in cautare de sfaturi

•  
  Moniqa

  

  • 683 mesaje
  2 Nov 2006, 22:45

  Citează

  0 0

  Am mai scris si cu alta ocazie pe forum, lucrez cu copiii si indrum o clasa de adolescenti 15-16 ani. E foarte important acest inceput, as vrea ca la sfarsitul liceului sa ramana cu amintiri frumoase. Dupa ce terminam realizam cat de scurta a fost acea perioada...frumosii ani de liceu.
  "Problema" cu care ma confrunt este ca nu-i vad interesati sau poate nu stiu eu cum sa le starnesc interesul cu alte activitati: un bal al bobocilor, o vizita la un muzeu, etc! As dori cateva sfaturi de la voi, mai ales ca sunt multe eve tinere pe-aici. Cu bine!
•  
  dinamita_boom

  

  • 91 mesaje
  3 Nov 2006, 01:21

  Citează

  0 0

  Ce am observat eu ca tine la varsta aceasta e ca profesorul sa impartaseasca cu copii aceleasi gusturi, adica de exemplu sa discuti cu ei de muzica, filme, cu fete de moda, reviste. Ii atrage mult si comunicarea pana la urma face totul. Asa ii vei apropia mai mult de tine.
•  
  Qbelle

  

  • 1924 mesaje
  3 Nov 2006, 12:23

  Citează

  0 0

  subcriu. trebuie facut ceva ce-i intereseaza pe ei.
  
  sau cauta o experienta inedita, nu ceva plicticos cum ar fi un muzeu...
•  
  brihac_claudia

  

  • 28 mesaje
  3 Nov 2006, 20:39

  Citează

  0 0

  Eu am fost prof. de geografie la liceu, clasele IX-XII si seral. Era interesant. Aveam cursuri vesnic. Problema era ca aveam majoritatea baieti (liceul Industrial). Mai aveam trei colege tinere ca mine. Eram suplinitoare la 19 ani. Cand ne-au vazut va inchipuiti ce distractie pe ei. Credeau ca puteau sa faca misto de noi. Celalalte colege au avut probleme. Eu, nu! Cand am intrat prima data in clase, rasete, scandal, glume pe seama mea, etc. Nu am zambit nici o clipa. Am strigat catalogul si m-am prezentat. Nu am zambit, o clipa. M-am facut ca nu aud glumele lor (si bune si proaste, uneori "porcoase"). Le-am predat prima lectie. Urmatoare ora lucrare de control: intrebarea si minutul. Au lesinta, erau toti verzi. Aveau in spatele clasei, vitrina cu geamuri si ii vedeam cum incercau sa copieze. Doar le spuneam sa puna caietul jos pe podea, fara sa ma intorc. Va inchipuiti cat m-au injuurat dupa aceea. Pentru mine era distractie. Ii bagase-m in sperieti. Note numai de 3 si 4 le-am dat, in catalog. Erau terminati. La a treia ora le-am explicat ca daca vreau ma pot si eu juca cu ei, daca ma pun la mintea lor. Le-am explicat ca daca invata va fi spre beneficiul lor, fiindca eu aveam un viitor asigurat, pe cand ei ajung "un nimeni". Dupa aceea le-am dat o alta lucrare, in care sa descrie cum isi doresc ei sa fie prof. ideal si la ce intrebari vor sa le raspund, indiferent despre ce. Le-am urmat dorintele, care nu corespundeau in mare masura cu ale mele. Fac o paranteza : nu am pus foarte mult accent pe o scrisoare si asta o regret vesnic. Era a unui baietel din clas.a IX-a. La doua zile s-a spanzurat. Nimeni nu stia de ce. In lucrare m-am intrebat ce sa faca in cazul in care s-a indragostit de o fata mult mai in varsta, de care nu avea voie sa se indragosteasca. Nu stiu ce voia sa spuna, dar m-am infiorat cand am vazut doliul pe banca. Nu-mi venea sa cred. Asa ca ar fi bine sa fii cat mai aproape de ei, in special de cei mai sensibili. Nici nu realizezi cat ii afecteaza, daca nu le dai atentie. Sper ca ti-am fost de folos.
  Succes!!!