Master sau 2 facultati - este
-
0 0Va copiez aici un articol care sper sa vina in intimpinarea multor care cauta asiduu sa faca facultati dupa facultati, mastere si tot asa.. ca sa aiba carte multa multa.. va las sa analizati voi parerea unui expert, vazuta prin prima discutiilor cu zeci de alti experti.. oricum, mult succes si bafta celor care fac multe facultati..

Mitul educatiei superioare, sub lupa (articol preluat de pe ejobs)
Acum 20 de ani, succesul profesional era decis majoritar de un singur factor: cât de multa carte faceai; adica nivelul de studii si notele scolare, pe baza carora se facea repartizarea la locul de munca. De atunci, sistemul s-a schimbat, iar noua generatie de angajatori ne ia pe foarte multi dintre noi prin surprindere. Pentru ca desi criteriile lor de angajare s-a schimbat simtitor, noi reproducem înca, de la o generatie la alta, vechiul model de pregatire profesionala. Ca urmare, vedem oameni care fac câte 2 facultati si 3 masterate, si totusi nu au parte de succes profesional. Avem nevoie de cineva care sa ne scoata din acest model, iar eu sper ca voi contribui la exact acest lucru, analizând un mare mit educational. El suna cam asa:
Trebuie sa fac facultate si/sau masterat într-un anumit domeniu si sa iau note foarte bune, pentru a ma dovedi specialist în acel domeniu, si a ma angaja cu succes.
În ultimii ani, am întrebat în stânga si în dreapta, manageri de HR din companii de top, traineri, consultanti HR, recrutori, despre criteriile de angajare ale tinerilor, si am descoperit un tipar:
1) În mod direct, angajatorii sunt interesati de un singur lucru: capacitatea ta de a produce rezultate;
2) Aceasta capacitate este data de 4 elemente: atitudinea si motivatia, abilitatile si cunostintele tale. Aceasta este si ordinea descrescatoare a importantei acestor criterii la angajarea tinerilor;
3) Educatia, experienta profesionala, activitatea voluntara, comportamentul tau sunt doar potentiali indicatori ai celor 4 elemente. Dar acesti indicatori nu sunt ficsi, ci au nevoie sa fie interpretati.
4) Angajatorii cei mai buni au devenit foarte buni la a interpreta indicatorii, pentru a determina ce spun ei cu adevarat despre tine si pregatirea ta. Sunt inteligenti, pragmatici si desfiinteaza mitul de mai sus. -
În primul rând, e important sa întelegi ca titulatura de „specialist” pe care o obtii la absolvirea unei facultati sau a unui masterat, este doar un punct de vedere, al mediului academic în care ai absolvit. Angajatorul nu va accepta necritic aceasta eticheta, în conditiile în care sistemul educational românesc este proiectat deficitar:
• Se ignora aproape complet formarea atitudinilor si abilitatilor;
• Se pune excesiv accentul pe transmiterea de cunostinte;
• Cunostintele transmise sunt deseori hiper-abstracte, învechite si inutilizabile în practica;
• Cadrele didactice au o formare excesiv teoretica si folosesc metodologii de formare depasite.
Notele mari obtinute în timpul studiilor superioare, date fiind cele de mai sus, au o relevanta mare doar în interiorul mediului academic. În afara lui, ele îti vor oferi un avantaj minor, iar uneori pot fi chiar un dezavantaj. Aceasta pentru ca o persoana cu activitatea academica foarte multa dar mai nimic altceva în CV este deseori considerata prea teoretica, lipsita se simt practic si initiativa.
Faptul ca ai studii într-un anumit domeniu, te poate ajuta în a te angaja în acel domeniu, însa mai ales prin prisma faptului ca dovedeste motivatia ta pentru acel domeniu, nu prin calitatea studiilor în sine. Exista bineînteles si exceptii. De exemplu, daca vrei o profesie în drept sau medicina, este esential sa ai studii în acel domeniu. Însa dincolo de unele exceptii ca acestea, vei fi surprins sa descoperi absolventi de politehnica în resurse umane, absolventi de teologie în management etc.
Daca ai avut ocazia sa mergi la interviuri facute profesionist, poate ai observat ca mai singura întrebare legata de studii este: „De ce ai ales acest domeniu?” Dincolo de asta, recrutorul va cauta sa afle despre activitatile tale si rezultatele pe care le-ai produs, felul în care te-ai comportat în situatii reale sau în care te-ai comporta în situatii ipotetice.
Si atunci, de unde acest mare mit al educatiei, care se propaga? Eu cred ca este printre altele, 1) un simptom al unei lipse de contact între mediul academic si cel de afaceri, dar si 2) un semn de disperare al multor tineri si adulti. Într-o lume competitiva, dinamica, în care prea multi dintre noi am fost învatati sa ne simtim inferiori si nesiguri, începem sa ne agatam de orice sansa pe care o avem la îndemâna de a ne ridica valoarea personala pe piata.
Însa dincolo de povestile pe care le auzi în jurul tau, o facultate în plus, un anume masterat, doctorat, reprezinta doar o cale de a face anumite achizitii si a-ti creste un pic sansele de angajare si promovare. Ceea ce se ignora este existenta atâtor alte cai, mai putin facile dar mult mai eficiente, de la activitati voluntare, proiecte în ONG-uri, la carti, training-uri, conferinte sau experienta reala de munca.
Asa ca tot ce îmi mai ramâne este sa îti doresc multa întelepciune în a alege. (Eduard Ezeanu, Career Experts - autor articol)