatorul era indian.
In ziua respectiva am fost agitata, m-am tot gandit si am inceput apoi sa ma pregatesc - mi-am pus ideile in ordine si m-am imbracat impecabil, astfel incat sa arat si foarte bine si sa ma simt si confortabil.
Am pasit in biroul in care avea loc interviul cu multa siguranta in fortele mele si l-am privit in ochi pe patron pe tot timpul interviului si am avut grija si cu limbajul trupului - citisem putin inainte despre asta.Se spune ca atunci cand vrei sa creezi o buna comunicare cu celalalt e important sa ii imiti gesturile
